Nu pot să-l sufăr pe Marx
Nu pot să-l sufăr pe Marx
Nu pot să-l sufăr pe Marx. Nu mi-a plăcut planul cincinal şi nici economia socialistă. Şi tot de atunci am rămas cu atitudinea faţă de sindicat. Pe vremea răposatului trebuia să intram toţi în sindicat şi să plătim o cotizaţie, evident degeaba pentru că sindicatul nu ne apăra drepturile în vreun fel, ci era un părtaş, ce-i drept de nevoie, la modul de asuprire al statului şi al partidului unic. Şi atunci îmi erau nesuferiţi pentru că erau parte a propagandei prin care se demonstra calitatea democraţiei în comunism.
Revenind la Marx, trebuie spus că nu pot să-l sufăr pentru că a scris "Manifestul Partidului Comunist", a pus bazele materialismului dialectic şi pentru că a trebuit să dau examen la facultate din operele lui. Nu îl înjur pentru că îi respect viziunea şi e treaba lui cum s-a poziţionat în istorie, rămânând că aceasta să-l infirme sau să-l confirme. Ce îmi place însă la Marx este o idee care este esenţială pentru România acestor vremuri, cred eu. Şi anume că acumularea cantitativă duce la saltul calitativ (Capitalul). Şi constat cu părere de rău că suntem încă la nivelul acumulării cantitative. Adică muncim mult şi prost. Şi ca să ma apăr de contestatari (aceasta fiind o exprimare elegantă la adresa celor care cred de cuviinţă că a mă înjura e de bine) vă spun că nu eu am ajuns la această concluzie, ci Eurofund care printr-un raport arată că, deşi românii au una dintre cele mai încărcate săptămâni de lucru din Europa, cu o medie de 41,8 ore suntem pe ultimele locuri în ceea ce priveşte productivitatea muncii, că orele suplimentare nu înseamnă mare lucru întrucât nu se justifică decât în cazul a 60% dintre angajaţi (restul fiind petrecute în interes personal) iar media lucrată într-o zi de muncă de 8 ore este de 5 - 5,5 ore.
Acum mă întorc la sindicate şi la modul de punere al problemei. Aş vrea să ştiu şi eu cum se implică ele în timpul în care nu demonstrează împotriva a ceva sau nu cer ceva pentru membrii lor, la creşterea productivităţii la locul de muncă, la eficientizarea procesului şi la aplicarea criteriilor de performanţă în alegerea membrilor lor (sau asta trebuie să fie treaba exclusiv a patronilor?) Cât despre angajarea pe pile şi relaţii a rudelor şi cunoştintelor, nici o vorbă. Sincer să fiu habar n-am, pentru că dacă o fac, atunci ascund opiniei publice activitatea asta, pesemne din eleganţă pentru a nu se lăuda cu treaba bună pe care o fac. Dar eu mă îndoiesc, în baza unui scepticism de care dau dovadă (în mod exagerat ce-i drept) atunci când mă gândesc la activitatea sindicală.
Şi stăteam ieri de vorbă cu o prietenă de-a mea ("sclavă" şi ea la patron) care mi se plângea de lentoarea cu care se mişcă structurile statului, neimplicarea şi birocraţia de care dau dovadă şi de lipsa de interes în ceea ce înseamnă rezolvarea unor probleme şi încercam să o conving că n-are rost să se enerveze încercând să le impună ritmul ei, ci să încerce să descopere modul lor de a gândi şi a acţiona ca să se adapteze. Rău în toată chestia asta este că firma la care lucrează depinde de viteza ăstora de reacţie şi de modul în care se adoptă nişte hotărâri. Şi deci se demonstrează că statul este o frână şi în activitatea privaţilor. Cât despre returnarea TVA-ului, nici o vorbă. Şi tot ea îmi spunea nervoasă că a munci mult nu e o calitate şi că mai importantă este calitatea muncii. Deci eficienţa ar trebui să primeze. Adică să încercăm să facem saltul calitativ. Adică să devenim parte a unei evoluţii de tip marxist… Enervantă opţiune. De aia nu pot să-l sufăr pe Marx… că mai are şi dreptate!
Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine
















25 Comentarii [+] Adauga un comentariu
PRODUCTIVITATEA MUNCII este indicatorul economic care arata cat de performanta este o tara ,restul sunt discutii de economie politica (la noi numai politica)
Din pacate noi nu suntem nici ins fera acumularilor cantitative(in socialism cred ca eram)
Deexemplu:in portul Montreal nici o angajare nu se poate face fara vizul sindicatului docherilor.Care sindicat nu isi da avizul decit pentru oamenii din sistem, adica rude,vecini,prieteni,toti locuitori ai cartierului aferent portului.Nu mai vorbim de ce salarii reusesc sa impuna patronilor!
nea furnica se da intelectual! imi pare rau de simpaticul editorialist, dar trebuie urechit atunci cind se arunca in subiecte stapinite ... urechist.

la cum arata, nu pare sa aiba mai mult de patruzeci ... scazind douazeci, ajungem pe undeva pe la sfirsitul anilor '80 ... nu stiu in ce tara o fi trait nea furnica, dar il pot asigura ca atunci cind sustine domnia-sa sa fi dat la facultate Marx nu mai era de mult subiect de admitere ... una la mina ...
doi ... chestia cu trimiterea la CAPITALUL a legii dialectice a trecerii acumularilor cantitative in transformari calitative e mortala si spune totul despre cunostintele scribului in materie ... urechisme!
concluzie: fara a-i minimaliza talentul&inteligenta domnului furnica, un singur sfat - sa se fereasca de urechisme; il descalifica profesional ...
Nu-ti face brobleme mai Furnica, nici lui Marx nu-i place de tine asa ca sunteti chit! Hahahaha!!!
dupa articolul cu stapani de sclavi domnu' furnica mi-a devenit simpatic asa ca ma declar aparatoare a domniei sale...
vad ca barbatii sunt mai gentili cu aprecierea aspetului fizic...cred ca domnul furnica are mai mult de 45 de ani avand in vedere ca a terminat facultatea in 1989, deci poate sa-l fi avut subiect chiar si pe marx
iar legea dialectica sus-pomenita a fost imprumutata de materialismul dialectic al lui marx
MISCAREA P-M-S RO VICTORIE
Am 46 de ani si in anul patru de facultate am avut curs de socialism la facultatea de Electrotehnica la IPB . Acolo am invatat despre Marx si ideile mentionate in articol . Daca profesorul meu m-a inavatat gresit imi pare rau
a fost un ECONOMIST reputat si se studiaza si la London SChool of Economics. Lenin a zis ca spusele lui Marx se aplica la societate si a iesit ce a iesit. Analiza facuta de Marx economiei de dupa revolutia industriala a fost si este foarte corecta. Noi altii nu scapam de marxism (cititi documentele PSD, pline de "clasa *", proletariat, munca-capital etc)
domnule autor, scuze nu cred ca trebuia sa faceti nici o precizare. Se poate aborda la orice nivel de cunoastere "problema" productivitatii. Am vazut chiar doctori imbecili alaturi de stele, am vazut "imbecili" geniali si imbecili pur si simplu. De cand se vorbeste de productivitate? De cand se produce in serie. Definind, cantitati pe unit de timp, pe om, pe masina, pe metru liniar, cub... o intreaga ab eratie stict necesara pentru calcule coerente sau mai putin, matematice, "economice" mai mult... oricum aduni mai mult de 5 metri cubi de bibliografie sa descoperi ca ce? Toate * de organizare a activitatilor umane au nevoie de acest indicator? Este acest indicator necesar precum fracul si papionul pentru un cimpanzeu? Nu, e un mod de a vedea lucrurile, o definire a unei realitati o "legitate" mai mult sau mai putin legala o gluma ce cade bine in salon si pe strada te iau cu pietre... o scula buna la toate dar nu de folos. Am fumat imbecili care stiu sa intrebe "sfidator", ce-i aia mah? ce sti tu mah? sperand sa inteleaga, invete ceva din raspunsul provocatului, in schimb el se perfectioneaza numai in "provocari", cu toate pretios la locul lui,ma rog. Marx e contabilul viciilor unei societati la orizont, si genial in a o face cunoscuta...
De fapt dumneata n-ai nimic cu Marx. Examenele acelea la facultate, le-ai luat cu pile, sau cu ajutorul incompetentei profesorului.
Daca "nu poti sa-l suferi" este doar o scuza, ca habar nu ai ce a scris si mai ales ce e de retinut din opera lui. SCHIMBARILE CANTITATIVE pot duce la schimbari calitative, dar intelesul e cu totul altul decat explicatiile date celor care la fel ca Dta, nu cunosc subiectul. Poate nu e tarziu sa-l citesti pe Marx inainte de a mai face referiri la opera lui