INTERVIU „Nu e corupt, nu e derbedeu, e băiat deştept şi onest. Într-un cuvânt, un om de caracter”.

EXCLUSIV GÂNDUL Sorin Oprescu: „Nu voi candida în 2009, îl susţin pe Crin” - VIDEO

1 foto 0 audio 0 video 0 alte fisiere

EXCLUSIV GÂNDUL Sorin Oprescu: „Nu voi candida în 2009, îl susţin pe Crin”

Primarul general al Capitalei, Sorin Oprescu, anunţă, într-un interviu pentru Gândul, că nu va candida pentru Cotroceni anul acesta şi că-l va susţine pe Crin Antonescu. Primarul general spune că va fi alături de Crin, ca o „replică morală” a gestului făcut de acesta în vara lui 2008, atunci când liberalul l-a susţinut în campania pentru Primăria Generală, împotriva tuturor politicienilor care luptau contra sa. „Am spus-o pe faţă că mi-e prieten. Pentru că nu e corupt, nu e derbedeu, e băiat deştept şi onest. Într-un cuvânt, un om de caracter”, susţine Oprescu.

-Domnule Sorin Oprescu, ca să începem cu sfârşitul... Intraţi în războiul pentru Cotroceni sau mai aşteptaţi cinci ani?

-Am rămas consecvent propriului meu refuz! Nu voi candida în 2009.

-Nu vă convinge nimic?

-Mă convinge ruşinea... să rămân!

-Ruşinea?

-Mi-ar fi ruşine să dau cu piciorul unei victorii - alegerea la primărie -, care nici măcar nu este izbânda mea, ci a oamenilor sătui de minciună. Alegerea unui independent este o eliberare, cel puţin psihică, de calamitatea implicării politicului în administraţie. Toate actele administrative se transformă în benevolentia unor consilieri generali, care vin cu idei construite în propriile şedinţe de partid, acolo unde primesc sarcini clare. Votaţi sau nu votaţi! Despre implicaţiile sociale ale opţiunilor lor nu vorbeşte nimeni. Îi doare în fund, şi pentru asta Bucureştiul este vraişte de 18 ani. Amestecul politicului până în ultima fibră a administraţiei - locale sau centrale -, a celorlalte zone ale sistemului, nu face altceva decât să impieteze asupra dezvoltării sănătoase a societăţii, iar consecinţa este disoluţia sistemului. În ultimii ani, cu fiecare zi, edificiul se surpă, încet, dar sigur. De refăcut, nu-l mai reface nici dracu’. Pentru că muncitorii de partid, ăia puţini care au rămas, sunt copleşiţi de şefii cu mape şi cu ochii roată după covorul roşu şi după maşina parcată la scară. Pentru ce?! Ca să facă rost de bani. Se justifică vorbind despre bani pentru partid... Deşi, banii sunt mai ales pentru ei personal. Eu nu exclud că mai există şi oameni cu perspectivă, cu creier în cap, care vor să realizeze ceva. Doar că sunt sufocaţi de minciunile liderilor. Politicul are rolul lui în stat, desigur, dar până la a-şi adjudeca rolu determinant în întreaga administraţie.

-Revin. Ce va fi peste cinci ani?

-Nu ştiu ce va fi peste cinci ani. În primul rând, îmi doresc să fiu sănătos. Acum vreau să demonstrez tuturor că promisiunile făcute nu au fost deşarte. Cu multă tenacitate voi reuşi. Între timp, au venit prietenii şi mi-au spus: „Trebuie să candidezi!”, „Mi-e ruşine”, le-am spus, „De cine?”, „De oamenii care m-au ales. Pentru că i-am scos din casă. Nu vreau să creadă că am făcut-o degeaba”. Asta mă opreşte să candidez. Nu frica. Despre mine nu au ce să mai spună. Şi-au bătut joc de familia mea, de tata, la 87 de ani, de mama care e moartă. Mi-am scris acasă, pe perete, ca în „Contele de Monte Cristo” – ce mi-a plăcut mie cartea asta – „Domne ajută-mă să nu uit!”. Ce să-mi mai facă toţi mâncătorii ăştia de rahat?!

-Cum vi se pare că funcţionează coaliţia la guvernare PD-L - PSD? Mai bine zis, funcţionează?

-Nu, şi nici nu ar avea cum. Pentru că nu se înţeleg. Eu am stat cu ei 14 ani şi-i cunosc bine, slavă Domnului. Memoria colectivă e proaspătă. PSD nu uită momentul 1992, scindarea FSN, pe care ei îl consideră ca fiind cel al marii trădări. Eu nu cred că se pot înţelege şi nu cred în acest fel de înţelegere. Chiar dacă oamenii nu mai votează, neapărat, doctrine. Se ştia, de mult, faptul că se va ajunge aici. Că se va limpezi piaţa politică. Şi că vor rămâne trei-patru partide puternice ce se vor lupta între ele. Am auzit asta acum ani de zile, de la Hrebenciuc, iar Hrebenciuc nu e un tâmpit. Însă puţinătatea partidelor nu scuză amestecurile împotriva naturii. Poţi amesteca anumite elemente care conlucrează, iar altele care pot exploda oricând. Cred că din această ultimă categorie face parte actuala coaliţie PSD – PD-L. Poveştile spuse de unii, la gura caloriferelor că, vezi-doamne, „lucrăm de patru ani la această construcţie politică” sunt tromboane penibile. Între ei există o incompatibilitate evidentă. Nu uitaţi că eu am mai fost martor la o astfel de colaborare. Convenţia Democrată. Au început oamenii ca-n filme, şi-au declarat iubire veşnică... Şi-au sfărşit lamentabil. De ce? Pentru că liderii, uitându-se unii la alţii, nu vedeau decât cifre, sume, bani pe care îi pierd. Nicio alianţă, în România nu poate funcţiona. N-are cum.

-Este preşedintele Băsescu un „factor destabilizator” şi un „generator de tensiuni” în cadrul coaliţiei, aşa cum susţin Mircea Geoană şi Ion Iliescu?

-Toţi sunt factori destabilizatori, de la Băsescu, până la conflictele mărunte provocate de tot felul de motive: proastă înţelegere, lipsă de comunicare, vanităţi, orgolii neostoite, de-a lungul timpului. Toate creează o atmosferă de nesiguranţă în actul decizional. Cât despre Traian Băsescu... Omul, dacă vrea, desface orice, inclusiv nodul gordian. Iar dacă nu-l poate desface, îl taie pur şi simplu.

-În afară de politic, în România nu mai există nimic? Societate civilă, de exemplu...

-Societatea civilă a reacţionat la un moment dat, dar anormal de firav. Apoi a început să devină dependentă de ăia care împărt caşcavalul. Deci, care societate civilă?! Dacă ar fi ajuns la un salariu civilizat - nu la pomană şi nu la mită -, ar fi fost totul OK. Dar le e foame şi lor. Poate că la început au existat idei, apoi însă a rămas numai foamea, iar ideile s-au reformulat. Şi atunci, societatea civilă s-a aşezat lângă putere. Ca şi unele dintre sindicatete.

-Consideraţi că alegerea lui Crin Antonescu la conducerea PNL e un fapt notabil/rău/bun/extraordinar?

-Toate partidele trec prin astfel de experimente. Şi orice experiment care nu te omoară de întăreşte. Eu cred în el, o spun cu toată sinceritatea. Crin este o persoană apropiată sufletului meu, pentru că în toată lupta pe care am dus-o cu partidele politice, în campanie, a venit lângă mine, reuşind, prin acest gest, să-şi supere inclusivi partidul din care face parte. Atunci cum să nu mă bucur, şi cum să nu mă fi dus şi în campanie să-l sprijin cu toată deschiderea? Am spus-o pe faţă că mi-e prieten. Pentru că nu e corupt, nu e derbedeu, e băiat deştept şi onest. Într-un cuvânt, un om de caracter.

-Îl veţi susţine în campania pentru Cotroceni?

-Cum să nu fiu acolo, lângă el, când are nevoie de mine? Indiferent dacă are nevoie şi de porţiuni din imaginea mea. Întorc un serviciu moral, să fie limpede. Contează să te vadă acolo, când are nevoie.

-Poate fi o alternativă viabilă pentru Cotroceni?

-Ce va putea el, nu ştiu. Dar cred că are forţă. Dacă ai experienţă politică, iar eu spun că am, îl simţi pe cel care are forţă. E ca un cazan, în sensul bun al cuvântului. Fierbe ceva în el. Poate ieşi ceva bun de acolo. Altceva nu ştiu. Nu-i cunosc relaţiile, determinarea de a acţiona. Ceea ce fac eu acum este să leg acest demers de caracterul lui onest, şi, pe cale de consecinţă, să-l consider un conducător onest în partidul lui. În ce măsură va face dovada acestei puteri, vom vedea, dar eu spun că nu trebuie să ne luăm, niciodată, după aparenţe.

-De ce a devenit Antonescu o variantă pentru Dinu Patriciu?

-Dinu Patriciu a adunat, şi el, o serie întreagă de frustrări în aceşti 18 ani. Are anumite perspective, viziuni. Dar cine crede că Dinu dă bani ca să susţină pe cineva, e fraier. El are însă un mod limpede de a privi lucrurile, pentru că îi cunoaşte, pentru că are idei în care crede. De aici putem să speculăm orice. Eu cred că Dinu a analizat, poate nu singur, şi a văzut că Antonescu ar putea oferi un orizont partidului.

-Ar mai putea avea o carte, în manşetă, Dinu Patriciu?

-Posibil, dar în niciun caz nu va fi, acela, primadona. Primadona e Crin. Pe el o să-l susţină din toate puterile. Că o să mai împingă unul în scenă, ca diversiune e posibil. Deşi nu-l văd să se complice...

-Cine pare mai puternic între el şi Geoană?

-E greu de spus. Indiferent de cum vor merge lucrurile, pe Geoană lumea o să-l suspecteze că e înţeles cu Băsescu. Toţi îşi vor aminti de candidatura lui la primărie, când a luat 5 – 0 la pauză.

-Poate fi învins Băsescu?

-Un contracandidat bine plasat în turul doi – adică la o distanţă rezonabilă de Băsescu –, suficient de puternic să trezească emulaţia, pe vot negativ împotriva preşedintelui cred că poate învinge.

-Ar putea fi acesta Antonescu? Ar putea fi Geoană?

-Amândoi pot ajunge în turul doi. Iar Geoană ar putea avea mai multe şanse, fiind împins de partid. PSD este un partid puternic.

-Vă veţi întoarce în PSD, ca să continuaţi lupta pentru Bucureşti, alături de Vanghelie?

-Nu mă mai întorc în PSD.