Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
1668 vizualizări 27 sep 2017
Titlul de “vechi prieten al poporului chinez”  e acordat unor lideri internaţionali de “Renmin Ribao” (Cotidianul poporului), iar lista cuprinde vreo şase sute de nume (nu lipsesc din Gadaffi, nici Bashar al-Assad). Adevărul este că fostul Secretar de Stat al preşedintelui Nixon şi consilier pe probleme de securitate naţională al preşedintelui Ford îşi binemerită titlul. E cel mai important şi mai avizat cunoscător al realităţilor chineze, un lobbyist al Beijingului, după ce şi-a încheiat misiunile oficiale la Casa Albă, iar cartea sa publicată în 2011, “China” a devenit cartea de căpătâi a celor care să înţeleagă fenomenul marii republici est-asiatice.
 
Prieten (şi consilier, spun unii) al preşedintelui Xi, Kissinger e cel care l-a salvat pe preşedintele Trump, în primele zile ale mandatului, după gafa cu Taiwanul. Tot Kissinger i-a oferit  ginerelui prezidenţial  Jared Kushner primul canal cu China.
 
Nu doar pe Trump încearcă să-l sfătuiască venerabilul diplomat. Doamna Clinton i-a cerut deseori părerea pe vremea când era Secretar de Stat (Kissinger menţine relaţii excelente şi cu preşedintele Putin). Nici unul, nici celălalt însă nu par a-i fi înţeles sfaturile.
 
Ieri, Henry Kissinger (cu o minte la fel de ascuţită ca în urmă cu aproape o jumătate de secol, când s-a deplasat întâia oară în China, intermediind strălucit schimbarea de paradigmă în relaţiile sino-americane) a lansat un nou concept geostrategic pentru relaţiile SUA-China: co-evoluţie.
 
Susţinând necesitatea imperioasă a întăririi relaţiilor Washingtonului cu Beijingul - singura soluţie raţională în acest moment, oricare alta însemnând deastru pentru cele două ţări şi pentru întreaga lume – Kissinger a ţinut să sublineze că iniţiativa Chinei (modernizarea aşa-numitului Drum al Mătăsii, terestru şi maritim) de se conecta la Asia Centrală şi Europa “va avea semnificaţia practică de a muta centrul mondial de greutate din Atlantic în Pacific”. 

Citește și: