Anca SIMINA
Anca SIMINA
10938 vizualizări 23 feb 2015

Dan Toader s-a stabilit în străinătate acum mai bine de zece ani. Din 2008, are şi cetăţenia franceză. La cea română nu a renunţat dintr-un motiv mai mult sentimental. "Am vrut să îi ţin şi pe copiii mei cu dublă cetăţenie, chiar dacă ei nu au mare lucru în comun cu ţara mea de origine", spune el. A mai existat un motiv: a vrut să-şi păstreze dreptul de vot.

Chiar dacă îşi ia salariul din Franţa, acolo unde îşi plăteşte şi asigurările de orice fel şi unde îşi are şi domiciliul, înscris inclusiv pe paşaportul românesc, chiar dacă a intrat într-un spital din România tot acum mai bine de zece ani, în ianuarie a aflat că datorează statului român o contribuţie de 468 de lei la sistemul asigurărilor de sănătate. Calculul din decizia de impunere fiscală trimisă de ANAF acasă la părinţii săi, acolo unde a figurat ultima oară cu un domiciliu românesc, se rezumă astfel: pentru un venit din investiţii (dividende în urma cuponiadei) de 12 lei, Dan Toader ar avea de plătit 468 de lei asigurarea de sănătate.

Deşi nu a încasat niciodată banii, Fiscul i-a calculat din rezultatele financiare declarate ale SIF-urilor la care companiile în care şi-a investit acum 20 de ani cupoanele au ajuns între timp. Mai departe, angajaţii ANAF au luat Codul Fiscal, pus în acord cu Legea sănătăţii, aşa cum a fost introdusă în primul mandat de ministru al liberalului Eugen Nicolăescu, şi au stabilit astfel că, în absenţa unor venituri din salarii, chirii sau activităţi independente pe teritoriul României, baza minimă de impozitare este salariul minim brut lunar din anul respectiv: 700 de lei X 12 luni. La suma de 8.400 de lei, procentul de 5,5% cât reprezintă CASS, înseamnă 468 de lei, sumă imputată titularului de cupon.

Încercările lui Dan Toader de a sesiza online ANAF pentru a corecta o evidenţă, aceea că nefiind rezident al statului român nu poate fi considerat asigurat, s-au lovit, în lipsa unei baze de date unitare privind domiciliile, de birocraţie. Mai întâi, a fost trimis de la Bucureşti la Buzău, acolo unde s-a emis decizia. Apoi, i s-a explicat că, în urma recalculării, suma este nu de 12, ci de 9 lei, dar tot 468 de lei trebuie să plătească. În final, i s-a sugerat să facă o contestaţie prin procură, care l-ar costa suplimentar 150 de euro, dar pentru care, din cauza corespondenţei care a durat aproape o lună, s-a depăşit termenul. Sau să plătească cei 468 de lei la ghişeu.

Cazul lui Dan Toader nu este singular. Într-o situaţie similară este şi Ana Gheorghias, stabilită în Montreal, decisă însă ca "data viitoare" să nu-şi mai lase părinţii să semneze pentru primirea recomandatei ANAF, domiciliul său în ţară fiind indicat greşit. Chiar dacă premierul Victor Ponta admite că "există anomanii în Codul Fiscal", Guvernul nu are în acest moment, susţin surse din Ministerul de Finanţe, nicio evidenţă clară a acestor cazuri.

Asigurarea de sănătate, de 30 de ori mai mare decât venitul la care se aplică

Decizia ANAF prin care lui Dan Toader i se stabileşte o obligaţie de plată de 39 de ori mai mare decât veniturile pe care nu le-a încasat în mod concret a fost emisă pe 17 decembrie 2014, cu o lună înainte ca premierul Victor Ponta să testeze reacţia opiniei publice la ideea includerii între contribuabilii la sistemul de asigurări de sănătate a cetăţenilor români din străinătate.

Legea sănătăţii include din 2006 prevederea că "sunt asiguraţi, potrivit prezentei legi, toţi cetăţenii români cu domiciliul în ţară" şi, în consecinţă au, prin Codul Fiscal, obligaţia de a plăti CASS. Prevederea calculării CASS la nivelul unui salariu minim pe economie li se aplică tuturor celor care au venituri din investiţii sau din dobânzi, dar nu şi din salarii, chirii sau activităţi independente. Detalii despre legislaţie, AICI.

Oficializată de mai mulţi ani, prevederea a început să se aplice doar de câteva luni pentru toate categoriile de venituri, după ce ANAF a preluat de la Casa Naţională a Asigurărilor de Sănătate atribuţiile calculării acestor datorii.

Preluarea s-a făcut însă în absenţa unei baze de date unice pentru a calcula corect aceste obligaţii de plată, dar şi înainte de a prelua de la Ministerul Afacerilor Externe, de exemplu, sau de la Evidenţa Populaţiei, datele despre domiciliile stabile ale românilor plecaţi în străinătate, în cazurile în care aceştia şi le-au trecut astfel în paşapoartele româneşti.

Labirintul petiţiilor către ANAF: „Vă rugăm să retransmiteţi solicitarea dumneavoastră colegilor noştri”

În acest fel, au apărut situaţii precum cea a lui Dan Toader în legătură cu numărul cărora statul nu are însă o evidenţă clară. Scrisoarea recomandaată din partea ANAF a sosit acasă la părinţii săi, la ultimul domiciliu pe care Fiscul l-a găsit în baza de date proprie. I-a parvenit în ianuarie.


Decizia de impunere fiscală pentru 2012, contestată la ANAF prin formularul online

Tot în ianuarie, pe 24, Dan Toader a recurs la formularul de petiţii online de pe pagina oficială de web a ANAF indicând actul emis, situaţia în care se află şi cerând explicit anularea deciziei.

O funcţionară de la Direcţia de Inspecţie Generală i-a răspuns două zile mai târziu, pe 26 ianuarie: "În vederea înregistrării precum şi soluţionării corecte şi operative a cererii dumneavoastră, potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, modificată şi aprobată prin Legea nr. 233/2002, vă rugăm să retransmiteţi solicitarea dumneavoastră colegilor noştri de la Asistenţă Contribuabili şi să o completaţi în Formularul de Asistenţă care se află pe site-ul www.anaf.ro la rubrica Asistenţă contribuabili/Asistenţă prin email".

O dată parcursă şi această etapă, un al doilea mesaj binevoitor s-a generat automat: "solicitarea dvs. a fost înregistratã cu numãrul ..... Un răspuns, conform prevederilor legale în vigoare, vă va fi remis ulterior". Apoi un al treilea, în aceeaşi zi: "Vă comunicăm că am redirecţionat acest e-mail la Serviciul Fiscal Municipal Rm. Sărat, organul fiscal de domiciliu, de unde urmează să primiţi raspuns".

Răspunsul "organului fiscal de domiciliu" a venit pe 17 februarie. Într-o adresă semnată de şeful Compartimentului pentru Contribuabili se arată că cei 12 lei erau de fapt 9: 8 lei de la SIF Muntenia şi 1 leu de la SIF Banat-Crişana care au obţinut la rândul lor dobânzi pe care le-au declarat la Fisc şi pe care ar urma să le împartă cu acţionarii care au depus acum 20 de ani cupoane de privatizare.

Calcului datoriei rămâne însă acelaşi: "Vă comunicăm că datoraţi contribuţie individuală de asigurări sociale de sănătate la nivelul salariului de bază minim brut pe ţară (salariul minim brut pentru anul 2012 = 700 lei/
lună X 12 luni = 8400 x 5,5% cotă contribuţie sănătate = 468 lei)"

Şeful de serviciu al ANAF indică de asemenea posibilitatea unei contestaţii, arătând şi ce trebuie să includă un astfel de demers. Cu o menţiune: "Conform art. 207 din Codul de procedură fiscală, contestaţia se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancţiunea decăderii". De la data primei petiţii online până la răspunsul ANAF au curs 25 de zile. Între timp, termenul de contestare a fost depăşit.

Paradoxul românesc. Primeşti 2,5 euro, plăteşti ori 105, ori 150

„Pentru 12 lei, îţi cer 468. Deşi nu locuieşti şi nu beneficiezi în nici un fel de CASS tot îţi cer cei 468 de lei. Le ceri informaţii. Ei îţi dau o nouă sumă de impozitare, adică 9 lei. Dar tot 468 de lei îţi cer. Scopul CASS este să contribui ca să poţi beneficia. Or, eu nu beneficiez de nimic. Şi dacă vrei să conteşti, nu e suficient online, ci te pun pe drumuri să ajungi să plăteşti cel puţin 60 de euro taxe consulare în plus şi cel puţin 90 de euro pe traduceri autorizate şi poze. Politicos, desigur”, îşi rezumă Dan Toader experienţa cu ANAF. O situaţie în care i se pretinde practic fie să plătească 105 euro pentru un venit de 2,5 euro neîncasat, fie să cheltuiască 150 de euro pentru a contesta decizia, variantă pentru care termenul legal a fost oricum depăşit.

Dincolo de faptul că nu mai este rezident al statului român, deci nu ar fi trebuit să intre în calculul asigurărilor, nu a mai intrat într-un spital din România de mai bine de zece ani. "Eu sunt integrat total în sistemul francez. Sănătate, şomaj, asigurări. Absolut tot. Singura mea legătură cu statul român este că plătesc taxe consulare (mari, dar nu mă plâng) când fac paşaport sau alte acte. Asta fiindcă am vrut să îi ţin şi pe copiii mei cu dublă cetăţenie, chiar dacă ei nu au mare lucru în comun cu ţara mea de origine. Din ce în ce mai rar (şi dacă e posibil fizic) mai si votez, dacă asta înseamnă o legătură cu statul român", spune el.

Surprinzăror pentru Dan Toader nu a fost atât calculul inspectorilor ANAF, bazat pe un articol din Codul Fiscal, cât modul în care funcţionarii i-au pasat aproape o lună sesizarea fără a încerca în acest timp verificarea informaţiilor legate de domiciliul său real: "Răspunsul lor cum că trebuie să dovedesc că stau în Franţa mă lasă fără cuvinte. Adică eu de ce am paşaport cu domiciliul în străinătate? ANAF nu are un registru cu contribuabilii şi domiciliile lor? Este halucinantă întreaga istorie. Aspectul ca eu le trimit sesizare că locuiesc în Franţa şi ei nu încearcă să actualizeze baza lor de date prin colaborare legală între ei şi Ministerul de Externe este totuşi o problemă de lipsă de interes faţă de aplicarea legii în spiritul ei. De ce să mă duc eu să contest când e datoria lor să îşi înţretină bazele de date? Cum să o numesc? Cel puţin comoditate"

Româncă stabilită în Canada: „Nu voi plăti nimic. Dacă mă îmbolnăvesc şi am nevoie de spitalizare, o să trec Oceanul să mă internez?”

Într-o situaţie identică este şi Ana Gheorghias, stabilită de mai mulţi ani în Quebec. În ultimii 10 ani, a ajuns în România de două ori, niciodată în vreo clinică. În 2012, i-au revenit însă, în aceeaşi manieră, 35 de lei pe care nu i-a încasat, dividende din partea companiei în care şi-a depus cupoanele de privatizare.

Un calcul personal i-a arătat că e mai simplu să vândă cupoanele decât să se încurce în contestaţii. Până atunci, este însă decisă să ignore decizia primită de la ANAF. „Dacă mă imbolnavesc şi am nevoie de spitalizare, o sa trec Oceanul să mă internez? Am aici medic de familie. Dacă vin în România şi se întâmplă ceva nefericit, am asigurare medicală de la job. Nu îi voi cere statului român să plătească nimic pentru că nici eu nu am plătit taxe în România”, a explicat Ana Gheorghias pentru gândul.

Pentru situaţia în care statul nu îşi va actualiza baza de date cu domiciliile corecte, are, de asemenea, o soluţie: „În primul rând, data viitoare, părinţii nu vor mai primi scrisoarea pe motivul că nu am domiciliul acolo. E o chestie de procedură. Nu au trimis scrisoarea unde trebuie. Pe paşaportul românesc scrie că am domiciliul în străinătate şi aşa figurez şi la Poliţie. În al doilea rând, nu voi face nimic. Sincer, am alte priorităţi. Nu am timp de contestaţii”, spune ea.

Ce spun consultanţii fiscali: „Dacă o arunca la coş, putea să spună că nu a primit-o”

Contactat de gândul, avocatul Gabriel Biriş, specializat în consultantanţă fiscală, spune că în astfel de situaţii există doar cele două variante: fie cel care primeşte decizia o contestă şi o trimite prin poştă în 30 de zile de la comunicare, fie plăteşte contribuţia.

"Necunoaşterea legii nu te absolvă de la aplicarea ei. Domnul Toader ar fi trebuit să scrie o contestaţie - petiţiile online nu sunt luate în calcul - şi să o trimită prin poştă în termenul de 30 de zile. Mai mult ca sigur i-ar fi fost soluţionată pozitiv. Chiar dacă nu mai are domiciliul la care i-a fost comunicată, în momentul în care le-a scris petiţia online, şi-a asumat că a ajuns la el. Dacă o arunca la coş, putea să spună că nu a primit-o. Acum, prin necontestare, decizia a rămas definitivă", explică Gabriel Biriş.

Dincolo de acest caz concret, în opinia sa, "legea  este proastă şi trebuie schimbată".

Aceleaşi prevederi li se aplică românilor care şi-au păstrat domiciliile în ţară, chiar dacă muncesc în străinătate de foarte mulţi ani şi care nu mai au astfel venituri din salarii pe teritoriul statului român, dar pot avea dobânzi sau dividende. "E o situaţie care nu a fost luată în calcul atunci când s-a scris legea şi altă soluţie nu există decât schimbarea ei", arată Gabriel Biriş.

Fost ministru al Finanţelor: „Problema e că nu avem o bază de date unică

Interpretarea dată Codului Fiscal de inspectorii ANAF este confirmată şi de fostul ministru al Finanţelor, Gheorghe Ialomiţianu. „Cine nu este rezident al satatului român, ar trebui să probeze acest lucru şi să nu mai trebuiască să plătească. Cei care au domiciliul în România, chiar dacă sunt plecaţi în străinătate, şi au obţinut un venit pe teritoriul statului român, legea se aplică deocamdată aşa cum e scrisă din 2006. Dacă e rezident al statului român, e considerat asigurat. Domnul Eugen Nicolaescu a introdus aceste prevederi, în reforma sănătăţii în 2006”, spune liberalul.

Deciziile emise de ANAF pe bandă rulantă, chiar dacă sunt rezultatul unor anomalii, este pus de fostul ministru pe seama inexistenţei unei baze de date unice care să includă informaţii la zi atât de la MAE sau MAI cât şi de la Casa Naţională a Asigurărilor de Sănătate şi de la ANAF. "Cei de la ANAF nici n-au ştiut că nu este rezident al statului român. A venit de la SIF situaţia financiară, s-au uitat în calculator, nu l-au găsit la salarii, chirii sau activităţi individuale şi i-au aplicat CASS pentru dividende raportat la salariul minim. Pentru că, dacă ai venituri din salarii, chirii sau activităţi individuale nu plăteşti CASS pentru dividende sau dobânzi. Lucrul acesta se întâmplă pentru că s-a transferat calculul CASS de la Casa de Asigurări la ANAF, dar nu s-au transferat şi specialiştii de la Casa de Asigurări de Sănătate. Dar sunt astfel de încurcături şi între judeţe. Dacă obţii venituri din chirii la Bistriţa-Năsăud şi din dividende la Braşov, cei de la Braşov îţi pot calcula CASS, pentru că nu există o bază de date unică în ţară", arată el.

Ponta: „Putem să închidem situaţiile aberante, din 2016”

Premierul Victor Ponta admite existenţa mai multor anomalii în actualul sistem de calcul al contribuţiilor, dar vede modificarea abia din ianuarie 2016. "Putem la Codul Fiscal să închidem toate acele neclarităţi şi aberaţii din legile fiscale acumulate de atâta timp, care ne-au dus, la tot felul de situaţii aberante, să impozităm indemnizaţiile copiilor sau tot felul de alte lucruri pe care acum le găsim şi sigur le stingem prin diverse ordonanţe sau legi, dar care trebuie să aibă o rezolvare în Codul fiscal, de la 1 ianuarie 2016", şi-a prezentat premierul calendarul.

Până la adoptarea noului Cod Fiscal, soluţia ar putea veni însă ori de la Guvern, ori din Parlament. Ultima modificare la Codul Fiscal prin ordonanţă de urgenţă a fost făcută în şedinţa de Guvern din 21 ianuarie 2015, în contextul calculării de către ANAF a unor datorii ale copiilor care, având venituri din alocaţii şi dobânzi aferente acestora, erau puşi să plătească CASS, deşi sunt asiguraţi gratuit până la majorat. Guvernul a anulat aceste decizii, iar pentru amnistierea datoriilor deja acumulate de mai multe categorii de persoane a trimis în Parlament un proiect de lege.

În opinia reprezentanţilor Opoziţiei, "tot nu au rezolvat situaţia până la capăt". "Pensionarii care nu au venit în afară de cel minim garantat, dar care sunt co-asiguraţi având în vedere pensia soţului sau soţiei, la fel, dacă obţin acum 1 leu ca dividende într-un an, îşi pierd asigurarea gratuită şi trebuie să plătească 468 de lei CASS", explică Gheorghe Ialomiţianu, membru în Comisia de buget a Camerei Deputaţilor.

Fostul ministru susţine că, pentru a elimina astfel de situaţii, în proiectul avansat de Guvern "trebuie introdusă o reglementare prin care să stipulăm că ori calculăm CASS numai la venituri peste salariul minim pe economie, ori proporţional la valoarea venitului: dacă ai obţinut 1 leu, plăteşti CASS calculată la 1 leu. E acum un proiect de lege pentru amnistie în Parlament la care se pot depune amendamente".

Citește și: