Adrian Onciu
Adrian Onciu
5694 vizualizări 10 aug 2018

În fiecare duminică dimineaţă, biserica ridicată pe acoperişul Micului Pentagon se dovedea a fi neîncăpătoare pentru zecile de credincioşi veniţi la slujbă. Altădată pustie, nefrecventabilă, Biserica Sfinţilor Freud şi Jung renăscuse din propria cenuşă după ce doctoriţa Gabriela reuşise să aducă de pe muntele Athos o cutie mică, din argint, cu moaştele celor 11 sfinţi care salvaseră Grecia de la faliment, după dublarea pensiilor şi salariilor.
          Preotului paroh (un fost călugăr de la salonul 6-66) îi plăcea să i se spună Prea Puternic, prescurtat PP, conştient fiind de influenţa pe care o avea asupra medicilor şi în special asupra preşedintelui Liviu. Deseori confunda liturghia ortodoxă cu cea catolică, mai încurca sfinţii între ei, cita când din Biblie, când din Talmud (uneori şi din Coran!), iar în timpul slujbei se comporta straniu, dându-le apă la moară celor care pretindeau că ar fi posedat. Cert este că fusese internat după ce îi îndemnase pe credincioşi să-l caute pe Dumnezeu inclusiv în moschei şi sinagogi, dacă nu-l găseau în altă parte. Încă de atunci i se pusese ştampila de ecumenist extremist, doctorii fiind foarte rezervaţi cu privire la şansele înaltului prelat de a-şi mai reveni.

Ca de obicei, m-am aşezat pe ultimul rând, îmi plăcea să urmăresc din spate spectacolul liturghiei, Prea Puternicul se simţea în elementul lui, biserica era plină, iar credincioşii cântau Veşnica pomenire în timp ce Viorica şi doctorul Petre săltau coliva spre înaltul cupolei, trişti, plini de evlavie, cu ochii în lacrimi.

Prea Puternicul le făcu semn să lase coliva pe masă, apoi se apropie de microfon.

- Dragi credincioşi, cinstiţi enoriaşi, ne-am adunat aici în sfânta biserică, în sfânta zi de duminică, la pomenirea de 9 zile de când au dispărut dintre noi, practic, s-au ridicat la cer, sufletele neprihănite a 90.012 porci din întreaga ţară. O boală necruţătoare, fără leac, i-a răpus înainte de a ajunge pe mesele drept-credincioşilor. Dumnezeu să-i ierte!

Enoriaşii reacţionară în cor, făcându-şi cruce:

- Dumnezeu să-i ierte!

De undeva din primul rând, Ludovic îl întrerupse pe preotul paroh.

- Sfinţia Ta, Prea Puternice, mă scuzi că îndrăznesc. Ce s-a întâmplat cu cei 10.000 de porci din Teleorman ai odraslei preşedintelui Liviu? Au murit de gripă sau de cuţit, Doamne iartă-mă?

La rândul său, Klaus suflă în lumânarea pe care o aprinsese de sufletul porcilor şi încercă să facă lumină printr-o întrebare mai directă.

- Am informaţii de la servicii că fiul preşedintelui Liviu a acţionat în urma unui pont primit direct de la minister, de la doctorul Petru, aici de faţă. Aşadar, este adevărat că cei 10.000 de porci ai familiei preşedintelui au preferat să se sinucidă, decât să moară de pestă africană?

Mai indignat decât o paraşută de pe centură chestionată în legătură cu oportunitatea introducerii plăţii cu cardul, doctorul Petre luă coliva de pe masă şi i-o tufli în nas lui Klaus, lăsându-i în dreptul ochilor două bomboane verzi, cu aromă de mentă.

- Spre deosebire de animalele astea, sacrificate pe altarul democraţiei, pe tine n-o să te pomenească nimeni, trădătorule de neam şi ţară! N-ai făcut nimic, băi Klaus, decât să minţi la televizor că suntem bandiţi şi inculţi şi că n-avem niciun Dumnezeu. Prea Puternice, Sfinţia Ta, zi-le la păgânii ăştia de la Statul Paralel cum am ajutat noi Biserica.

Între timp, Victor şi Traian intraseră în altar şi se fugăreau cu două lumânări groase, de botez, Cosette îşi făcea selfie cu Sfântul Petru (cel din Rai, nu cel de la minister!), iar doctoriţa Gabriela pregătea pomenile pentru sfârşitul slujbei.

Îl zăresc într-un colţ, pe Gabriel (poreclit Generalul), internat de câteva zile la salonul fără clanţă. De la începutul slujbei, repetase întruna Tatăl Nostru şi exclamase Aleluia frate! la fiecare intervenţie a preotului. Purta o pereche de pijamale cu vipuşcă roşie la pantaloni şi o caschetă de jandarm pe care tocmai şi-o scosese ca să strângă donaţii pentru următoarele alegeri.

Când ajunse cu cascheta în dreptul Vioricăi, femeia îi trase un genunchi între picioare şi o tigaie-n cap.

- Poftim, ia de-aici bani de curve! Trădătorule!

Umilit, Generalul se aşeză cuminte lângă masa lungă, unde doctoriţa Gabriela începuse să împartă pomenile: pastile Viagra-P cu efect psihiatric prelungit, pelerinaje cu bicicleta la Moaştele Sfinţilor Porci (dispăruţi în urma epidemiei de pestă africană), bilete de relaxare şi tratament la Secţia Electroşocuri şi, nu în ultimul rând, volumul autobiografic ”Am fost o doamnă”, cu semnătura autorului.

Îi înmână cartea preotului paroh, sărutându-i mâna cu o smerenie demnă de filmele pentru adulţi.

- Prea Puternice, Sfinţia Ta, din partea administraţiei spitalului, a preşedintelui Liviu, a mea personal, pe principiul ”Dar din dar se face Rai”, anunţ o donaţie către Biserică constând în 10.000 de prescuri fără gluten, gravate cu mesajul creştin-ortodox ”Muie Statul Paralel”, plus 10.000 de tricoaie cu acelaşi mesaj. Să ajungă pentru fiecare participant la mitingul din 10 august.

Înaltul prelat îşi mângâie crucea masivă de la gât, din aur dentar de 24 de karate, inscripţionată pe spate cu deviza iezuiţilor ”Ad maiorem Dei gloriam” (Scopul scuză mijloacele - în traducere liberă). Îşi trecu mâna prin barba încărunţită şi îi puse piedică lui Victor, care tocmai fugise prin faţa lui. Bărbatul căzu cu gura fix în lumânare, muşcă din ea, însă nu protestă.

Apoi, Prea Puternicul îi răspunse doctoriţei.

- Mulţumesc mult, colega. Într-adevăr, iubiţi credincioşi, preşedintele Liviu a fost întotdeauna alături de Biserică şi îi rămânem veşnic recunoscători. A luat milioane de euro de la investiţii şi le-a dat pentru cercetare în domeniul sufletului, a credinţei. Căci omul poate supravieţui binemersi fără şampanie Moët sau fără ceafă de porc la grătar, dar nu poate trăi fără credinţa că, într-o bună zi, vom avea şi noi autostrăzi, şcoli şi spitale moderne, pe lângă sutele şi miile de biserici răsărite ca ciupercile după ploaie. Aşa să ne ajute Partidul şi bunul Dumnezeu!

Generalul sări ca ars, făcându-şi cruce cu ambele mâini:

- Aleluia, frate!

(va urma)

 

Citește și: