|
Show-ul de televiziune, intre visul american si cosmarul romanesc
de Diana POPESCU | 09 IANUARIE 2007
Show-ul de televiziune, intre visul american si cosmarul romanesc
Saptamani la rand, un show a tinut lipiti de micile ecrane telespectatorii "din lumea buna", oamenii cu pretentii, carora umorul grosier nu le lumineaza vietile, iar asa-zisii comici, prestatori de mascari, nu le sunt cei mai buni prieteni. Pentru ca Antena 3 a difuzat, in doua randuri, primele doua serii ale unui reality-show care a livrat catre populatie si divertisment, si ceva in plus. Ceva mai mult, intrucat programul in cauza, botezat "Ucenicul", a indeplinit mai multe functii concomitent. Si-a distrat privitorii, la modul inteligent, prezentandu-i un grup de insi deloc obisnuiti, pusi in situatii cat se poate de neobisnuite. Apoi, si-a familiarizat publicul cu lumea bogatilor, prin intermediul boss-ului care a coordonat intreaga tarasenie. O introducere in mediul corporatist, cu toate cele pe care le implica; o lectie de psihologie - de-a lungul unei infruntari crancene pentru un post de conducere intr-o companie faimoasa; ceva distractie "pe picior mare", in universul posesorilor de elicopter personal, cu acces la rasfaturi ca in visele cele mai frumoase. Si o foarte buna mostra de comportament in afaceri, venita de la un invingator: multimiliardarul Donald Trump. Omul nostru a parasit pentru ceva vreme birourile si partenerii clasici, pentru un show de televiziune de-a lungul caruia si-a ales un invatacel. Miza infruntarii dintre 16 tineri ambitiosi si excelent pregatiti a fost o functie inalta intr-una dintre companiile detinute de Trump. Miza spectacolului a fost, evident, audienta, iar SUA au fost de-a dreptul cucerite de acest format.
Ce sanse ar avea un astfel de program, daca s-ar realiza in Romania? Probabil ca micul procent de "elitisti" din randul consumatorilor de productii televizate ar acorda credit incercarii cu pricina. Pastrand proportiile, ar fi interesant de vazut cum s-ar descurca niscaiva romani destoinici intr-o situatie similara. Problema ar fi alegerea protagonistului. A magnatului care sa-si doreasca un nou angajat capabil si sa fie dispus sa si-l recruteze in cadrul unui show de televiziune. Si, mai important, sa fie in stare sa "duca" o asemenea misiune, pentru care e nevoie nu doar de abilitati financiare si de strategie, ci si de ceva carisma pentru "sticla". I-ar face trebuinta un discurs coerent si captivant, umor si dezinvoltura. Si, peste toate astea, sa fie suficient de important, de demn de incredere si admiratie, pentru a convinge lumea sa-i urmareasca aventura televizata. La un brainstoring intre prieteni, cel dintai nume care a venit a fost al lui Ion Tiriac. Un om cu prestanta si prestigiu, priceput si la cifre, si la vorbe. Ar fi o solutie. In Germania, probabil. Sau poate si in Romania, daca nu-ti propui cine stie ce performante in materie de rating. Fiindca la noi, pentru a trece de cota de avarie, n-ai nevoie de discurs documentat, atitudine rezervata si verdicte argumentate. Ca sa scoti o audienta solida e nevoie de un om de afaceri ca Gigi Becali, pe post de guru iesit la "vanatoare de capete". Masele ar fi dispuse sa urmareasca emisiunea, daca Gigi ar trece printre sarcinile obligatorii injunghierea porcului dupa standardele UE, balacarirea rafinata a adversarilor Stelei ori obtinerea in timp-record a unei portiere de Maybach intacte. Apropo de limuzina cu pricina, in show-ul lui Trump, cei doi finalisti au fost plimbati cu doua astfel de bijuterii. La Gigi, o astfel de cinste nu e de obtinut in viata asta.
"Ucenicul" neaos n-are nici o sansa sa fie decent, profesionist, respectabil, daca-si propune rezultate notabile printre romani. Majoritatea reality-show-urilor noastre au drept punct comun vulgaritatea, stupizenia si umilirea protagonistilor. Emisiunile decente n-au o speranta de viata prea grozava. Sa asteptam, asadar, urmatoarele serii din productiile americanilor. I-or huli nationalistii de pe-aici, dar, pana una-alta, sunt mult mai buni decat noi. Daca la ei poti vedea cu ochii tai cum visul american se implineste, sub obladuirea unui capitalist faimos, la noi, cu aportul diversilor "experti" in televiziune, esti adesea martorul unui cosmar catodic.
Cuvinte cheie:
|
EDITORIAL 
Nu sunt fan Gică Popescu, dar nici nu-l antipatizez. Îl consider un banal şmecher cu ifose şi scriam asta încă de pe vremea când îşi boteza copilul Nicolas, că Nicolae îi puţea, iar presa îl numea „barometrul” moral al campionatului românesc. După aceea s-a văzut cât de jos putea să meargă „barometrul”... 
