37 comentarii 6 afișări

Biserica pe scenă

de Cristina MODREANU Postat la: 22.06.2009 20:13 Ultima actualizare: 22.06.2009 20:14

Există în teatru o expresie – încă folosită de unii, ironizată de alţii – „templul teatrului”. Mulţi ani la rând, comparaţia teatrului cu un templu şi a scenei cu un altar a funcţionat din inerţie, fiind considerată un semn de respect pentru această artă. Din fericire, asta nu a împiedicat oamenii „fără frică de Dumnezeu” să se implice în această artă. O spun chiar dacă o să fiu excomunicată pentru asta: sunt printre aceia care cred că teatrul n-are nimic, şi nu trebuie să aibă de-a face cu biserica şi că cele două instituţii au fiecare legile de funcţionare şi existenţa lor, chiar dacă uneori interferează. Problemele apar abia atunci când încerci să aduci teatrul la biserică sau biserica la teatru.

În ultima vreme, tot mai mulţi actori de la noi – unii celebri – şi-au mărturisit în public ceea ce s-ar putea numi „întoarcerea la credinţă” şi au vorbit în varii ocazii, în cărţi, interviuri sau conferinţe despre binefacerile credinţei. Nimic rău în asta: oamenii au avut şi vor avea întotdeauna nevoie de o îndrumare spirituală, iar dacă vocile pe care ei le respectă sunt gata să-şi asume şi acest rol, cinste lor! E un rol important, cu o mare responsabilitate, dar cât se poate de necesar într-o perioadă de confuzie a valorilor. La fel, nu e nimic de comentat când e vorba despre actori care au părăsit scena pentru viaţa monahală. Se poate spune, deci, că e foarte bine când teatrul merge spre biserică.

Problemele intervin atunci când relaţia dintre teatru şi biserică e radicalizată într-un fel care nu poate face bine nimănui: recent, doi tineri actori şi-au dat demisia de la Teatrul Naţional din Bucureşti – loc în care visează să fie angajaţi majoritatea actorilor români – după ce duhovnicul lor a văzut vizionarea spectacolului în care ei ar fi trebuit să joace. Nu se ştie ce anume le-a spus duhovnicul – poate a fost nemulţumit fiindcă în spectacol exista o scenă care simula o slujbă de înmormântare – dar cert este că tinerii şi-au dat demisia, punând frână unor cariere care se dovedeau extrem de promiţătoare. 

O asemenea întâmplare, care nu este o excepţie, de vreme ce din ce în ce mai mulţi actori vorbesc despre relaţia lor cu biserica şi simt nevoia să-şi consulte duhovnicul în legătură cu spectacolele în care joacă, nu este un fapt divers, ci un serios semnal de alarmă. Într-o societate puternic impregnată de valorile religioase – atât de puternic încât numărul zilelor libere pe motiv de sărbătoare religioasă pare să crească în fiecare an, atât de puternic încât statul român (un stat declarat laic) consumă din banii publici pentru a construi biserici (de ce nu şi case de rugăciune?), dacă biserica vrea să urce pe scenă, ar trebui îndemnată să-şi ia în serios rolul şi să încerce să facă din acesta, pe cât posibil, un rol exclusiv pozitiv.

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine


 

 

Tag-uri:
biserica
,scenă
,teatru
,artă
[+] Adauga un comentariu
Urmareste Gandul.info prin:
facebook
twitter
RSS  | mobil

37 Comentarii [+] Adauga un comentariu

#1 gandul.info 22.06.2009 21:38

Există în teatru o expresie – încă folosită de unii, ironizată de alţii – „templul teatrului”. Mulţi ani la rând, comparaţia teatrului cu un templu şi a scenei cu un altar a funcţionat din inerţie, fiind considerată un semn de respect pentru această artă.

 
#2 Dorina Avramut 22.06.2009 21:38

evanghelia dupa toma...face trimitere la necredinciosul modern?!

 
#3 dragoste mica! 22.06.2009 21:42

esti total pe langa!!!
lasa,iarta..sau mai bine nu te baga!

 
#4 Drogba Avraamat 22.06.2009 21:49

<<nu se stie ce anume le-a spus duhovnicul ... = >> biserica vrea sa urce pe scena >>....... halal logica!

 
#5 x 22.06.2009 21:49

care este numele celor doi actori, care au renuntat la actorie ?

 
#6 ayatolahul malraux 22.06.2009 21:57

unii oameni cand imbatranesc se prostesc iremediabil. nici actorii nu fac exceptie de la regula. cei doi tineri au dat dovada de caracter. se pare ca secolul xxi nu face parte din evul obscurantismului religios...si inca este.

 
#7 cititor 22.06.2009 22:15

dna redactor, dumneata confunzi "intoarcerea la credinta" a unor actori, asa cum o numesti, si influienta pe care o au acestia asupra maselor cu propaganda de partid a politicienilor de duzina, care isi cheama turma si ii spune in ce directie sa mearga. eu as fi vazut in aceasta intamplare a demisiei actorilor un mare, mare semnal de alarma in ceea ce priveste viziunea regizorala postmodernista, de tip patologic, care afecteaza grav, chiar schilodeste, sufletul si mintea actorului implicat in a juca asa ceva pentru a manca o paine, si nicidecum o imixtiune a bisericii in treburile institutiei teatrale. din aceasta neintelegere a dumitale fata de esenta adevarata a celor doua planuri fundamentale din viata cetatii, biserica si teatrul, ai creat in propria-ti minte o confuzie destul de grava, zic eu. si iti vorbesc ca un om impregnat de teatru, nu ca un ageamiu sau ca un rauvoitor. nicidecum. vreau doar sa-ti clarific faptul ca intr-un stat de tip laic, asa cum zici, biserica nu trebuie sa fie folosita drept "tranchilizant" in situatii dramatice de criza si atat. ii conferi un rol rezumativ si limitat. probabil ca nu esti un om dedicat celor sfinte si de aici nejustificata dumitale ura fata de aceasta institutie. iar evolutia teatrului actual este una totalmente bolnavicioasa si dumneata ai incurajat astfel de productii teatrale prin ceea ce ai scris in ultimii ani. sa nu uitam ca adevaratii mari actori ai nostri, tamara buciuceanu, leopoldina balanuta s.a, nu si-au cladit cariera grandioasa pe "patologisme regizorale". sub nicio forma. de aceea, in lumea asta extrem de dura si de debusolata, intr-un teatru-templu al desfraului si al regiilor bolnave, sigur ca puritatea si inteligenta unor actori, indiferent din ce generatie ar face ei parte, isi spun cuvantul in a nu isi anula complexul axiologic propriu si a se supune, contrar vointei si credintei lor, indicatiilor unui regizor trivial si inuman, atata vreme cat ei nu au un cuvant de spus categoric in toata aceasta poveste si nu isi pot impune propria lor maniera interpretativa. imi pare rau ca judeci lucrurile atat de simplist si aduci incriminari bisericii, neintelegand, de fapt, adevaratul substrat existential al acestei grave probleme de optica personala a fiecarui actor in parte in ceea ce priveste teatrul. daca ai iubi cu adevarat teatrul si actorul, ai intelege mult mai mult din fiinta lor aflata in suferinta si ai vedea ca, intr-adevar, biserica ar trebui sa urce pe scena, cum spui, ca sa creeze un alt tip de teatru, unul dedicat fiintei umane in sine, iara nu unul contra acesteia.

 
#8 preachurviosul pafnu 22.06.2009 22:15

"o societate puternic impregnatäƒ de valorile religioase"??????? domnuca draga, esti cumva stagiara la catavanecu? daca da, scrie te rog in stangul numelui sub titlu, sa stie lumea: era sa ma inec drecu cu ghiara de pui! sa mai citim odata!: "o societate puternic impregnatäƒ de valorile religioase". tz tz tz, crucificabila zicere... cum n-am timp de analiza (pe care trebuia s-o faci d-ta, dar pana la capat!) ma limitez la un simbol: daca biserica e becul, genul asta de diagnotic (citez din nou "o societate puternic impregnatäƒ de valorile religioase") e abajurul de la felinarul rosu deasupra caruia te imbie niste literele destrabalate, scrijelite patetic: "societatea romaneasca"! cu alte cuvinte, biserica e pe scena de mai de demult - unde vezi d-ta valori sunt doar niste maimutareli rasuflate. tre sa ai un duh sarac lipit pamantului sau sa fii un fariseu deselat sa pui botu la asa ceva de parca ar fi niste valori. si pt ca asta nu e primul articol pe care ti-l citesc, mea culpa, dar d-ta intri in a 2-a categorie.

 
#9 taran prost 22.06.2009 23:16

stramosii mei au fost crestini ortodocsi,iar eu am fost botezat ,cununat,mi-am botezat copii si nepotii in credinta crestina.asa ca nu pot fi banuit de necredinta.dar nu am crezut vreodata in spusele popilor:crede si nu cerceta.dumnezeu mi-a dat ceva creer ca sa-l folosesc.probabil ca sa facem descoperiri,si omul sa traiasca mai bine,mai "omeneste" .necazul este ca preotii,cu mici exceptii,nu cred in ceace spun.si-au facut din preotie o profesie in care nu se face efort,au mainile fara bataturi,si destul de banoasa.probabil deaceea si copii lor in majoritate se fac popi.normal ar fi fost sa zica nu,cand stapanirea pe care o servesc cu o reala credinta,le-a marit veniturile,si asa destul de mari si acesti bani sa mearga spre spitale unde nu sunt medicamente.probabil ar celebra casniciile fara bani,ca sa incurajeze casatoriile.inmormantarile la fel fara plata.adica dupa ce ca omul este necajit,ilmai taxezi si tu.dar ce ma supara cel mai mult,este faptul ca dumnealor nu au fost de acord sa fie si ei cercetati de cnsas.asta inseamna ca foarte multi dintre popi au fost turnatori,si mai ales din cei sis pusi.

 
#10 Ciprian 22.06.2009 23:27

domsoara: cine crede, stie ca ascultand de duhovnic isi castiga mantuirea, adica viata evsnica. in tetaru ar fi castigat poate bani si faima. cum puteti sa puneti pe acelasi plan aceste doua lucruri? cum sa acorde cineva la fel de multa importanta teatrului - balciului - la fel cum acorda proprilor crezuri, a celor mai inalte. nu vrei sa intelegi nimica din credinta ortodoxa. mosii si stramosii nostri au fost ortodocsi si au pastrat neamul si vlaorile lui. va mirati ca mai sunt oameni publici care fac acest lucru? eu cred ca e rau ca dv. lucrari duminica si ca nu mergeti la biserica si as putea sa ma plang ca relatia cu directorul ziarului, politica ziarului va influenteaza viata spirituala, mantuirea. dar va als in grija lui dumnezeu ca la un necaz veti sari in bratele lui.

 
Vezi toate »

Adauga un comentariu

Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Gândul. Campurile marcate cu rosu nu sunt valide! Comentariul a fost adaugat!

Cod captcha invalid!

Introdu numarul din imagine:
Versiune mobil | completa