Blestemul statuii lui Carol
Nu ştiu de ce s-a revoltat atâta lume la auzul ştirii despre furtul bronzului din care trebuia să ia formă calul lui Carol I. Personal, cred că am avut noroc, fiindcă ruşinea ar fi fost mult mai mare dacă începeau să dispară bucăţi după ce monumentul ar fi fost amplasat în spaţiul public, aşa cum s-a mai întâmplat cu statui din provincie. Într-o ţară în care dispar sistematic capacele de canal de pe străzi, poate ar trebui să se mai astâmpere puţin fervoarea construirii de statui.
Statuia în cauză, în special, are o poveste cel puţin palpitantă, care începe cu mult timp în urmă, când a fost dezasamblată de comunişti, în 1948. Nu trecuseră decât 15 ani de la amplasarea vizavi de Palatul Regal. Dacă trecem la zilele noastre, primul semn legat de repunerea în drepturi a imaginii ecvestre a regelui Carol I a venit de la actualul ministru al culturii, care aflase că statuia nu fusese distrusă, ci îngropată undeva în ţară. De aici şi până la căutarea cu detectorul de metale n-a fost decât un pas. Unul inutil, fiindcă statuia îngropată nu a fost găsită. Cam la un an după asta, Primăria Capitalei a anunţat că are şi ea un proiect de monument dedicat lui Carol I. După ce s-au contrat puţin pe tema „a cui este statuia”, numai unul dintre foruri, respectiv primăria, şi-a continuat demersurile. Anul acesta, pentru câteva luni, o machetă a viitoarei statui a fost amplasată pe locul pentru care fusese gândit în primă instanţă. Numai că între timp locul cu pricina, actuala Piaţă a Constituţiei, fusese îngrămădit cu alte statui, care mai de care mai bizare, între care clasicul monument ecvestru nu era decât o piesă dintr-o vitrină cu orori aşezată în faţa fostei clădiri a Senatului. Până la urmă, s-a ajuns la concluzia că i-ar sta mai bine în Piaţa Victoriei, probabil ca să creeze un sentiment înălţător membrilor Guvernului care l-ar privi pe fereastră.
Dacă ar mai fi trăit, ce s-ar fi bucurat Carol I să afle cât de prezent este în gândurile contemporanilor! Mai ales în gândurile sculptorilor care visează la îmbogăţirea ce le poate fi adusă de un asemenea proiect şi nu se lasă până nu obţin aprobările necesare. Ce nu şi-ar fi imaginat vreodată nici Carol I, este această cerere de bronz de pe piaţa de fier vechi de la noi. Nevoie potolită acum cu tonele de bronz furate de la „turnătoria de lucrări de artă” unde tocmai începuse să capete formă statuia mult visată. O bucată din calul domnitorului s-a topit între timp undeva, a fost vândută la kilogram şi intrată într-un enigmatic circuit al fierului vechi în natură, determinând o nouă amânare a inaugurării statuii. Să fie un blestem?
Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine















26 Comentarii [+] Adauga un comentariu
Nu ştiu de ce s-a revoltat atâta lume la auzul ştirii despre furtul bronzului din care trebuia să ia formă calul lui Carol I. Personal, cred că am avut noroc, fiindcă ruşinea ar fi fost mult mai mare dacă începeau să dispară bucăţi după ce monumentul ar fi fost amplasat în spaţiul public
sunteti absurda, proasta si profund inculta...
cand te uiti la titlu poti sa ti dai seama ca e ceva bizar!
ce aveti fratilor cu subiectele astea de doi bani!
singura statuie adevarata eset cartoful lu' bunica. eset simbolul celor care ne-am impartit romanica biata de ea in timpurile acelea memorabile, zilele lovilutiei.
si-a luat piatza de fier miss- criss... la ''voi'' cum merge pretzul pe tona?
propun ca statuia sa fie expusa in public asa fara o parte din cal, ar fi o metafora uluitoare, cel mai demn lider al acstor hotare, si urmasii celor carora le-a castigat independenta furandu-i calul, statuia calului, bronzul statuii calului, pentru ca pentru ei asta inseamna valoare ce se poate vinde sau fura si niciodata ceea ce se pote castiga.
cand scrii nu vrei numai sa fii inteles, ci , la fel de sigur , vrei si sa nu fi inteles...
Cei care au furat bronzul erau tigani.
io zic sa facem o statuie cu un conational de-al nostru, de etnie si culoare irelevanta, care duce cu caruta niste fier vechi. avem si cal si din avion rrrrrrrrrromanul seamana cu carol... oricum, in 50 de ani o sa fie mai actuala ca niciodata, cand o sa fim o natie de boratzi si jegosi de care o sa fuga toti cand ne vad. de departe.
nadajduiesc sa nu mai apuc zilele acelea de care spui tu