Simfonia tăcerii în Ridzi minor

Înţelege cineva autismul preşedintelui Traian Băsescu în scandalul Ridzi? „Nu mă duceţi în subiecte minore pentru mine. Ăsta este un subiect care ţine de Parlament, de partide, de premier. În ceea ce priveşte viaţa parlamentară, nu e treaba mea, este treaba altora“, le-a spus Băsescu, vineri, jurnaliştilor. E, ce-i drept, un pas înainte faţă de „e problema premierului”, deşi n-am înţeles dacă „subiectul minor” era scandalul sau suma de 700.000 de euro tocată de ministrul Ridzi.

Noua atitudine prezidenţială contrastează strident cu ieşirile şefului statului din timpul guvernării Tăriceanu. Ajutat de procurorii anticorupţie şi cu largul concurs al miniştrilor, Băsescu a decimat politic Executivul, făcând din aproape toţi oamenii lui Tăriceanu personificări ale corupţiei şi incompetenţei. Ministrul Justiţiei Tudor Chiuariu era „tânărul mafiot obraznic”. Ministrul Economiei Codruţ Şereş – omul „băieţilor deştepţi” din energie. Succesorul acestuia, Varujan Vosganian – armeanul incompetent căruia „îi duduia economia în cap”. Ministrul Educaţiei Cristian Adomniţei – „corigent la construcţii, singurul domeniu la care se pricepe”. Premierul însuşi – marioneta grupurilor de interese. Pe atunci, corupţia, rămasă în cele mai multe cazuri doar la nivel de acuzaţie, nu era pentru preşedinte un subiect minor. Acum, când guvernul a cărui paternitate şi-a asumat-o se confruntă cu primul caz clar de drenare a banilor publici în buzunare private, Traian Băsescu şi-a amintit că legea fundamentală îi limitează mandatul la pacea în Orientul Mijlociu, viaţa de şantier pe autostrada Bucureşti – Ploieşti şi tranzacţionarea recoltei la capul tarlalei.

Am auzit zilele acestea tot felul de explicaţii, multe contradictorii, pentru muţenia preşedintelui în cazul Ridzi: că nu mai candidează şi jocul politic nu mai are nicio miză pentru el; că, dimpotrivă, îşi pregăteşte candidatura ca independent şi scandalul este pretextul pentru desprinderea de coruptul Partid Democrat-Liberal; că face presiuni asupra DNA să treneze ancheta care ar duce către Elena Băsescu şi campania acesteia pentru euroalegeri; că a pierdut controlul asupra DNA şi că gruparea care îi manevrează pe procurori are tot interesul ca Parchetul să se mişte cât mai încet iar imaginea preşedintelui să iasă cât mai boţită. Europarlamentarul PD-L Cristian Preda spunea, săptămâna trecută, că partidul şi premierul Emil Boc trebuie să se descotorosească de Monica Iacob Ridzi. În caz contrar, ochii publici se vor îndrepta către Boc şi premierul va fi cel care va avea de suferit. Cred că dl. Preda se înşeală parţial. Nimeni nu va privi către Palatul Victoria, întrucât aşteptările publice faţă de premier sunt nule. De la Emil Boc nu poţi aştepta nici măcar să câştige concursul de cosit cu Grigore Cartianu. Ochii alegătorilor se vor îndrepta, dacă nu au făcut-o deja, tot către Traian Băsescu, omul care a creat şi girat guvernul. Cu cât preşedintele amână să se pronunţe în cazul ministrului Tineretului, cu atât tăcerea lui devine mai asurzitoare şi duce cu gândul, dacă nu la suspiciuni de complicitate, la lipsa de consideraţie pentru cei cărora le-a promis, timp de cinci ani, că nu va tolera corupţia, indiferent de culoarea ei politică.