|
Hrebenciuc îl acuză pe Mitrea de blat cu Băsescu la parlamentare. Mitrea: „Minte cu neruşinare”
de Liliana RUSE | 03 NOIEMBRIE 2009
Hrebenciuc îl acuză pe Mitrea de blat cu Băsescu la parlamentare. Mitrea: „Minte cu neruşinare”
Războiul interpesedist dintre Viorel Hrebenciuc şi Miron Mitrea
a ajuns la faza acuzaţiilor de trădare. Hrebenciuc susţine că, la
parlamentarele din 2008, Mitrea a făcut blat cu Traian Băsescu şi a
tras pe sfoară PSD, care ar fi fost furat la numărătoarea
voturilor.
Liderul deputaţilor pesedişti a afirmat, luni seara, la
Realitatea TV, că Mitrea fusese însărcinat de partid să facă
numărătoarea paralelă, dar că acesta a anunţat, cu doar o zi
înainte, că nu poate face acest lucru. "La mijloc a fost o
trădare", a spus Hrebenciuc, adăugând că acest lucru poate însemna
şi "posibilă fraudă electorală". Argumentul invocat de liderul
pesedist a fost că, în noaptea alegerilor din 2008, PSD a avut, la
exit-polls, 6 procente avans, care "dimineaţa nu au mai
existat".
Hrebenciuc a mai susţinut că "este cunoscută în partid" trădarea
lui Mitrea şi că nu spune o noutate. El a prezentat, ca nouă dovadă
a blatului senatorului PSD cu Băsescu, declaraţia şefului statului
conform căreia a negociat, la finele lui 2008, cu Mitrea, Mircea
Geoană şi Ilie Sârbu, formarea alianţei PD-L - PSD. Hrebenciuc a
sugerat că Mitrea nu avea ce să caute acele discuţii, dat fiind că
Geoană "era îndrituit să negocieze" în calitatea sa de preşedinte
al PSD, Ilie Sârbu - pentru că era atunci preşedintele Senatului şi
a avut mandat de la partid.
Mitrea ameninţă: "Nu mai e mult până după
alegeri"
Miron Mitrea a respins acuzaţiile într-o postare pe blogul
personal, acuzându-l pe Hrebenciuc că minte: "În loc să se ocupe de
campania candidatului PSD pentru prezidentiale, pe care, oficial, o
conduce, sforarul-şef Viorel Hrebenciuc s-a apucat să toarne
minciuni. O minciună sfruntată, pe care numai un individ ca
Hrebenciuc o poate spune cu atâta nonşalanţă". Senatorul pesedist
susţine că s-a făcut numărătoare paralelă în fiecare judeţ, dar că
Hrebenciuc nu ştie "pentru că n-a trecut nici cinci minute pe la
sediul de campanie, fiind ocupat să-şi aranjeze ploile pentru
perioada de după alegeri".
Mitrea afirmă că s-a ferit, în această perioadă, să vorbească
despre subiecte care să agite apele în partid, dar promite că acest
lucru se va schimba după 6 decembrie: "Îi dau o veste proastă: să
nu mizeze pe aparenta mea lipsă de reacţie. Nu mai e mult până după
alegeri"
|
)
EDITORIAL 
"Totul
trebuie regândit în jocul lui Nadal. Loviturile, tactica, strategia
pe termen lung. Atitudinea mentală reclamă schimbări din temelii".
Rafa a murit. Nu pot să exprim altfel sentimentul de după finala
Shanghai Masters. Acel băiat nebun care întindea cu 3-4 metri
suprafaţa activă de joc a unui teren de tenis, care se mişca
stânga-dreapta ca o săgeţică de mouse pe ecranul de computer, care
pleca la stopuri ca un ghepard cu burta la pământ, lovind decisiv
din poziţii imposibile din punct de vedere biomecanic, nu mai
există.. 
Postat de Eon Eleescu la 3.11.2009 15:59
Vreau o ţară liniştită!
Autor: Ionuţ Popescu
Publicat: 2 Noiembrie 2009
Vizionari: 986;
Într-o astfel de ţară liniştită, oferta lui Patriciu de a cumpăra Palatul Victoria, sediul Guvernului, n-ar mai părea o extravaganţă.
Îmi doresc o ţară liniştită. O ţară în care să deschid televizorul şi să nu văd numai atâtea scandaluri şi certuri. O ţară în care primul-ministru şi preşedintele să colaboreze, să fie prieteni buni între ei şi fiecare cu Sorin Ovidiu Vîntu, cu Dan Voiculescu şi cu Dinu Patriciu, adică cei care deţin ziarele şi televiziunile din România. Pentru că acolo se vede scandalul. Armonia dintre cei trei şi puterea executivă ar putea aduce peste ţară armonia pe care o aştept. Într-o astfel de ţară, miniştrii ar putea fi numiţi rapid, din rândul oamenilor paşnici, care nu fac scandal, care nu creează permanent conflicte, care iniţiază şi semnează hotărâri de guvern corecte.
Guvernele astfel constituite ar fi aprobate fără probleme în parlament, nu ar mai exista moţiuni de cenzură, nu am mai vedea guverne dărâmate prin moţiuni. Nici crize politice nu am mai avea, sindicatele nu ar mai ieşi în stradă, cuvântul grevă ar fi scos din dicţionare. Liderii sindicali s-ar putea concentra asupra afacerilor şi a consiliilor de administraţie din care fac parte.
Un suav triunghi amoros s-a înfiripat deja: Crin Antonescu spune că l-ar vrea premier pe Dinu Patriciu, acesta îl împinge în faţă sfios şi cu modestie pe Mircea Geoană, un Tony Blair, un liberal cu o blană groasă de social-democrat, cum îl alintă Patriciu. Într-o astfel de ţară liniştită, oferta lui Patriciu de a cumpăra Palatul Victoria, sediul Guvernului, n-ar mai părea o extravaganţă; şedinţele de guvern vor putea fi găzduite în condiţii de deplină securitate şi la preţuri avantajoase la sediul Grivco, acolo unde s-au cimentat prietenii şi s-au făcut jurăminte adolescentine BFF (best friends forever).
Într-o astfel de ţară, n-ar mai trebui suspendat preşedintele, riscându-se apoi ridiculizarea parlamentului în referendumuri scumpe care tulbură poporul. Orice fel de referendum va fi interzis prin lege. Preşedintele trebuie să facă obligatoriu parte din frăţie. Astfel, stafia dictaturii nu va mai bântui peste ţară; democraţia şi binefacerile ei vor putea fi gustate, în sfârşit, de către toţi românii. Ziariştii vor redeveni liberi, nu se vor mai simţi obligaţi de conştiinţă să-i înjure pe adversarii patronului lor şi nu li se vor mai înjumătăţi lefurile. Nimeni nu se va mai referi la jurnalişti folosind cuvinte cum ar fi găozar sau ţigancă împuţită. Libera iniţiativă nu va mai fi ţinută în zăgazuri, orice antreprenor, mulţumită principiului egalităţii de şanse, va putea concura liber şi neîngrădit cu Vîntu, Patriciu sau Voiculescu. Justiţia va redeveni ce a fost cândva şi chiar mai mult decât atât; doamna Lidia Bărbulescu va definitiva reforma justiţiei şi va anula noile coduri, civil şi penal, aprobate în mod abuziv de un parlament constrâns prin asumarea răspunderii guvernamentale. Pe toate dosarele demnitarilor se va da rapid, din oficiu, NUP, ca semn al reconcilierii şi pentru a fi lăsaţi să lucreze în linişte, fără stres. Eu vreau o ţară liniştită...