Ştiri şi tumbe

Într-un univers catodic aglomerat de posturi generaliste, puţini credeau în steaua norocoasă a televiziunilor de nişă. Şi totuşi, patronii trusturilor de presă de la noi au jucat cartea canalelor cu specific bine definit. Destinate femeilor, iubitorilor de sport sau celor interesaţi de afaceri, posturile mici şi-au făcut loc în audiovizualul neaoş. Cea mai inspirată alegere pare să fi fost, totuşi, zona axată pe informaţie. Antena 3 şi Realitatea şi-au câştigat, relativ rapid după lansare, un public fidel, notorietate şi un anumit prestigiu. Politica ştirilor “fără sfârşit” ar fi putut reprezenta noua formulă câştigătoare. Semnul că se poate face treabă şi cu mai puţine investiţii decât presupun marile televiziuni, şi abordând un registru sobru.

Partea cu banii rămâne, încă, valabilă. Despre cea cu sobrietatea sunt, în schimb, multe de spus. Antena 3 „a echilibrat” încă de la început talerul seriozităţii jurnalistice cu cel al divertismentului. De import. Documentarele despre show-biz-ul de peste Ocean, reality-show-urile cumpărate de afară şi emisiunile celebre despre maşini au ajuns în grilă cu scopul precis de a relaxa privitorul, copleşit de nenorocirile cu care a fost biciuit în jurnalele de ştiri de peste zi.

Până aici, nimic reprobabil. Numai că mai-marii postului au observat că audienţa maximă o aduce „divertismentul” fabricat în România şi deghizat în analiză social-politică. Piesele de rezistenţă ale programului sunt Sinteza zilei, veşnicul prilej de circ şi bălăcăreli, bazate toate pe chestiunile grave ale momentului, şi În gura presei, recitalul radiografic-bulevardier aproape zilnic al lui Mircea Badea. Orice amator de comicării are, deci, posibilitatea de a se uita la astfel de emisiuni, sub pretextul unui interes doborâtor pentru soarta naţiunii.

Aşa cum „greii” audiovizualului se află într-o permanentă luptă pentru supremaţie, nici competitorii de categorie uşoară nu sunt scutiţi de asemenea războaie. Aşa se face că, pe tronsonul „forte” al Antenei 3, a răsărit, la Realitatea, un program gândit să facă ţăndări avantajul inamicului. Cu ce intenţionează cei din urmă să-i „sape” pe cei dintâi? Cu exact aceleaşi unelte. În week-end (deocamdată), Realitatea a adus pe cineva fix pentru ora la care pe Antena 3 se produce Mircea Badea. Faptul că l-a cooptat în echipă pe Cătălin Oprişan e un lucru pozitiv: omul era foarte bun la Telesport, unde avea în grijă o revistă a presei sportive cât se poate de amuzantă. Dar să-l suprapui „titularului de catedră” în domeniu, punându-l să facă o muncă similară, nu e nici inovator, nici foarte profitabil.

Cu toate astea, zarurile au fost aruncate. Televiziunile de ştiri se bat, acum, nu în buletine informative dărâmătoare, ci în formate de divertisment. Dacă românii vor cu orice chip „să se râdă”, e musai să faci tumbe.