Bochemoni şi păcănele

Am stat toată ziua cu ochii-n ecran. M-au dezlipit noaptea târziu, cu bomfaierul. Am urmărit cu sufletul la gură cum a căzut guvernul de bochemoni în direct: buf. Nu mă-ntrebaţi chiar acum ce-s bochemonii, că-mi ies din pasa elegiacă. Ce m-a umplut de mândrie patriotică: faptul că atâţia parlamentari (toţi: şi cei care cuvântă, şi cei care nu cuvântă) ne vor binele. Că se zbat pentru noi. Se mustră unii pe alţii că n-au făcut destul pentru noi. Au planuri mari pentru noi. Discursurile lor mă emoţionează totdeauna până la lacrimi, ca muzica de fanfară. Fiindcă vorbesc pentru noi. Totul pentru noi. Nimic pentru ei. Nu spun: la anu mai vreau să adaug un etaj la vilă, în toamnă-mi trimit copiii la studii în străinătate, mă hărţuiesc băncile să mă-ntrebe unde să-mi mai pună dobânzile, au băgat homer proaspăt la. .. Ei spun: cetăţenii trebuie să prospere, salariul minim trebuie garantat, ajutoare de căldură - la tot cartierul, preţul pâinii trebuie să îngheţe, să scădem TVA-ul la uleiul de floare. Compasiunea îi face să semene între ei. Ca guvernul Boc Unu cu guvernul Juma de Boc. E drept, mai puţini bochemoni în al doilea, dar şi-au făcut datoria, alergând de la un portofoliu cu perdele la un portofoliu fără perdele. Au smuls de la săraci, ca să dea la bogaţi. Invers am vrut să zic. Acum, după ce-au trântit executivul (premierul nu s-a speriat, a mai căzut o dată, la Gheorghe) politicienii se agită să umple golul. Liberalii vor să aducă un principe străin. Pe Klaus Iohannis. În buna tradiţie a Brătienilor, care la anul una mie opt sute şaizeci şi şase l-au adus pe Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen. (Numele lui Iohannis e mai uşor de ţinut minte şi vine de aicişa, de la Hermannstadt).

Un gând nu-mi dă pace, în rest ştiu că suntem pe mâini bune. De ce noi luăm pentru un vot o găleată cu sigla pesedeului, o cazma cu sigla peneleului, o cizmă de cauciuc cu sigla pedeleului, hai - în cel mai bun caz - câte un mobil de unică folosinţă, iar ei, pentru un vot în plen cică înşfacă 'j de mii de coco? Nu vă pripiţi să răspundeţi. Am înţeles că votul lor e mai important ca al nostru. Totuşi, la dar, diferenţa de mercurial prea e bătătoare la ochi. Bine, aşteptăm şi noi să ne pună apă în găleata aia, să ne dea şi cizma stângă, să bage un credit câtuşi de mic pe mobilu ăla. (Revin după publicitate: "Acum sunt pregătit să-mi reîncarc cartela. Bag treij de minute s-o sun pe Elena. Am pocket minuts şi umblu tralalela..."). Ştiu că în sufletul parlamentarilor cumpăraţi să încurce bila albă cu bila neagră se dă o bătălie. Parcă în sufletul nostru, mai modest, nu se dă? Latura lor sensibilă se ciocneşte cu latura lor pragmatică. Nu vă mai ţin în suspans: învinge ultima.

Despre ce vorbeam? Nu contează. (Ultimul calup de publicitate: "Pentru sănătatea dumneavoastră, evitaţi excesul de soare, zaibăr şi găini")

Nu-mi iese din cap icoana ministrului Pleaşcă, la moţiune, în prezidiul gol. Calm, stăpân pe sine, citind o carte de bucate. Vi-l amintiţi pe Lis, care azi joacă la aparate? (Alea în care bagi fise, dai cu gheara la butoane, tragi de manivelă). N-am decât o concluzie. O pun oftând: marii bărbaţi ai ţării sfârşesc la păcănele...

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine