|
Un negociator al României cu România
de Cristian Tudor POPESCU | 05 NOIEMBRIE 2009
Imaginea împământenită a vaporeanului Băsescu este cea a
conducătorului pentru momente de criză - mână forte, sânge rece,
cojones etc. El trece drept Cârmaciul care abia aşteaptă furtuna ca
s-o călărească. Numai că în roata cârmei pe care cpt. Băsescu o
învârte pentru public sunt nişte spiţe putrede care i-ar putea fi
fatale electoral. Marea majoritate a crizelor politice înfruntate
de dl. Băsescu au fost provocate de dl. Băsescu însuşi. D-sa a pus
foc, d-sa a venit să-l stingă, dar nu cu furtunul, ci, de fiecare
dată, cu alt foc. Dl. preşedinte nu a rezolvat niciodată o criză
care să nu fi fost creaţia lui. De fapt, nu a rezolvat nimic,
niciodată, verbul potrivit este a provocat. A creat tensiune, a
aţâţat, a umplut pagina întâi a ziarelor şi ediţiile mereu speciale
ale televiziunilor.
Acum, dl. Băsescu trăieşte o premieră: are în faţă o criză pe
care nu a provocat-o el - criza economică internă şi
internaţională. Dacă până în momentul de faţă încăierările d-lui
Băsescu cu Tăriceanu, cu Parlamentul, cu listacii, cu mogulii, cu
comunismul, cu jurnaliştii şi cu cine mai avea chef d-sa s-au
desfăşurat pe un fond economic suportabil, chiar bun, ceea ce a
permis cetăţenilor să se uite ca la film, acum criza loveşte crunt
nivelul de trai. De un an încoace, cpt. Băsescu nu face decât să-şi
demonstreze incapacitatea naturală de a lupta nu în krieg spiel-uri
politice, ci cu o criză din lumea reală. De la imprecaţiile
adresate "propovăduitorilor Apocalipsei", adică jurnaliştilor care
îndrăzneau anul trecut pe vremea asta să vorbească despre criza
economică, trecând prin smuceala declaraţiilor împotriva unui acord
cu FMI, urmate de ameninţarea că nu vor mai veni banii de la FMI
pentru plata pensiilor şi salariilor dacă nu e votat premierul pus
de el, şi sfârşind cu frecatul cu goarna şi talanga de oierii
adunaţi în faţa Cotroceniului, dl. Băsescu n-a reuşit să comunice
nicidecum populaţiei stresate de necazuri vreo speranţă că va trăi
ceva mai puţin prost într-un nou mandat Băsescu. Figura electorală
a d-lui preşedinte lipită în modul cel mai jegos pe afişele care
anunţă împuţinarea parlamentarilor prin referendum sau zbieretele
cu ochii umezi ale d-sale la Alexandria cum că va naţionaliza
Petromul şi va apăra Poşta, Transgaz şi Transelectrica de oligarhii
nesătui e greu să-i mai înflăcăreze pe cetăţenii striviţi de grija
zilei de mâine. Dl. Băsescu le oferă coloana sa vertebrală,
garantat verticală, căci a fost operată la Viena - pe mulţi asta îi
face să se gândească la faptul că n-au mai mâncat oase de pe vremea
lui Ceauşescu.
Momentul poetic Croitoru din Parlamentul României a marcat
limpede limitele manoperelor d-lui preşedinte. Există în
"Filantropica" lui Nae Caranfil un personaj numit Poetul Gării de
Nord, un cerşetor care câştiga bănuţul recitând doar două strofe,
nici alea scrise de el. Ieri l-am văzut pe Poetul Băncii Naţionale,
venit tot cu două strofe în faţa naţiunii ca să câştige votul. A
fost inspirat probabil de lirica marină în care dl. preşedinte îşi
îngropa mama de vie. Acesta e omul "garantat Băsescu" pentru postul
de premier, pe motivul că trebuie cineva care să negocieze cu FMI.
O aiureală: cu Fondul n-ai ce să mai negociezi, şi aşa a manifestat
faţă de România o bunăvoinţă incredibilă, coborând ştacheta la
maximum, premierul de criză trebuie să fie capabil să negocieze nu
cu FMI, ci cu România. Adică cu sindicatele, cu partidele, cu
parlamentul, cu societatea civilă, cu oamenii ieşiţi în stradă, în
scopul îndeplinirii usturătoarelor cerinţe ale Acordului. Cred că
şi Poetul Gării de Nord ar fi mai eficient în direcţia asta decât
poetul financiar al preşedintelui.
Se simte lipsa acută, nu numai la Palatul Victoria, dar şi la
Cotroceni, a unui negociator al României cu România. Cum se numeşte
marea redresare a economiei americane lovite de criza din '29-'33?
Se numeşte New Deal, Noua Înţelegere, a Americii cu America, sub
preşedinţia negociatorului Franklin Delano Roosevelt. Nu se numeşte
Marea Răfuială. Or, dl. Băsescu nu pare preocupat decât de a se
eroiza în faţa naţiei: nu fac nici un compromis, rămân cu şira
spinării verticală, candidez ca să nu se spună că n-am curaj, nu
voi trăda poporul. Din pricina orgoliului nemăsurat, dl. Băsescu nu
a înţeles un lucru esenţial pentru un om politic adevărat: onoarea,
demnitatea, curajul sau laşitatea lui personale trebuie să înceteze
a mai conta în faţa interesului naţional. D-sa ne mai oferă, în
schimb, fără să i-l ceară nimeni, ficatul său sănătos...
Fiecare gest politic ostilizant, riscant, pe muchie, pe care îl va
face în zilele care au mai rămas până la alegeri, fiecare nouă
ieşire în retorica războiului, în cel mai bun caz nu îi va aduce
nici un vot în plus d-lui preşedinte. Fiecare fanfaronadă gen C.
Preda: "Toţi trei sunt luzări şi Traian Băsescu îi va bate pe toţi
trei odată" va întări printre alegători convingerea că dl.
preşedinte vrea să fie votat doar ca să câştige el, Traian Băsescu,
de-al dracului, încă o dată alegerile.
Cât priveşte încercările timide de a se da drept posibil
mediator-moderator politic după ce câştigă, pe care probabil i le
cere stafful său de campanie, cred că sunt singurele momente în
care preşedintelui Joacă Tare îi e jenă de sine însuşi.
Citeşte şi Croitoru a picat, PD-L îl dă pe
surse ca premier pe Blaga. Băsescu anunţă că vrea să pună "un
Guvern care să şi treacă"
|
EDITORIAL 
"Totul
trebuie regândit în jocul lui Nadal. Loviturile, tactica, strategia
pe termen lung. Atitudinea mentală reclamă schimbări din temelii".
Rafa a murit. Nu pot să exprim altfel sentimentul de după finala
Shanghai Masters. Acel băiat nebun care întindea cu 3-4 metri
suprafaţa activă de joc a unui teren de tenis, care se mişca
stânga-dreapta ca o săgeţică de mouse pe ecranul de computer, care
pleca la stopuri ca un ghepard cu burta la pământ, lovind decisiv
din poziţii imposibile din punct de vedere biomecanic, nu mai
există.. 
Postat de Il mai votezi pe Traian Basescu? la 4.11.2009 21:37
Il mai votezi pe Traian Basescu?
SONDAJ: http://sites.google.com/site/sondajepolls