6 comentarii 5 afișări

De ce merg la film

Florin Şerban Postat la: 18.03.2010 00:39 Ultima actualizare: 18.03.2010 00:41

De ce merg la film

Nu ştiu cum se numeşte primul film pe care l-am văzut. Aveam 5 sau 6 ani. Îmi amintesc sala uriaşă, mirosul de loţiune ieftină şi de tutun aspru, rumoarea dinaintea filmului. "Cinematograful Muncitoresc" din Reşiţa, la capătul tuturor liniilor de autobuz, în cartierul cel mai puţin recomandat plimbărilor după apusul soarelui. Scaune de lemn, râsete, seminţe. Două sunete de sonerie şi se stinge lumina, iar vuietul sălii încetează. Ecranul. Am fost atât de copleşit şi de speriat că nu mai îmi amintesc nimic decât vocea groasă şi caldă a tatălui meu citindu-mi subtitlurile în şoaptă.

Apoi un cadru cu un drum plin de noroi, un camion opreşte şi cizme sărind într-o baltă. Apă murdară. Cizme. Una, două… Erau atât de mari şi de murdare încât am simţit un nod în gât. "Doar nu o să plâng…" Cizme, strigate, cizme… Încep să suspin uşor şi îmi e teamă că mă aude tata. "Când se aprinde lumina?" întreb. Tata se întoarce la mine. "Nu se mai aprinde, acum a început filmul." Fac ochii mari. "Nu se mai aprinde?? Păi nu o să se mai aprindă niciodată." gândesc. Şi încep să plâng. "Vreau să se aprindă lumina acum!"

Primul film pe care l-am văzut s-a terminat după câteva minute şi nu a mai început niciodată.

De fiecare dată când mergeam cu părinţii la cinematograf ajungeam cu o jumătate de oră înainte, luam bilete, beam Brifcor şi aşteptam să se deschidă porţile. Tata fuma iar mama ţinea sticlele de suc în mână să se încălzească. Cu 15 minute înainte de proiecţie se deschidea uşa, îmbulzeală, intrăm. Lumina era aprinsă, găseam locurile şi atunci începeau cele mai grele 10 minute din viaţa mea. Eram atât de nerăbdător şi emoţionat că trebuia să vorbesc, să mă cert, să râd, să fac ceva. Nu vroiam să mănânc pufuleţi sau pufarine, pantalonii buni de trening mă mâncau, tricoul era prea strâmt, mâneca prea lungă… Îngrozitor. "Cât mai e până începe filmul?" "Mai e puţin…" Inima mea era pregătită să primească povestea promisă şi nu mai avea răbdare, gândul meu era gata să îşi ia zborul şi începea deja să dea din aripi. Prin clasa a cincea am descoperit revista "Magazin Istoric" şi rubrica mea preferată "Aşa vă place istoria?!". Era o rubrică de fapte nemaipomenite sau istorisite precum o poveste. Un fel de "Ştiaţi că…?" istoric povestit cu har. De când am descoperit-o o puneam bine, nu o citeam până sâmbăta când mergeam la film cu părinţii. Abia atunci cele 10 minute s-au umplut cu o poveste înaintea Marii Poveşti.

Am mers la cinema ca să văd poveşti. Cu eroi, cu fete frumoase, cu aventuri, cu răsturnări de situaţie, poveşti care să mă ţină cu sufletul la gură şi care să nu mă lase să clipesc. E ceva în sufletul nostru care se linişteşte doar când e ameţit cu fapte mari şi cu eroi, ceva care prinde aripi doar în prezenţa miraculosului şi a fabulosului.

Am mers la cinema fiindcă vroiam să fiu altcineva. Omul Paianjen, Superman, Luke, D'Artagnan. Am mers la cinema fiindcă vroiam să salvez lumea sau măcar o fată frumoasă aflată în primejdie de moarte. E ceva acolo înăuntru care se bucura să evadeze şi să trăiască o altă viaţă, iar pentru mine cinema-ul a fost ocazia de a trăi prin procura ce nu puteam trăi între casă, şcoală şi parcul cu magnolii din faţa blocului.

Am mers la cinema fiindcă am vrut să ştiu mai multe. Nu cu mintea, ci cu inima. Filmul mişcă, cutremură, te lasă vulnerabil, iar atunci ochii văd altfel, urechile aud altfel, iar inima primeşte altfel. Iar inima e un instrument de cunoaştere.

Acum aş vrea ca lucrurile să nu se schimbe niciodată. Aş vrea să merg la film ca să văd o poveste, ca să fiu altcineva şi să mă cutremur, să merg la film ca să aflu mai multe cu inima deschisă. Aş vrea ca niciodată să nu merg la film să văd ce au mai făcut alţii, sau cum au făcut alţii cutare lucru. Atunci, filmul care a început la 6 ani şi care nu s-a terminat încă s-ar sfârşi brusc. Şi nu ştiu dacă ar mai începe altul vreodată.

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine


 

 

Tag-uri:
film
,florin şerban
,
[+] Adauga un comentariu
Urmareste Gandul.info prin:
facebook
twitter
RSS  | mobil

6 Comentarii [+] Adauga un comentariu

#1 Spectator 18.03.2010 09:00

N-am stiut ca sunteti regizor pana ce n-am cautat pe net , dupa ce v-am citit.
Pana aproape de ultimele fraze am fost convins ca sunteti doar spectator, ca si noi, vrajit de Poveste, atunci cand este Poveste si nu numai tehnica.
Ca sa visezi e nevoie de mister, de emotie, de caldura. Adica, de Poveste.
Un film bun are nevoie de un om care intelege si iubeste povestile.

 
#2 mara 18.03.2010 18:08

Nu stiu ce varsta aveti(scuzati-mi ignoranta),dar m-ati facut praf cand ati pomenit de Magazin Istoric.Mi-au dat lacrimile,la propriu,pentru ca mi-am amintit de ,,ABC''-ul de la ,,complex'' unde abia asteptam sa gasesc revista si sa citesc rubrica pomenita de dvs.Multumesc,mare placere mi-ati facut pe ziua de azi.

 
#3 vax-albina 18.03.2010 20:46

Nu tin minte primul film. Sigur era film rusesc. Sigur mergeam joia cu fata in casa, unguroaica, care invata la noi sa gateasca pentru a se putea marita mai bine. Tin minte insa prima piesa de teatru: "Harap Alb" la teatrul din Sibiu. Eram uimita si speriata si incantata in acelasi timp. Acum, la fiecare ridicare de cortina, retraiesc senzatiile de atunci.

 
#4 Paul 20.03.2010 22:33

Mi-a placut fragmentul acesta ,,am mers la cinema ca să văd poveşti. Cu eroi, cu fete frumoase, cu aventuri, cu răsturnări de situaţie, poveşti care să mă ţină cu sufletul la gură şi care să nu mă lase să clipesc." Zilele trecute am vazut pe HBO o parte din ,,Politist, adjectiv". Film premiat si am facut eforturi sa-l vad pana la final, dar n-am rezistat. Probabil ca nu sunt educat sa inteleg genul asta de arta. N-am inteles de ce a trebuit sa se filmeze 10 minute cum megea ,,eroul" pe strada sau cum pandea de dupa stalp 5 minute (pret de doua tigari, parca)? Cred ca in cateva secunde ni se putea sugera ideea de urmarire sau panda. Sau de ce trebuia sa asteptam pana manca ciorba sau tocanita? Sau de ce a trebuit sa ascultam de cateva ori melodia Mirabelei? Cred ca puteam intelege ,,filozofiile" eroilor si in alt mod. Si mai e un lucru pe care nu-l inteleg in filmele romanesti si chiar in cele europene. De ce totul e gri, murdar, vocabular de cartier? De ce nu se intelege clar ceea ce spun actorii, fiind nevoie de o concentrare maxima? E o lipsa de dictie sau o problema tehnica? Sincer, filmele romanesti de dupa '90 ma ingrozesc. Nu am vazut povesti cu eroi, cu fete frumoase, cu aventuri, cu răsturnări de situaţie, poveşti care să mă ţină cu sufletul la gură şi care să nu mă lase să clipesc. Parca asa suneati, nu?

 
#5 Doru Iftime 24.03.2010 15:00

Buna, Florine, ti-am vazut azi filmul si vreau sa te felicit. Excelent. Am iesit ravasit. Bun scenariul, buni actorii, dar regizorul e mai bun ca toti si toate la un loc. Bravo si la mai mare.

 
#6 gugulanul 25.03.2010 02:12

Imi aduc aminte ,cand eram copil, mergeam la cinematograf cu parintii
Cinematograful era la doi pasi de casa unde locuiam .Sunt din Caransebes.Odata a fost un film indian , a fost bataie pe bilete .Prima data se dadea jurnalul de 10 minute .Dupa ce aflam de productiile agricole , vizitele de lucru ale tovarasului Dej prin fabrici si ogoare , se dadeau stiri sportive , mai ales * din Bucuresti ,Am vazut franturi de meci Dinamo-Minerul Lupeni 7-0 , dupa care incepea filmul.
Acum localul unde era o data cinematograf este in dedingrolada , si este lipit de Primarie, avea si o gradina de vara minunata .Vara ne cataram pe ziduri sa vedem filmul cat puteam, ca venea nenea cel rau si ne fugarea.
De daramat nu poate fi daramat ca este o cladire istorica, iar bani ca sa-l refaca ioc.Deh primarul este liberal si cei de la judet sunt pedelei
Caransebesul ii pe dreapta ,si pus la colt. * ne-apus sa alegem primar liberal, desi ii baiat destept, au grija altii sa-l termine ,dar va jur ca tot pe asta il aleg, poate Frunza Verde sa faca ce vrea, pedleul lui nu intra in Caransebes la primarie..La Resita cinematograful Muncitoresc este si mai jalnic.A ars ,tovarasi, si asa a ramas, ARSSS.Ii arsa si delasarea edililor .Aici s-a tinut si cenaclu FLACARA lui Paunescu .Eram student pe atunci la Institutul de acolo
Pacat ,ce frumos descrie domnul Florin un crampei din viata dumnealui
Asa era atunci o lume mai prozaica , nu tu cluburi , nu tu televizoare .Mai ramaneau cinematografele si teatrele , si un meci bun de fotbal.
Praful si * s-a ales de cinematografele noastre.Succes baieti la demolare .Primadata demolati cea mai ramas din cultura, dupa aceea demolati invatamantul. Incercati si cu sanatatea cereti bani de la prostitul popor, poate mai scapati si de pensionari fiindca astia sigur nu o sa mai aiba bani sa se duca la medicul de familie dar la spital !!
Pai asa scapati de pensionari ,si o sa faceti economii la buget..Vreau sa stiu care va fi mortalitatea la batrani dupa 4 ani de guvernare, daca mai traiesc.Sigur tovarasul Boc isi va freca fericit mainile de economiile la buget prin reducerea numarului de pensionari , prin infometare si lipsa mijloacelor medicale de a se trata.Va invata mosul cum sa procedati
1.Inghetati pensiile (pardon se aplica deja)
2.Scumpiti totul energia, medicamentele , si alimentele( se aplica si asta )
Sa vedeti ce rezultate stralucite o sa aveti tovarasi, aplicati principiile Staliniste sa stie poporul ca ii un tatic care ii iubeste si ii da cat vrea el.
FMI-ul va va felicita de restructurarile facute prin reducerea fondului de pensii BRAVOO !!

 
Vezi toate »

Adauga un comentariu

Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Gândul. Campurile marcate cu rosu nu sunt valide! Comentariul a fost adaugat!

Cod captcha invalid!

Introdu numarul din imagine:
Versiune mobil | completa