Marian SULTĂNOIU
Marian SULTĂNOIU
2452 vizualizări 25 feb 2018

"A dezgropa scheletul sofismului vrem spitale, nu catedrale este dezonorant pentru că nu din cauza ridicării unui monument precum Catedrala Naţională nu se construiesc şcoli, spitale sau autostrăzi. A inculpa BOR că nu se construieşte o infrastructură în România este jenant şi ridicol. Ne-ar face un serviciu tuturor aceşti entuziaşti ai militantismului civic – „iniţiativa nefericită a unei facţiuni din partidul numit USR” - dacă s-ar apleca cu multă bună voinţă asupra surselor reale, nu imaginabile, ale risipirii banului public din România. Sursa principală a acestei risipe şi acestei disfuncţionalităţi o constituie corupţia cu majusculă", spune Vasile Bănescu.

Dincolo de „volumul prea ridicat” al declaraţiei, care nu se potriveşte cu necesara smerenie a vorbitorului în numele Bisericii, concluzia este corectă: multe sute de milioane de euro, de pe aceste pământuri, au plecat de la noi către buzunarele politrucilor fără Dumnezeu.

De acord că s-au cărat banii societăţii – de trebuinţă pentru construcţia spitalelor, şcolilor, infrastructurii – cu sacoşele, valizele şi poşetele „demnitarilor” fără demnitate, din plăţile contribuabilului către cotloanele, ghişeele şi fişetele sediilor de partid, fiind implicit vămuite de marii oameni de stat ai marilor partide din ţară.

În consecinţă, este adevărat că nu biserica a furat cărămida şi betoanele spitalelor şi nici asfaltul şoselelor. Păcat, însă, aşa cum mai spuneam, că preoţii/”părinţii” n-au ajutat mai mult şi mai ferm, enoriaşii umiliţi în sărăcie.

Iar nedumerirea mea, şi mai mare, dincolo de adevărul-adevărat, precum că nu stă ţara-n loc fiindcă BOR înalţă Catedrala Neamului, este că, de ce Întâistătătorul Patriarhiei, Preafericitul Daniel, împreună cu toate minţile (i)luminate din biserică, nu ni se arată la fiecare vecernie (sau după), televizată sau radiodifuzată, ca să ne spune aceste adevăruri, să ne arate faptele, să ne predice cinstea, demnitatea şi frumosul, plenar şi în deplină sfinţenie, dându-ne lumina şi ruşinea?

De ce se mulţumeşte Biserica doar să observe răul – dacă nu cumva, uneori, chiar ea îl face, devenind, la cererea politicului, unealta de manipulare a românilor credincioşi -, în loc să le ceară, în virtutea încrederii de care, încă, se bucură în sondaje, rătăciţilor despre care vorbeşte Bănescu, să se întoarcă la turma celor drepţi de coloană? La „turma” celor mulţi, care, încă, îşi petrec vieţile, în ţara lor, cu banii puţini pe care îi „câştigă”?

De ce să facă atât de puţin instituţia cu o atât de mare putere în societatea românească?!

Iar aici, în acest punct (ca un răspuns la întrebare), i l-aş da de exemplu purtătorului de cuvânt, pe românul exemplar, Mihai Şora, fratele Centenar al României.

Ce spune acesta?! Ei bine, următoarele: „Într-o vreme, mă gândeam că ar fi bine să deschidem programul „Adoptă un pesedist! (…) Fireşte, este un program laborios, care solicită nu doar abilităţi intelectuale, dar şi o anumită deschidere, un fel de înţelegere generoasă, binevoitoare, a celui din faţa ta, deşi – în mod evident – nu-i împărtăşeşti opiniile. Recunosc: ia mult timp să ajungi la acest echilibru al înţelegerii celuilalt, iar unii dintre noi (poate chiar majoritatea) suntem grăbiţi şi agitaţi (ori nu mai avem multe zile de trăit). Dar nu mi se pare nerealist, nici imposibil”.

Şi aş completa, dacă îmi este permis, spunând că fiecărui dintre noi i-ar prinde bine să fie adoptat de un învăţător bisericesc, împăcat cu Dumnezeu şi lepădat de necuratele frământări ale politicii partizane, de la care să aflăm „taina” demnităţii, personale şi sociale, ba, încă, şi a curăţeniei morale.

Citește și: