Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
2175 vizualizări 30 dec 2016

Nicăieri ca în Oraşul Păcii (unul dintre cele 70 de nume ale sale) n-au curs secole de ură, râuri de sânge sub cupolele de aur.

Rezoluţia ONU 2334 repune în discuţie soluţia – majoritar acceptată de către diplomaţiile lumii – a două state pentru două naţiuni, cu Ierusalimul capitală a ambelor (Ierusalimul de Est revenindu-i palestinienilor). Însă Netanyahu s-a jurat să nu divizeze niciodată Ierusalimul.

E, oricum, divizat de dorinţa de a fi păstrat întreg: între Ierusalimul de Vest şi Ierusalimul de Est a fost plantată o pădure de bariere şi garduri, un zid, înalt până la Dumnezeu, îl desparte de Cisiordania (Iudeea şi Samaria).

În campania electorală şi după, preşedintele ales Donald J. Trump a declarat Ierusalimul drept capitală indivizibilă a Statului Israel, iar mutarea ambasadei de la Tel Aviv va marca recunoaşterea oficială a acestei stări de fapt.

Pentru evrei, Ierusalimul e locul sfânt spre care se îndreaptă când vorbesc în rugăciune cu Adonai, Ierusalimul e în clinchetul cioburilor paharului pe care mirele îl sparge la nuntă în amintirea Templului, Sederul de Pesah şi slujba de Yom Kippur se încheie cu urarea “La anul, la Ierusalim”, fericiţii îngropaţi pe Muntele Măslinilor se crede că vor fi primii la Înviere, Ierusalimul arde cu litere de foc în conştiinţa evreiască.

Al-Quds (“Cel Sfânt”) e pentru musulmani al treilea oraş binecuvântat, după Mecca şi Medina, e locul unde s-a rugat Profetul Muhammad, înainte de a se îndrepta spre Lotusul de la Margine, în Noaptea Mirajului.
 
Ierusalim e locul în care, evrei, creştini, musulmani pot auzi (se spune şi e adevărat) – răsuflarea lui Dumnezeu.

Citește și: