Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
2969 vizualizări 27 ian 2018

Patriarhul ecumenic Bartolomeu i-a scris preşedintelui Turciei, Recep Tayyip Erdoğan, ca să-l anunţe solemn că se roagă pentru succesul Operaţiunii “Ramura de măslin” (tocarea sistematică a kurzilor din Siria).

Citesc şi mă crucesc:

“În tradiţia Bisericii noastre, ne rugăm mereu pentru Statul nostru, pentru sănătatea conducătorilor şi pentru bunăstarea şi fericirea poporului nostru. Noi nu am uitat sutele de mii de oameni strămutaţi din cauza conflictelor vecinilor noştri din sud,  în special sirieni (…). Este dorinţa comunităţii noastre ca naţiunea noastră să pună capăt rapid, într-un climat de încredere,  maladiei care este teroarea, care îi afectează pe cetăţenii noştri, dar mai ales pe cetăţenii kurzi care trăiesc în sud-estul Turciei (…). Ne rugăm ca dumneavoastră şi Forţele Armate Turce să obţineţi izbânda şi Operaţiunea <Ramura de Măslin> să aducă pacea în zonă aşa cum promite numele ei”.

Bartolomeu nu e vreun naiv. Se împlineşte curând un sfert de secol de când arhipăstoreşte Patriarhia Ecumenică, în calitate de lider simbolic (primus inter pares – primul între egali) al celor aproximativ 300 de milioane de creştini ortodocşi din întreaga lume.

În Fanarul Constantinopolului (Istanbul) a dus mereu o viaţă de ostatec. Când, în urmă cu aproape un deceniu, a obţinut cetăţenia turcă – esenţială, fiindcă Patriarhia Ecumenică funcţionează sub legile turceşti – n-a însemnat nicidecum că tensiunile cu stăpânirea se vor domoli. Prigoana împotriva minorităţilor religioase n-a încetat, cum n-a încetat nici stricta lui supraveghere de către serviciile secrete, cum n-au încetat nici provocările.

Patriarhul Bartolemeu, un ierarh foarte instruit, şcolit inclusiv în marile universităţi ale Occidentului, a reuşit să fie mereu  înconjurat de duşmani. Ruşii, care visează la a treia Romă, îl urăsc, mănăstirile din Sfântul Munte s-au ridicat nu o dată împotriva ecumenismului său, iar Sinodul din Creta, din 2016, marele său vis, n-a fost recunoscut ca ecumenic de toate Bisericile ortodoxe-surori (la presiunile Bisericii Ruse).    

Omul acesta, care pe 29 februarie va împlini 78 de ani, nu doar că ştie bine pe ce lume trăieşte, dar a avut curajul, nu o dată să vorbească şi să mustre, neomiţând nici o temă – războiul, pacea, tragedia migranţilor, sănătatea planetei.

Ce s-a schimbat peste noapte în relaţia Patriarhului Ecumenic cu Sultanul de la Ankara, încât, de pe malul Bosforului, trimite o astfel de scrisoare, în care pare a crede că turcii îi bat astăzi pe kurzii din Siria cu ramuri de măslin? Îl paşte martiriul?

Nu găsesc altă explicaţie acestei stranii epistole decât că Puterea a început să creadă în acuzele aberante pe care i le aduce, prin intermediul publicaţiilor obediente, de doi ani încoace şi  se gândeşte că ar putea rezolva două lucruri: să-l îndepărteze pe Bartolomeu şi să facă, astfel, un cadou lui Putin, în cinstea viitoarei sale realegeri.

Acuzaţiile care planează asupra lui Bartolomeu Întâiul sunt aidoma celor care au băgat mulţi inocenţi în puşcărie: că e omul lui Gülen şi al CIA şi că n-a fost străin de lovitura de stat eşuată din 15 iulie 2015, iar “dovada” e că ar fi părăsit teritoriul Turciei, îndreptându-se spre Slovacia, cu trei ore înainte de declanşarea evenimentelor… ”sfătuit de complicii săi”!

Citește și: