Unirea, o echipă atât de britanică

Dan Petrescu este fascinat de campionatul englez de fotbal şi de Anglia. Asta se vede în stilul lui de viaţă, retras, departe de lumea mondenă, serios, dar mai ales se vede în fotbalul pe care îl joacă Unirea Urziceni. Atât de atipic pentru campionatul românesc, jocul ialomiţenilor impresionează, place şi, cel mai important, dă rezultate. Unirea este campioana României iar meritul lui Dan Petrescu este incalculabil. Fotbaliştii au muncit, au dat goluri, s-au apărat, dar Petrescu a ştiut ce să le ceară.

Multă lume îi plângea de milă "Bursucului" înaintea meciurilor din Champions League, dar nici aici lucrurile nu au stat rău. După patru etape, campionii sunt pe locul doi în grupă, cu cinci puncte, şi este dreptul lor să viseze. Dacă nu la continuarea parcursului în Liga Campionilor, măcar la un loc de Liga Europa. Ar merita acest lucru şi am merita şi noi. Numai aşa o să vedem o echipă românească jucând fotbalul pe care îl admirăm de atâţia ani la televizor. Meciul din Scoţia, cu Rangers, ne-a arătat că o echipă de la noi poate juca oricând ca Manchester. 90 de minute de pressing, jucători care aleargă zeci de kilometri şi o foame nestăvilită de goluri. Unirea nu şi-a propus să câştige la Glasgow. Dar a vrut să înscrie la fiecare ocazie şi aşa a apărut acel 4-1.

În retur, în Ghencea, Dan Petrescu a mai predat o lecţie de fotbal. Pentru că terenul Stelei nu este chiar un gazon, românii s-au văzut nevoiţi să muncească de două ori mai mult. A fost un joc eminamente fizic, decis de două goluri simple. Scoţienii plâng şi susţin că au pierdut două puncte, dar nu meritau mai mult. Pentru risipa de efort, pentru calmul cu care s-au apărat şi pentru tupeul cu care au atacat, ialomiţenii meritau acest egal. Şi merită să se califice pentru a da o palmă Europei fotbalistice, care ne-a ţinut multă vreme în anticamera bogaţilor. Şi trebuie să se califice pentru Dan Petrescu. Cel mai bun antrenor român al ultimelor sezoane merită cel mai bun rezultat al fotbalului românesc din ultimii ani.