America, goodbye?

de Lucian Mîndruţă

Lucian Mîndruţă / sursa foto Mediafax Octav Ganea

Ca mine erau toţi atunci în generaţia mea. Să iubeşti America nu era discutabil, era o parte a fiinţei umane neatinsă de nici o boală a sufletului. Primii paşi pe care i-am făcut în aerul cald şi umed al Washingtonului mi-au confirmat ceea ce simţeam, de la distanţă, despre ţara asta. Era prima ţară cu vameşi zâmbitori (ehei, încă nu ştiau de 11 septembrie) şi care nu păreau nişte torţionari reciclaţi, ca la noi. Prima ţară în care totul mergea repede, de la ştampila de intrare pe paşaport, la autobuzul care mă ducea spre căminul studenţesc (nu, nici o legătura de confort cu unul din Regie) în care aveam să stau. Prima ţară în care am auzit focuri de armă pe stradă (m-am speriat puţin, dar mai ales am simţit o emoţie electrică: deci şi asta înseamnă libertatea. ..!).

Între mine şi comunism erau pe atunci doar 3 ani. Lăsasem în urmă o ţară guvernată de un premier obtuz şi speriat ca în timpul mandatului său s-au putea întampla ceva, orice. În jurul ţării mele, lumea cea mică a Europei de Est înflorea. Cehia, Ungaria, Polonia, toate aveau deja guverne reformiste, care vindeau tot şi deschideau toate uşile. Şi luau distanţă de noi (nerecuperată nici până azi, în ciuda crizei!). La Bucureşti, generalii şi neo-nomenclaturiştii puneau la cale primele fraude pe scară largă, la Bancorex, după ce păcăliseră România cu democraţia originală, în fapt o oligarhie în care mai intrau şi câţiva premianţi. Iar eu, copilul Ligii Studenţilor, învăţam la Washington cum să faci televiziune modernă: cum să găseşti finanţare (De la bancă? Cum adică? era mirarea mea), cum să te asiguri că redactorii tăi au libertate şi probitate, cum să câştigi independenţa în care ideile lumii moderne să se poată exprima.

Piaţă + Libertate = Love. Asta era mantra atunci.

Adăugaţi 20 de ani. Libertatea e un ziar de cancan. Piaţa liberă e batjocura preferată a tuturor perdanţilor din orice regim, care-şi caută scuze. Iar dragostea, inclusiv cea de ţară, e de vânzare. Suntem cu toţii pe o centură imaginară, unde ne vindem mintea, votul şi sufletul cui ne dă mai mult. Mai mult din ce n-am reuşit să obţinem singuri: ulei, zahăr, funcţii şi dregătorii.

Iar între timp, America a devenit ţinta favorită a urii copiilor sau nepoţilor celor care altă dată o iubeau. După 20 de ani de efort, generaţia care visa la America a înţeles, în sfârşit, că nu poate să-i replice performanţele. Cel puţin nu continuând să fie ea însăşi. "Lasă-mă să te las" nu poate fi ideologia care să te ducă la construcţia de nave spaţiale şi medicamente împotriva diabetului. Nu putem renunţa la noi înşine, iar noi înşine n-o să avem niciodata ranch-ul de la Southfork din Dallas. Sau dacă îl avem, aparţine unui şmecher local din Slobozia. Cu greu un model de urmat. Şi mai scârbos.

Şi-atunci, ce e de făcut? Ştiu doar ce-au făcut cei mai mulţi dintre români: şi-au transformat complexele de inferioritate în unele de superioritate. Freud (neamţul naibii!) poate explica mai bine fenomenul. Ştim doar că net-ul românesc ne livrează direct rezultatele, sub forma noilor legende urbane: "americanii sunt proşti, ei şi-au bombardat singuri New York-ul, tot ei ne sug sângele cu multinaţionalele, care cară profitul afară şi ne lasă săraci. Ba se mai baga şi-n treburile noastre!". Luaţi anti-semitismul de acum 100 de ani şi schimbaţi cuvântul "evreu" cu "american". E acelaşi mecanism al urii. Zeul de ieri s-a transformat în diavolul de azi. Avem nevoie de el să-i cerem explicaţii, să-l certăm, să-l luăm la bătaie, în capul nostru, pentru tot ce nu ne-a ieşit.

Pentru că noi nu putem fi niciodată vinovaţi. Asta cere forţă şi introspecţie. N-avem timp. Şi oricum sunt prea multe talk-show-uri care ne fac acest serviciu gratuit. Prea mulţi idoli care ne întind cârja vorbelor, cu care ne ridicăm în fiecare seară, ca într-un miracol contra-făcut, doar ca să ne prăbuşim înapoi în viaţa noastră, în fiecare dimineaţă.
Mai e cineva care să mai iubească America? Doar cei care n-au iubit-o pentru că-şi doreau maşinile, banii, hamburgerii şi blugii ei. Doar cei care au citit Constituţia ei ca şi cum i-ar privi personal. Doar cei care cred că individul nu poate fi înşeuat şi călărit de reprezentanţii aşa ziselor mase. Doar cei care ar sta flămânzi doar ca să-şi păstreze liberul arbitru.
Arbitru, da. Îl ştiţi. E ăla îmbrăcat în negru cu alb şi care nu poate fi convins niciodată să vină să fluiere un blat la meciul cu Steaua.

 

 

92 Comentarii [+] Adauga un comentariu

#1 Theo 11.12.2012 12:43

Ba se mai baga şi-n treburile noastre!". Luaţi anti-semitismul de acum 100 de ani şi schimbaţi cuvântul "evreu" cu "american".

JUST. Dar e si normal din moment ce intr-o suta de ani au devenit sinonime imperfecte, prea imperfecte. Azi Freud ar fi fost un neamt de America. Sau un Brucan.

 
#2 gitenstein 11.12.2012 13:28

Pai draga Lucian, am fost si eu un american drimer. I am iubit neconditionat si in ne cunostiinta de cauza.
Ce constat: o mare putere imperiala, cinica, fraiera cate odata, dar care vrea TOTUL fara a da NIMIC.
Care e deosebirea fata te trecut? Tare nesemnificativa caci USA= Uniunea Sovietica Ailalta
Nu noi suntem de vina ca s a dus dragostea, nu i asa Ghitenstein?

 
#3 just me 11.12.2012 14:04

Domnule Mindruta,

Noi nu am iubit niciodata America.
Noi i-am urit pe rusi.

Sigur, exista si exceptii : o parte dintre cei care au vazut-o, o parte dintre cei care traiesc acolo...
Dar pentru noi, majoritatea, cei care am vazut America doar in poze si filme, a spune ca esti indragostit de America, e ca si cum ai spune ca te-ai indragostit de Maricica pe Skype.

 
#4 MRU 11.12.2012 14:07

citat: ara asta ţi-a dat multe. Ţi-a dat ocazia să torni la Securitate, să faci contrabandă, să intri în Partidul Comunist, să te îmbogăţeşti, tu şi familia ta, în anii beznei şi ai frigului. Ţi-a dat halatul de mătase, cusut cu aur, în care o să-ţi petreci bătrîneţile. N-o obliga să-ţi dea şi papucii.
Ai fost de cinci ori ministru al drumurilor şi nu avem autostrăzi. Ai fost de cinci ori ministru al navelor şi nu mai avem flotă. Ai fost de două ori primar al Capitalei şi nu mai avem, pe strada Mihăileanu, o casă care aparţinea statului. Ai fost ales, dacă punem şi suspendările, de patru ori preşedinte. Şi, după cum se arată, nu avem preşedinte. Avem, în schimb, răbdare. Dar e pe terminate.

 
#5 buteflica 11.12.2012 14:14

please stop the internet, I want to get back to work.

 
#6 garcea 11.12.2012 14:15

ba Lucica, ce faci tu aicea e ca si cum ai focusa pe pana cea mai alba si frumoasa a unui vultur hoitar si ai incerca sa extinzi frumusetea si perfectiunea ei la intreg.. nu´i chiar asa, bubele noastre nu devin mai nasolae daca uiti foarte "obiectiv" de bubele lor.

 
#7 eu 11.12.2012 14:27

Corectati-ma daca gresesc , dar Freud a fost un evreu vienez. Neamt?

 
#8 lazy 11.12.2012 14:27

Freud n-a fost neamt ci evreu austriac.
nu poti imita SUA pentru ca e un imperiu care si-a bazat prosperitatea si si-o bazeaza in continuare pe practici interne ( incepand cu sclavagismul) si externe ( neocolonialism) care nu ne sunt la indemana. a lua SUA ca exemplu de dezvoltare e o aiureala.

 
#9 vlad 11.12.2012 14:29

Superficial, mult prea superficial. Orice imagine avem despre America, nu este o dezvoltare locala, este copiata de prin alte parti.

 
#10 Zamucles 11.12.2012 14:45

Mai Lucica, cred ca inafara cursurilor de televiziune ai mai facut un stagiu de pregatire. Fara plata. Probabil la recomandarea lui Brucan ( foarte cunoscut pe acolo) un mare iubitor de tara, bineinteles nu al Romaniei.

 
Vezi toate »

Adauga un comentariu

Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Gândul. Campurile marcate cu rosu nu sunt valide! Comentariul a fost adaugat!

Cod captcha invalid!

Introdu numarul din imagine:
Versiune mobil | completa