Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
2593 vizualizări 11 ian 2018
Că premierul Netanyahu e cel care face politica lui Trump în Orientul Mijlociu o spun de mult. Însă cine are ultimul cuvânt - uneori din spatele lui Netanyahu, alteori luându-i faţa - e magnatul cazinourilor din Las Vegas, octogenarul Sheldon Adelson, cel mai important donator al Partidului Republican.
 
Omul are şcoala vieţii şi e din cale afară de iscusit. A făcut o excelentă investiţie de 25 de milioane de dolari în victoria lui Donald J. Trump (plus încă 5 milioane - pentru ceremonia inaugurării). De un an şi-o recuperează cu asupra de măsură. Nu în bani – are 37 de miliarde – ci în influenţă. Deviza sa, marele său crez pe care a reuşit să i-l impună şi preşedintelui Americii,  e “Israel first!”. Nu e vreun mare gânditor strategic, însă deţine un principiu răs-verificat – că orice se poate cumpăra  (chiar şi un cotidian laudativ pentru Netanyahu – “Israel hayom”).
 
Numele lui Sheldon Adelson apare din primul capitol al cărţii lui Wolff, când Bannon se laudă că din toată Administraţia doar în el avea magnatul încredere pe tema Israelului. E posibil ca un fanfaron carismatic precum strategul şef al Preşedintelui să se fi lăudat, în ideea de a-l minimaliza pe ginerele-consilier, responsabil cu Orientul Mijlociu, Jared Kushner. Sunt cunoscute reproşurile frecvente pe care şi le aduceau unul altuia pe această temă, pe vremea când erau colegi în Aripa de West a Casei Albe (până în august, anul trecut). Kushner îl acuza pe Bannon – care se autobranduise ca un “creştin sionist” – de anti-semitism, iar Bannon îi reproşa că nu e îndeajuns de convingător  în demersurile sale pro-israeliene. De altfel, după ce a fost nevoit să plece (“plângând” - tweetuie acuma marele său socru; din pricina intrigilor cuplului Javanka, crede el), Steve Bannon nu s-a putut abţine să-i reproducă lui Wolff răspunsul memorabil oferit celor apropiaţi de preşedintele Trump la întrebarea “de ce Kushner”: pentru că cei doi Kushner (fiu şi tată) “îi cunosc pe toţi escrocii din Israel”.
 
Câteva luni după ce strategul şef a părăsit Casa Albă, Sheldon Adelson l-a mai crezut şi i-a mai finanţat fanteziile politice câteva luni, până când a înţeles că, departe de a lucra pentru Trump, cum se angajase, luase treburile pe cont propriu. În noiembrie, prin purtătorul său de cuvânt, magnatul l-a anunţat că i-a închis robinet.
 
Cred că acum, văzând scandalul stârnit de cartea lui Wolff, Adelson se felicită pentru operativitate. Un alt sponsor al lui Bannon, familia Mercer (care a donat copios şi în campania lui Trump) a făcut-o târziu, în urmă cu vreo săptămână, şi numai după ce l-a presat să ceară iertare preşedintelui.
 
Ideea cu a cărei paternitate s-a lăudat Bannon în faţa lui Wolff (în Orientul Mijlociu sunt doar patru jucători – Israel, Arabia Saudită, Egipt şi Iran – şi trei trebuie uniţi împotriva celui de-al patrulea) aparţine lui Netanyahu, a fost îmbrăţişată cu entuziasm de Adelson, iar premierul Israelului a sugerat-o din februarie 2017, la Casa Albă, în conferinţa de presă comună cu preşedintele. Chiar proiectul, care pare astăzi nebunesc, de a oferi Cisiordania Iordaniei şi Gaza Egiptului, să se descurce,  pare a fi tot rodul gândirii netanyaho-adelsoniene, bazat pe obedienţa totală şi admirativă a prinţului Muhammad bin Salman, conducătorul de facto al Arabiei Saudite.
 
 

Cert e că Putin şi Rusia lui nu vor avea niciodată asupra preşedintelui Statelor Unite influenţa pe care o are Sheldon Adelson (via Netanyahu). 

Citește și: