Micul Obama şi cei 450 de uninominali PSD au simţit că le sună „ceasul istoriei“

Micul Obama şi cei 450 de uninominali PSD au simţit că le sună „ceasul istoriei“

PSD şi-a lansat candidaţii după modelul Convenţiilor americane

Lui Miron Mitrea i-a ieşit spectacolul electoral pus în scenă sâmbătă, la Romexpo. I-au venit şi cei 10.000 de spectatori, şi majoritatea celor 450 de candidaţi, i-a cântat şi Costel Busuioc, activiştii purtători de steaguri şi pancarte cu „Mai bine pentru cei mulţi” s-au mişcat tot timpul, creând imaginea unui partid dinamic şi ofensiv, imagine pe care televiziunile de ştiri au amplificat-o pe durata întregii zile. Au lipsit, în schimb, tensiunea şi surprizele congreselor de altădată de la PSD, precum şi participarea „sinceră” a sălii, parcă neconvinsă de promisiunile de victorie ale liderilor.

Strălucirea discursurilor a fost înlocuită cu sclipiciul ploii de confetti şi cu extravaganţe de recuzită, cum a fost apariţia grupului Constanţa, condus de Radu Mazăre, cu cazmale şi căşti de şantierişti. Interesul pesediştilor-simpli-spectatori a fost mai degrabă moderat. Veniţi din toate colţurile ţării la Bucureşti să asiste la spectacol, cei care aveau tren de seară au plecat imediat după ce Adrian Năstase l-a propus pe Mircea Geoană prim-ministru. Entuziasmul de pe scenă a prins rareori publicul, care n-a izbucnit în aplauze spontane decât la Busuioc, la anunţarea candidatului pentru Victoria şi la Ion Iliescu. În rest, aplauze cerute din regie şi un show OK, dar care mai are mult până să se ridice la modelul propus, cel al Convenţiilor de peste Ocean.

Supraimpozitarea hiperbogaţilor, cu ajutor de la Cel de Sus

Şi Mircea Geoană mai are până să devină un Barack Obama. Deocamdată i-a studiat gesturile şi tehnica discursului, pe care le-a pus în scenă într-o interpretare personală. În conţinut, speech-ul lui Geoană n-a fost unul memorabil.  L-a atacat puţin pe contracandidatul Theodor Solojan, „cel mai instabil politician pe care l-am văzut”, a vorbit în termeni generali despre proiectul său, „cel mai îndrăzneţ şi mai frumos program de guvernare”, a promis că o să-i „supraimpoziteze pe cei hiperbogaţi”. A încheiat trimiţând ocheade spre cer: „Dumnezeu se uită la România şi România porneşte pe drumul cel bun”. Pe pâmânt, ţara se va găsi, a prezis Geoană, la „o răscruce”: „30 noiembrie este răscrucea de la care va merge România decenii de acum înainte”.

Şi ceilalţi vorbitori pesedişti au simţit cum bate „ceasul istoriei”. Cel mai preocupat de moment a fost Adrian Năstase, care a ţinut un discurs în care a teoretizat „amurgul capitalismului de dreapta” şi, evident, naşterea „capitalismului de stânga”, recte pesedist. „Ceasul istoriei ne arată că a venit vremea optimismului realist”, a punctat Năstase, cel care, câteva minute mai târziu, avea să-l lanseze cu un optimism deloc realist pe viitorul titular de la Palatul Victoria. Şi pentru că trebuia să poarte un nume, „numele lui este Mircea Geoană”, a făcut Năstase prezentările.

Fiii Vrâncioaiei, versificatorul partidului şi cârcotaşul Iliescu

Odată introducerea bifată, optimismul primilor pesedişti a fost contagios. Liviu Dragnea (Teleorman): „După patru ani de întuneric, a venit vremea schimbării”. Gheorghe Nichita (Iaşi): „Suntem aşteptaţi la guvernare”. Marian Oprişan (Vrancea): „Românii ne iubesc, pentru că PSD este partidul cu cele mai multe valori umane. Noi, fiii Vrâncioaiei, vă asigurăm de victoria PSD în România”. Adrian Păunescu (făcând exerciţii de autosugestie cu sala, ca Mudava): „Vă rog să rostiţi cu mine ceea ce se cuvine – social-democraţia relansează România”. Apoi, multă dorinţă de revanşă la PSD. Miron Mitrea (reflexiv): „Au folosit presa ca să ne prezinte ca pe nişte monştri însetaţi de averi”.

Radu Mazăre (ofensiv): „Uniforma (de camuflaj, n.r.) nu mi-o dau încă jos pentru că n-am terminat războiul cu javrele de procurori, cu dobermanii lui Băsescu, cu dulăii plătiţi din banii noştri să se lupte cu adversarii politic”. Victor Ponta (defensiv): „N-o să le scoatem dinţii la dulăi, ci îi vom trimite nu după adversari politici, ci după hoţi şi violatori“.În această atmosferă frumoasă, nu se putea să nu apară şi cârcotaşii. De pildă, Ion Iliescu - pentru prima oară spectator, deoarece, a ţinut să precizeze, are „motivele” sale pentru care nu mai candidează. A vorbit la sfârşit, „ca-ntotdeauna, ultimul pe listă”. Le-a cerut candidaţilor „decenţă, modestie, nu înfumurare şi pretenţii”.

Le-a recomandat să nu dea cu banii în electorat: „O campanie opulentă, stridentă, atrage suspiciunea şi antipatia electoratului”. I-a invitat să nu facă promisiuni fanteziste: „Nu veţi fi un fel de superprimari. Ce promiteţi trebuie să fie în concordanţă cu ce puteţi face”. Şi-a exprimat speranţa că aceştia nu candidează „doar” pentru a se îmbogăţi: „PSD nu poate fi un partid al demagogilor şi al celor interesaţi doar de avere, putere, îmbogăţire personală”. Îndemnurile lui Iliescu au mers la inima pesediştilor mici care mai rezistaseră în sală până la final şi a atras aplauze politicoase din partea vedetelor de pe scenă. Supliciul lor s-a terminat când organizatorii au tras cu tunul de confetti, punctul final al unui spectacol de patru ore, care a părut să mulţumească pe toată lumea.

Singurul regret al organiza­torilor a fost că „Pavarotti al Româ­niei”, Costel Busuioc, nu le-a mai cântat pesediştilor „Vincero” („Voi învinge”), melodia mobilizatoare pe care o aştepta un partid întreag, ci „Con te partiro” („Voi pleca cu tine”).

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine