Un negociator al României cu România

Imaginea împământenită a vaporeanului Băsescu este cea a conducătorului pentru momente de criză - mână forte, sânge rece, cojones etc. El trece drept Cârmaciul care abia aşteaptă furtuna ca s-o călărească. Numai că în roata cârmei pe care cpt. Băsescu o învârte pentru public sunt nişte spiţe putrede care i-ar putea fi fatale electoral. Marea majoritate a crizelor politice înfruntate de dl. Băsescu au fost provocate de dl. Băsescu însuşi. D-sa a pus foc, d-sa a venit să-l stingă, dar nu cu furtunul, ci, de fiecare dată, cu alt foc. Dl. preşedinte nu a rezolvat niciodată o criză care să nu fi fost creaţia lui. De fapt, nu a rezolvat nimic, niciodată, verbul potrivit este a provocat. A creat tensiune, a aţâţat, a umplut pagina întâi a ziarelor şi ediţiile mereu speciale ale televiziunilor.

Acum, dl. Băsescu trăieşte o premieră: are în faţă o criză pe care nu a provocat-o el - criza economică internă şi internaţională. Dacă până în momentul de faţă încăierările d-lui Băsescu cu Tăriceanu, cu Parlamentul, cu listacii, cu mogulii, cu comunismul, cu jurnaliştii şi cu cine mai avea chef d-sa s-au desfăşurat pe un fond economic suportabil, chiar bun, ceea ce a permis cetăţenilor să se uite ca la film, acum criza loveşte crunt nivelul de trai. De un an încoace, cpt. Băsescu nu face decât să-şi demonstreze incapacitatea naturală de a lupta nu în krieg spiel-uri politice, ci cu o criză din lumea reală. De la imprecaţiile adresate "propovăduitorilor Apocalipsei", adică jurnaliştilor care îndrăzneau anul trecut pe vremea asta să vorbească despre criza economică, trecând prin smuceala declaraţiilor împotriva unui acord cu FMI, urmate de ameninţarea că nu vor mai veni banii de la FMI pentru plata pensiilor şi salariilor dacă nu e votat premierul pus de el, şi sfârşind cu frecatul cu goarna şi talanga de oierii adunaţi în faţa Cotroceniului, dl. Băsescu n-a reuşit să comunice nicidecum populaţiei stresate de necazuri vreo speranţă că va trăi ceva mai puţin prost într-un nou mandat Băsescu. Figura electorală a d-lui preşedinte lipită în modul cel mai jegos pe afişele care anunţă împuţinarea parlamentarilor prin referendum sau zbieretele cu ochii umezi ale d-sale la Alexandria cum că va naţionaliza Petromul şi va apăra Poşta, Transgaz şi Transelectrica de oligarhii nesătui e greu să-i mai înflăcăreze pe cetăţenii striviţi de grija zilei de mâine. Dl. Băsescu le oferă coloana sa vertebrală, garantat verticală, căci a fost operată la Viena - pe mulţi asta îi face să se gândească la faptul că n-au mai mâncat oase de pe vremea lui Ceauşescu.

Momentul poetic Croitoru din Parlamentul României a marcat limpede limitele manoperelor d-lui preşedinte. Există în "Filantropica" lui Nae Caranfil un personaj numit Poetul Gării de Nord, un cerşetor care câştiga bănuţul recitând doar două strofe, nici alea scrise de el. Ieri l-am văzut pe Poetul Băncii Naţionale, venit tot cu două strofe în faţa naţiunii ca să câştige votul. A fost inspirat probabil de lirica marină în care dl. preşedinte îşi îngropa mama de vie. Acesta e omul "garantat Băsescu" pentru postul de premier, pe motivul că trebuie cineva care să negocieze cu FMI. O aiureală: cu Fondul n-ai ce să mai negociezi, şi aşa a manifestat faţă de România o bunăvoinţă incredibilă, coborând ştacheta la maximum, premierul de criză trebuie să fie capabil să negocieze nu cu FMI, ci cu România. Adică cu sindicatele, cu partidele, cu parlamentul, cu societatea civilă, cu oamenii ieşiţi în stradă, în scopul îndeplinirii usturătoarelor cerinţe ale Acordului. Cred că şi Poetul Gării de Nord ar fi mai eficient în direcţia asta decât poetul financiar al preşedintelui.

Se simte lipsa acută, nu numai la Palatul Victoria, dar şi la Cotroceni, a unui negociator al României cu România. Cum se numeşte marea redresare a economiei americane lovite de criza din '29-'33? Se numeşte New Deal, Noua Înţelegere, a Americii cu America, sub preşedinţia negociatorului Franklin Delano Roosevelt. Nu se numeşte Marea Răfuială. Or, dl. Băsescu nu pare preocupat decât de a se eroiza în faţa naţiei: nu fac nici un compromis, rămân cu şira spinării verticală, candidez ca să nu se spună că n-am curaj, nu voi trăda poporul. Din pricina orgoliului nemăsurat, dl. Băsescu nu a înţeles un lucru esenţial pentru un om politic adevărat: onoarea, demnitatea, curajul sau laşitatea lui personale trebuie să înceteze a mai conta în faţa interesului naţional. D-sa ne mai oferă, în schimb, fără să i-l ceară nimeni, ficatul său sănătos...
Fiecare gest politic ostilizant, riscant, pe muchie, pe care îl va face în zilele care au mai rămas până la alegeri, fiecare nouă ieşire în retorica războiului, în cel mai bun caz nu îi va aduce nici un vot în plus d-lui preşedinte. Fiecare fanfaronadă gen C. Preda: "Toţi trei sunt luzări şi Traian Băsescu îi va bate pe toţi trei odată" va întări printre alegători convingerea că dl. preşedinte vrea să fie votat doar ca să câştige el, Traian Băsescu, de-al dracului, încă o dată alegerile.

Cât priveşte încercările timide de a se da drept posibil mediator-moderator politic după ce câştigă, pe care probabil i le cere stafful său de campanie, cred că sunt singurele momente în care preşedintelui Joacă Tare îi e jenă de sine însuşi.

Citeşte şi Croitoru a picat, PD-L îl dă pe surse ca premier pe Blaga. Băsescu anunţă că vrea să pună "un Guvern care să şi treacă"