Ghinion că a nins

Ghinion că a nins

Era odată un banc. Zice că stăteau de vorbă doi prieteni şi unul întreabă: "Ei cum e, te simţi în siguranţă?" Celălalt îi răspunde: "În Siguranţă a fost bunicul. Eu sunt în Securitate". N-are legătură cu subiectul, dar pe vremea vechiului regim mi-a smuls o repriză de râs şi am vrut să vi-l spun. Acum eu însă trebuie să recunosc că mă simt în siguranţă. Pe unde te duci, pe unde întorci capul numai pază şi iar pază. Nişte vlăjgani, unul mai fioros ca altul, mai împopoţonat ca bradul de Crăciun, cu o bâtă (am aflat că-i zice tonfă) neagră la cingătoare, cu spray paralizant tot pe acolo , îşi plimbă fizicul asezonat cu nişte priviri înfricoşătoare de colo colo prin tot felul de locuri publice.

La mall, la intrările în instituţii publice, la orice se crede că ar fi nevoie de pază. Antrenaţi şi vânjoşi, degajă în jurul lor pe o rază de trei metri siguranţa de care avem atâta nevoie. Ce să mai zic? Sunt păzit bine. Nicio aluzie la vreun slogan electoral. Nu mai departe decât vineri dau să intru la banca unde fusesem invitat să discutăm despre finanţări, credite şi finanţări, încredere şi implicare. Apare unul din ăsta destul de gras şi impunător şi-mi cere buletinul. Apăsat de importanţa a ceea ce aveam să discut m-am conformat, am întins actul de identitate şi am primit o bucăţică de carton pe care scria un număr. Deşi asta mă enervează foarte tare, să fiu contorizat şi etichetat ca un număr cu valoare statistică, n-am comentat. Cu mine era şi contabilul meu, un băiat finuţ şi slăbuţ, foarte calm şi cu o aură de tip cuminte de nu ştiu cum naiba ne-am potrivit atât de diferiţi. Ăla grasul zice ferm către el "Buletinul". Plin de condescendenţă şi calm, omul spune că, dintr-o eroare regretabilă, şi-a uitat buletinul într-o borsetă de la birou."N-ai buletin, nu intri", a venit verdictul tăios şi definitoriu pentru importanţa muncii pe care o făcea acolo.

Păi, stai să vezi, că e cu mine, îl cunoştea şi ofiţerul de cont şi nici nu semăna cu Bin Laden. Nu contează! Poţi dumneata să fii şi de la FBI, FMI sau SRI, fără buletin nu intri. Între timp pe lângă noi se scurgeau în sediul băncii o groază de oameni care aveau buletine la ei (ce norocoşi) dar şi nişte genţi şi sacoşe în care ar fi încăput cel puţin zece grenade de mână, un Kalaşnikov şi două Macaroave pe care nu le controla nimeni. Unii mai înalţi, alţii mai scunzi, unii mai frumoşi, alţii mai urâţi, dar toţi purtători de acte de identitate. Situaţia era hilară, dar nu conta.

Procedurile sunt proceduri şi trebuie respectate. Nu ştie portarul cine eşti, nu ai valoare. Trecând peste faptul că este ilegal să ţi se oprească buletinul de către altcineva decât organul de poliţie şi ignorând faptul că aşa se întâmpla în mai toate clădirile astea noi de birouri, nu numai la bănci, mi se pare cel puţin jenant să trebuiască să te rogi de portar să intri undeva dacă ai uitat portofelul cu acte în cealaltă haină. Dar dacă în loc de contabil eram însoţit de un investitor care îşi uitase actele la hotel? De ce este poliţia de acord cu nişte proceduri care încalcă legea? De ce impun instituţiile astea nişte reguli care pot să pună în situaţii jenante oameni de bună credinţă, dar uituci? Şi ce relevanţă are pentru portarii ăştia numele celui care intră?

Verifică cineva ceasloavele alea pe care se scriu la rând atâtea şi atâtea persoane? Şi dacă vine unul cu intenţii duşmănoase şi are buletin la el o să facă mai puţin rău ? Ştiu că nu e un subiect stringent, dar face parte din atâtea şi atâtea lucruri care ne sâcâie în fiecare zi şi care aduc un plus de enervare şi stres în viaţa noastră când am putea să încercăm să facem ceva să trecem mai uşor peste perioada asta nenorocită. Iar faptul că mă gândesc că stă recolta nestrânsă pe câmp şi băieţii ăştia sprijină pereţii la mall, asta nu mai contează. E treaba mea la ce mă gândesc. Cât despre faptul că sindicaliştii au aruncat cu bulgări de zăpadă în primul ministru nici o vorba. Ghinion că a nins.

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine