Ausgezeichnet: Gabriel Liiceanu la Dan Diaconescu

- Stimaţi telespectatori, chemaţi-vă rudele, prietenii, vecinii, luaţi şi Dexul, astăzi avem un invitat-surpriză. Înainte de a vă dezvălui despre cine e vorba, trebuie să vă spun că şi ieri am fost lideri de audienţă, la dezbaterea despre „Fenomenologia spirtului“.

Mulţumesc celor care ne-au transmis mesaje, Mamei Omida, zisă „Adevărata hegeliană din Chitila“, care va fi şi mâine în studio să răspundă la toate întrebările. Şi-acum, vă rog să nu atingeţi telecomanda, lângă mine se află marele Gabriel Liiceanu. Discutăm aici, la Televiziunea Poporului, scandalul cu preşedintele României, care l-a făcut pe acest om nevinovat întâi filozof şi pe urmă tâmpit. Cu mine în studio e celebra Magda Ciumac, o gânditoare care n-are nevoie de nici o prezentare. Îl aşteptăm şi pe Petrică Gheorghe, pentru reconstituire. Avem telefoane în direct, deja au început să sune.

- Domnu Dan, io, Magda Ciumac, vă propun să facem şi-un televoting, să zică telespectatorii ce-i mai principal: „Sein oder Zeit?“

- De acord. Îi avem acum la telefon pe cunoscuţii rapsozi ai premierului Boc, care doresc să interpreteze o melodie. Vă ascultăm.

- Pentru domnu Iliceanu, un cântec din bătrâni ce exprimă viaţa omului simplu, aşa cum era el înainte de a se apuca de şcoală: „Bacu’ şi licenţa dată… Ce deştept eram odată!“…

- Dânşii insistă să mai cânte şi şlagărul cu Nietzsche. Scurt, vă rog, doar refrenu…

- „Nice dormi, nice te scoală/ Că nu ţi-o plăcut la şcoală/ Bine că n-ai absolvit/ Te făcea Băse tâmpit“…

- La telefon e celebrul lotolog, colaboratorul nostru permanent. O, Gică, sunteţi în direct…

- Cer scuze că n-am reuşit s-ajung, dar însă vorbesc dintr-o ascunzătoare unde sunt pitit datorită lui duşmanul meu Luis Lazarus, alias…

- Să nu ne pierdem în futilităţi…

- Pe scurt, că mă reperează nemernicul ăla, Alias. Doresc să vă felicit pentru frumoasa dumneavoastră emisiune, să salut faptul că mai produceţi din când în când câte un bullion de cultură atât de necesar oamenilor – cunoscătorii înţeleg la ce mă refer. Am citit, domnu Liiceanu, Apelul dumneavoastră, chiar de câteva ori, şi vreau să mă alătur, la rândul meu, cu un călduros „Prezent!“. Emisiune bună în continuare.

- Insistă Fernando Manelistul să intre în legătură cu noi. Şi mă roagă să precizez că nu e ghei…

- Special de la mine, Fernando din Caransebeş, pentru toţi filzosofii din România: „M-am căsătorit/ C-un bărbat tâmpit/ Io îi spun să vină-n pat/ El scrie la doctorat/ Toate le face pe dos/ Şi citeşte Levi-Strauss/ Io-l trimit mărar să ia/ El cumpără Deridda/ Io-l trimit să-mi ia un ţest/ El se duce la Bookfest/ Da’ m-am hotărât să-l las/ Da-r-ar dracii-n Levinas!“

- Ne sună Tolea din puşcărie. (Doamna Magda, vă rog să nu vă peripatetizaţi, aşezaţi-vă la loc, nu vă scoateţi lavaliera…) Domnu Tolea, să daţi plasma mai încet, ca să ne auzim în cască…

- Bună seara la dumneavoastră şi la invitatu dumneavoastră care avem tot respectu pentru dânsu. Noi, aici în celulă, dorim să ridicăm nişte probleme. A vorbit domnu Gabriel despre alifie şi-am vrea să ştim părerea dânsului…

- Domnu Tolea, vă rog să păstraţi un limbaj decent, aţi înţeles greşit, e vorba de filosofie. Sunt nevoit să vă întrerup. O avem pe Nikita în legătură directă. Am înţeles că doriţi să-l bateţi pe domnu Liiceanu, eu vă rog să manifestaţi un scepticism prudent, mai ales c-aţi devenit şi mamă…

- Domnu Gabriel, sufletu meu – (ce cap are ăsta, domnu Dan!) – n-am nimic cu dumneavoastră: nu mă atacaţi – nu vă atac! Da’ mi se pune pata că vă pretaţi şi scrieţi despre toate ciucamelele ontologice. Păi, io l-am citit pe Moş Martin Haidegher – Ghezamtauflaghe! – când Zi (se scrie ca şi instituţia, Sie, în nemţeşte în original, săracilor!) mestecaţi cu schimbătoru în benzina lu Zigfrid, ca să invoc doar o auto-reflecţie. Mâine sunt la Acces Direct şi o să pot spune mai multe…

- Io, Magda Ciumac, plec dacă nu abordăm chestiuni serioase! M-am săturat de toţi nesimţiţii care intră în direct – nu-i mai luaţi, domnu Dan! Deci, dacă mai intră Fernando, copilu ăla creponat, vă spun ca la tata: sictir! Nebunilor! Ne-am adunat să dezbatem escaustiv problema dacă ne mai ducem la şcoală: vă zic de pe-acum că ţin cu domnu Băsescu. Deşi nu vă ascund că l-am frecventat pe Sexus Empiricus – acum însă am o legătură stabilă! – io, Magda Ciumac, n-aş fi ajuns atât de vedetă dacă m-aş fi oferit în întregime şcolii. Cred, de asemenea – şi nu vreau să intru în polemică cu nimeni – că, dacă lu domnu Băsescu i-ar fi plăcut cartea, n-ajungea preşedinte.

- Şi-acum să-i dăm cuvântul şi domnului Liiceanu…
 

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine