Băsescu - calmul dinaintea furtunii
Un Traian Băsescu ciudat: degajat, neconflictual, jovial cu ziaristele, dispus la dialog, preocupat de problemele macro ale României, puţin interesat de jocurile politice meschine ale sezonului electoral. Când o ziaristă a încercat să-l descoasă, de dimineaţă, cu privire la „emisarii” pe care i-a văzut dl. Geoană, dl. Băsescu a replicat ofensat: „E o conferinţă a preşedintelui României. Să nu coborâm nivelul”. Când, pe seară, cei trei intervievatori de la Realitatea TV au încercat să-l coboare pe tărâmul de jos al combinaţiilor electorale, domnul preşedinte s-a ridicat în balon, ca să folosim o expresie favorită a d-lui Hurezeanu: a privit România de sus, de la înălţimea funcţiei, i-a radiografiat crizele, a constatat prăbuşirea fondului de pensii, situaţie în care orice discuţie despre mici aranjamente de guvernare devine, nu-i aşa, de-a dreptul ridicolă. În concluzie, un Traian Băsescu „nespectaculos”, după cum a oftat dl. Tatulici, la finalul unei emisiuni în care aştepta vorbe tari şi în care a primit, în schimb, doar vorbe mari.
Cu şapte zile înainte de alegeri, dl. Băsescu a devenit „nespectaculos” din cauză că par să-i fi murit toţi duşmanii. Recesiunea, singura lui preocupare de moment, este un duşman mult prea abstract. Agenturile de rating sunt adversari fără chip. Criza n-are ochii unduioşi ai lui Felix, paloarea pielii lui Hrebenciuc, rânjetul lui Iliescu. Nu cântă la balalaică, precum Orban, nu poartă papion, ca Tăriceanu.
Când se poartă ca un preşedinte de ţară, dl. Băsescu devine suspect. Te-ai aştepta ca, în fiecare moment, să aibă o izbucnire nervoasă, să-ţi dea un pumn în plex că eşti unealta lui 322, să-ţi trântească în plină figură petarda unei lovituri de stat. În spatele figurii de sfinx, te aştepţi să-i simţi bâţâitul interior, sângele fermentând, ochiul rău trezindu-se la viaţă.
Prin urmare, ce se ascunde în spatele calmului prezidenţial? Este calm pentru că el conduce jocul sau, din contră, este vorba de o mare derută, mascată de o siguranţă de sine ostentativă? Este liniştea pe care i-o dau certitudinile sau liniştea de dinaintea furtunii? Aşa cum stau lucrurile acum, dl. Băsescu n-are motive de prea mare fericire. PD-L este departe de a fi partidul său cu mâinile curate, înaripat de elanul intelectualilor de rasă, capabil să radă orice concurenţă şi să guverneze singur. Dimpotrivă, de la locale, trendul partidului a fost negativ, a ajuns cap la cap cu PSD, iar acum se vede nevoit să discute, dacă vrea să guverneze, cu scârbavnicii de la Coaliţia 322. Theodor Stolojan nu mai este premierul-minune, pare un om descurajat, iar declaraţia sa de duminică este o probă a deznădejdii: „Eu am învăţat să nu mai fiu sigur de nimic”.
Nu ştiu dacă dl. Băsescu are azi vreun premier în mânecă sau joacă la cacealma. Noul său discurs spune că nu va provoca o criză politică peste cea economică, nu va forţa cu un Guvern minoritar, nu va încerca să fugă de responsabilităţi, spălându-se pe mâini cu un prim-ministru tehnocrat. Pentru ca aceste obiective să devină realitate, dl. Băsescu trebuie să facă pace cu toată lumea. Ca să-şi trimită partidul la guvernare, va sta la aceeaşi masă şi cu Tăriceanu, şi cu Geoană. Şi-i va plăcea. Pentru că dl. Băsescu nu dă doi bani pe ideologii, pe duşmani eterni, pe războaie între blocuri politice. Dacă interesul său politic o cere, e capabil să se facă frate şi cu dracu. Dar care este acum interesul lui Traian Băsescu: Guvernul sau Preşedinţia? Ţara se pregăteşte de criză, bugetul e vraişte. Este interesul său să aducă PD-L la guvernare acum? Dacă va calcula că avantajele sunt mai mari decât riscurile, o va face. Dacă însă va considera că Guvernul va fi unul de „sacrificiu”, intrarea PD-L în joc nu va fi altceva decât un balast în tentativa sa de a cuceri al doilea mandat prezidenţial. În acest caz, dl. Băsescu va prefera să-şi vadă favoriţii în opoziţie şi să menţină un Guvern „încasator” pesedisto-liberal, cu care să se antreneze pentru un nou mandat la Cotroceni.
Un Traian Băsescu liniştit nu este în măsură să ne liniştească. O singură certitudine am urmărindu-l în toţi aceşti ani pe dl. Băsescu: de la omul acesta nu poţi avea nicio certitudine.
Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine















81 Comentarii [+] Adauga un comentariu
Un Traian Băsescu ciudat: degajat, neconflictual, jovial cu ziaristele, dispus la dialog, preocupat de problemele macro ale României, puţin interesat de jocurile politice meschine ale sezonului electoral.
eu nu stiu, chiar merita o lepra iresponsabila precum alcoolicul de la cotroceni asemenea analize ?? chiar autorul articolului (altel un fan basescu cat cuprinde) recunoaste in final ca de la basescu nu poti avea certitudini. mai merita sa jucam viitorul tarii la ruleta, dand incredere cuiva care ne ofera doar "dixtractie" si scandaluri ? pardon, "scandale", ca sa vorbesc ca odrasla lui.
avem un singur vis : basescu afara,da-ti demisia in cinci munute !
de ce sa aiba reactii ostile mai bine sa le redirectionze catre cei frustrai si nevinovati presedintele reprezinta autoritate morala in stat iar acest avantaj nu il poate lua agresorii lui care urmaresc prin orice mijloc sa isi atinga scopurile in dispretul legii si al bunului simt .
articolul/comentariu l e superb; denota exact degringolada analistilor imbecili nascuti dupa 1980, cu ochii cat cepele la televizor. un basescu imprevizibil ii termina. le macina intestinele, creierele. daca basescu zice asa, atunci e rau. daca basescu zice altfel, e rau. basescu, calm, furtuna. cuvinte cheie, chipurile. de ce presa nu ridica statui unor politicieni gen geoana, sau tariceanu? de ce totul trebuie raportat la ce spune basescu? de ce nu exista un contra-candidat la presedintie? de ce trebuie sa cantarim ceea ce spune basescu? de ce trebuie sa luam la puricat orice cuvant spus de basescu? pentru ca restul politicienilor e vax. altfel nu-mi pot explica comentariul imbecil al acestui articol.
articolul domnului negrutiu surprinde aproape perfect persoana in discutie, anticipeaza o serie de evenimente, destul de aproape de realitate, numeste adevarul, fara frica, jurnalistic. in privinta "ipochimenului", as zice ca linistea este data de ofsaid-ul in care a ajuns de unul singur. e obisnuit sa joace la cacealma. se intereseaza, de obicei, de opiniile celorlalti despre sine si despre mutarile sale (doar e jucator) si cam din atat se trage priceperea sa in toate domeniile, doar suntem in tara in care se dau indicatii, de la agricultura pana la cultura, de un superspecialist. uneori insa, dupa o indelungata observare a mizelor puse in joc de cei care pariaza pe mutarea sa, face exact miscarea la care nu te asteptai, pentru ca este total contrarie si logicii si interesului general si obiceiului sau. o face ca sa arate ca joaca dupa cum "vrea" muschii sai. si atunci o da rau in bara (pensii, majorarea salariilor, criza din romania). dupa o asemenea gogonata, nu are decat sa astepte in liniste, ca sa vada ce pariuri se mai fac. exact ca acum...
aici nu este vorba de fani basescu,iar geo mnerge mult prea departecu acea caracterizare care a fost fabricata odata cu vewnoirea presedintelui traian basescu la putere.nu se joaca la ruleta viitorul tarii,decit in imaginatia lui geo,pre4swedintelefacev exact ce trebuie pentru tara si interesul national.
o analiza politica foarte corecta, intr-un articol scris cu verva;
@vladbarbane agra: basescu este (inca) presedintele tarii, a fost foarte activ in aceste zile, nimic anormal in a-i comenta actiunile; vehementa ta nu are nici un temei, e vecina cu imbecilitatea pe care o invoci fara motiv;
indiferent ce se ascunde in spatele caracterului sau impredictibil (daca se ascunde ceva, ca poate fi si un vid), basescu nu mai e nici pe departe atat de important cat se da. mimeaza omniscienta, autoritatea si demnitatea. "sa nu coboram nivelul", auzi la el! :))) prea tarziu, saracu.
acest comentariu merita retinut, pt eternitate: "...articolul/comentariul e superb; denota exact degringolada analistilor imbecili nascuti dupa 1980, cu ochii cat cepele la televizor. nn basescu imprevizibil ii termina. le macina intestinele, creierele. daca basescu zice asa, atunci e rau. daca basescu zice altfel, e rau. basescu, calm, furtuna. cuvinte cheie, chipurile. de ce presa nu ridica statui unor politicieni gen geoana, sau tariceanu? de ce totul trebuie raportat la ce spune basescu? de ce nu exista un contra-candidat la presedintie? de ce trebuie sa cantarim ceea ce spune basescu? de ce trebuie sa luam la puricat orice cuvant spus de basescu? pentru ca restul politicienilor e vax. altfel nu-mi pot explica comentariul imbecil al acestui articol."