484 vizualizări 3 mai 2010

Nu mi-a venit să-mi cred ochilor recunoscând chipul de morsăbătrână şi umerii aduşi ai lui Ioan Stoica, agentul de poliţiepartener al lui Cristi (Dragoş Bucur) în celebra scenă finală dinPoliţist, adjectiv al lui Corneliu Porumboiu. În absolut exactacelaşi rol, poliţistul veteran şi mai încet la minte, Stoicaînchide şi mult-aşteptatul film al lui Cristi Puiu, intitulat,straniu Aurora, aflat la Cannes în secţiunea Un certain regard.Spun închide, ca să nu spun că îl îngroapă. Întreaga scenă finală aAurorei are acelaşi pattern, acelaşi tipar formal ca şi cea afilmului lui Porumboiu: după zeci şi zeci de minute de secvenţe cuacţiune puţină sau deloc, plasate în spaţii româneşti contemporanemai mult sau mai puţin murdare, cu dialoguri curente, prozaice,adesea monosilabice, personajul interpretat de Cristi Puiu însuşiexplodează sec, într-o secţie de poliţie, în fraze"superintelectuale" gen "complexitatea relaţiei dintre mine şisoţia mea nu cred că poate fi înţeleasă de Poliţie", tot aşa cumofiţerul interpretat de Vlad Ivanov în Poliţist, adjectiv făceamaieutică la birou cu subordonaţii holbaţi la el.

Şi dacă facem abstracţie de această similitudine consternantă(se poate formula "ipoteza" că Puiu n-a văzut filmul luiPorumboiu?!), finalul ales de regizorul şi scenaristul Cristi Puiumi se pare eronat. Personajul său, Viorel, este un psihopat şocatpână la crime de despărţirea de soţia lui. Actorul debutant CristiPuiu realizează, surprinzător pentru mine, performanţe remarcabileîn conturarea siluetei fragil-ameninţătoare a lui Viorel. În multesituaţii, el îndoaie pur şi simplu liniile de câmp ale filmului înjurul lui, generând o tensiune, o aură perceptibilă aproape fizic.Unul dintre cele mai dificile procedee pentru un actor, să joaceceva cu o parte a feţei şi altceva cu cealaltă, îi reuşeşte luiPuiu: colţurile gurii îi sunt mereu căzute, buzele ţuguiate abiaperceptibil, ca la Bosumflici, ca la Popa Prostu, ca la Jokerul luiHeath Ledger. În schimb, ochii i se deschid din tremurări depleoape timid-handicapate în fixităţi fulgerătoare de pasăre depradă care îl spintecă pur şi simplu pe cel din faţa lui.(continuare în nr. de mâine)

Citește și: