134 vizualizări 20 iul 2008

Având în vedere că, în jurul meu, cad persoanele fizice ca muştele; luând în consideraţiune dramele pe care le observ consumându-se zilnic; prelevând probe, făcând măsurători şi constatând că pluteşte ceva în aer, m-am decis să-i ajut pe cei în suferinţă. Cu un scurt ghid de supravieţuire.

Întâi câteva judecăţi de principiu: îndrăgosteala nu foloseşte la nimic. Nu iese din asta nici un ce profit. Doi: amorul tâmpeşte. S-a demonstrat ştiinţific. Trei: orbeşte. Avem studii solide în sensul ăsta. Patru: asurzeşte. Cinci şi restu’: dă palpitaţii, vertij, înmoaie genunchii, cauzează rău la somatic (la psihic nu mai ai, oricum, ce repara, consideră-l pierdut).

Cum recunoaştem fenomenul? Iată câteva simptome. Ai privirea umedă şi rătăcită? Te-ai ars. Caută o oglindă, holbează-te în ea ca să fii sigur că eşti tu şi dă-ţi palme. Dacă acţiunea nu-şi face efectul, îndepărtează-te de sursele de incendiu: fugi ca de dracu’ de mail şi de telefon. Când ai ajuns să te uiţi lung la mobilul care nu mai sună şi încerci să-l repari, roagă-te să scapi până nu e prea târziu; din clipa în care spui că nu vine mailul fiindcă dincolo e căzut netul, ai intrat în faza terminală.

Încearcă să eşuezi pe o insulă pustie. Nu-i crede pe cei care-ţi prescriu terapia prin muncă: dacă lucrezi la fabrica de ace, precis te vei trezi că faci brice. Nu pleca urechea la muzica de dor şi of, de adieu sau de ce noroc că te-am cunoscut. Nuuu! Treci pe marşuri. Dă-o rapid pe „Alunelu”. Nu ieşi din casă! O să ţi se pară că toate persoanele întâlnite pe stradă seamănă ca picăturile de apă şi toate au chipul ăla pe care tu trebuie să ţi-l scoţi din căpăţână. Scoate-l şi înlocuieşte-l cu harta drumurilor judeţene. Ceva trebuie să te zgâlţâie. Nu-ţi petrece prea prea mult timp cu gândiri de felul „viaţa fără... n-are nici un rost”. Fii pragmatic, măcar în ultimul moment: caută sodă caustică, ascute cuţitul de bucătărie, verifică frânghia şi nu uita scrisoarea de adio. Redacteaz-o din timp, reciteşte-o atent, scoate virgulele dintre subiect şi predicat. Ţi-ai trăit viaţa corect gramatical, mori cu Îndreptarul sintactic şi morfologic pe piept.

O singură instituţie tratează tipul ăsta de suferinţă, cum te vindecă doar spitalul de glumeţi când începi să vorbeşti singur: Starea Civilă. În secunda doi, după ce-ai zis „da” şi-ai semnat certificatul, ţi s-a ridicat ceaţa de pe ochi.

 

 

 

:)))

 

Citește și: