|
Un Băsescu fără filtru, vă rog!
de Florin NEGRUŢIU | 21 IANUARIE 2008
În timp ce urmăream ieri schimbul încins de replici dintre preşedinte şi ministrul interimar al Justiţiei, în minte mi-a venit o imagine de acum câţiva ani, cu trei-patru tipi care jucau alba-neagra în faţa gării. Unul învârtea dopurile, asta are, asta n-are, care e câştigătoare, unul câştiga întotdeauna, alţii se bucurau în gura mare de norocul celui care o ghicea pe aia care are. Din când în când, un fraier între două trenuri, surescitat de ce noroc au unii, plătea tribut naivităţii lui câte un zece mii, un ceas sau chiar un palton.
Băieţii din cartier te prosteau pe faţă cu un tupeu inimaginabil. Prosteala în faţă – aşa pot caracteriza „polemica” zilei de ieri pe marginea începerii urmăririi penale a celor opt miniştri. M-a tuşat, în primul rând, grija cu care dl. Meleşcanu şi-a motivat decizia de a-i trimite înapoi d-lui Băsescu „docomentili”. Un mărunt notar atent la detalii, după cum se descrie, dl. Meleşcanu s-a temut ca nu cumva documentaţia să fi fost prost întocmită. Doamne fereşte ca vreun coleg de partid, să-i spunem Tudor Chiuariu, să aibă avantajul de a scăpa în instanţă pe viciu de procedură!
Apoi, pe la prânzişor, au intrat în peisaj chibiţii - dl. Boc şi d-na Udrea, reprezentanţii oamenilor cinstiţi de la oraşe şi sate. Cei doi însetaţi de dreptate i-au adresat preşedintelui ţării îndemnul fierbinte de belire a vinovatului. În speţă, a d-lui Meleşcanu, această piedică în calea Justiţiei.
În fine, mai spre seară, s-a întors în ţară, dintr-o vizită peste hotare, însuşi preşedintele. „Îl avertizez pe ministrul Meleşcanu că se apropie de un abuz în funcţie”. Recunosc, m-a lovit în cap! O nouă formulă-beton marca Traian Băsescu. Adică Meleşcanu n-a făcut abuzul, ci doar se apropie de el. Intransigent cu fapta, dar milos cu tentativa, dl. Băsescu nu l-a suspendat, aşa cum i-a cerut poporul, ci doar l-a avertizat. Ei, aşa da! Dar tot răul spre bine. Încăpăţânarea d-lui Meleşcanu de a nu da drumul la acte a fost un bun prilej pentru dl. Preşedinte să vorbească din nou că „liantul Guvern-PSD” e „hoţia şi protejarea miniştrilor în faţa justiţiei” Dar ce m-a marcat cel mai mult din spusele d-lui preşedinte, a fost completarea: „Liantele mai sunt şi ...casele”. Curat liant în casa spânzuratului!
Veţi spune că e luptă politică, război între palate, frecuşuri de campanie. Nu, e prosteală pe faţă. E comod să vorbeşti de luptă politică. Dacă ar fi fost aşa, dacă ei chiar s-ar fi urmărit unul pe altul, de 17 ani ar fi trebuit să vedem un parlamentar sau un ministru după gratii. Eu, în afară de Gabriel Bivolaru, nu-mi amintesc de nimeni. Adevărul e că legea actuală creează senzaţia că nu e luptă, ci cârdăşie. Unii se fac că urmăresc, alţii se lasă urmăriţi. Toată situaţia asta le convine oamenilor politici.
Ce caută preşedintele aici? De ce trebuie el să fie un „filtru”? Şi-a închipuit cineva că în România şeful statului va fi vreodată deasupra partidelor, echidistant şi independent, astfel încât să garanteze că anchetarea unui ministru nu miroase a comandă politică? Faptul că însăşi Constituţia îi garantează lui Traian Băsescu acest rol de dispecer al dosarelor arată că schema a fost gândită cu cap, blocând practic întregul proces.
Orice ministru – fie el ticălos sau nevinovat - este îndreptăţit să se considere persecutat politic în condiţiile în care pe fir intră „filtrul” Traian Băsescu, chiar şi pentru o acţiune pur tehnică, precum elaborarea unui aviz. Este o situaţie care mulţumeşte pe toată lumea. Pe dl. Băsescu - pentru că îi place să-şi bage nasul în vieţile oamenilor. Pe miniştri - pentru că e mai simplu să se declare victime politice decât să răspundă, ca dl. Năstase, pentru nişte amărâte de termopane. E mai eroic să facă parte dintr-un lot (de opt dosare), în loc să dea explicaţii pentru faptele lor. Cu puţin PR, nici măcar opinia publică nu-i va mai condamna. Şi mai e ceva: tot acest proces sinuos, de la procuror, la preşedinte, la ministrul justiţiei şi apoi iar la procuror are, iată, atâtea chichiţe încât până şi un avocat debutant te poate scăpa basma curată speculând fisurile de parcurs.
Cât timp nimeni nu vrea modificarea Constituţiei, astfel încât miniştrii să devină şi ei oameni, tot acest joc de-a dosarele va fi doar o alba-neagra. Dl. Băsescu avea dreptate să spună ieri că, în România, există o Justiţie pentru oameni de rând şi o Justiţie pentru zei. Lui i se mai zice şi Zeus.
|
EDITORIAL 
"Totul
trebuie regândit în jocul lui Nadal. Loviturile, tactica, strategia
pe termen lung. Atitudinea mentală reclamă schimbări din temelii".
Rafa a murit. Nu pot să exprim altfel sentimentul de după finala
Shanghai Masters. Acel băiat nebun care întindea cu 3-4 metri
suprafaţa activă de joc a unui teren de tenis, care se mişca
stânga-dreapta ca o săgeţică de mouse pe ecranul de computer, care
pleca la stopuri ca un ghepard cu burta la pământ, lovind decisiv
din poziţii imposibile din punct de vedere biomecanic, nu mai
există.. 
Postat de gandul.info la 20.01.2008 21:32
În timp ce urmăream ieri schimbul încins de replici dintre preşedinte şi ministrul interimar al Justiţiei, în minte mi-a venit o imagine de acum câţiva ani, cu trei-patru tipi care jucau alba-neagra în faţa gării.