Florin NEGRUŢIU
Florin NEGRUŢIU
15718 vizualizări 18 mar 2015

„Aici nu e fabrică de trimis la eşafod. Să fie clar pentru toată lumea”, spune sentenţios Călin Popescu Tăriceanu, preşedintele Senatului.
Colegii săi, senatorii, sunt în faţa unui caz greu: Dan Şova nu e un ţâşti-bâşti, e asociatul mai vechi al premierului Victor Ponta, care, la rândul său, este asociatul mai nou al lui Călin Popescu Tăriceanu, care, şi el, este viitorul asociat al lui Dan Voiculescu, aflat, pentru un timp, indisponibil la asocieri libere. Modul în care aceşti domni îşi îmbârligă cozile dă o indicaţie destul de străvezie asupra modului în care majoritatea înclină să voteze în camera superioară cererea DNA de arestare preventivă pentru Dan Şova.

În comisia juridică a fost strâns: 6 la 5. Senatorii jurişti ai PSD (4) şi UDMR (1) au votat împotriva cererii de arestare, cei ai PNL (5) şi un neafiliat au votat pentru. În plen se schimbă situaţia: pesediştii şi asociaţii lor la guvernare sunt majoritari, iar maghiarii trebuie să le întoarcă social-democraţilor favorul de săptămâna trecută, când l-au scăpat de puşcărie la Cameră pe Laszlo Borbely.

În esenţă, libertatea dlui Şova este la mâna unor procurori şi judecători politici, colegii lui de serviciu, care votează în funcţie de felul în care le dictează conştiinţele care le conduc partidul.

De ce este nevoie de această şaradă? Pentru că părinţii fondatori ai Constituţiei, Dumnezeu să-i ierte, s-au gândit să le asigure parlamentarilor, la art. 72, aliniatul 1,  imunitate pentru voturile şi opiniile politice exprimate în timpul mandatului, dar le-au dat, ca bonus, o asigurare pe viaţă la aliniatul 2: „Deputaţii şi senatorii (…) nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor”.

Nu poţi să-i acuzi pe parlamentari că fac scut în faţa colegilor lor penali când Constituţia însăşi le permite să facă asta. Desigur, nişte oameni responsabili, cu respect faţă de alegătorii care i-au trimis în Parlament ar vota după cum le spune propria conştiinţă, nu după cum le cer partidul şi interesele de gaşcă. Dar cât timp actuala Constituţie le permite privilegiul să se constituie într-o instanţă politică, orice discuţie despre ipocrizia, laşitatea şi nesimţirea lor este doar un prilej să ne mai răcorim puţin. Legea fundamentală permite ca un borfaş parlamentar să fie pur şi simplu mai presus de lege decât orice alt borfaş care nu beneficiază de protecţia grupului din care face parte.

Nimic nu poate trezi din starea eternă de nesimţire în care se află acest animal gras şi amorf care se numeşte Parlamentul României. Am sperat, laolaltă cu marea masă de votanţi, că şocul alegerilor din noiembrie le va trage aleşilor, în fine, semnalul de alarmă. Câteva zile s-au temut şi au avizat cererile procurorilor, după care s-au întors pe partea cealaltă, arătându-ne augustul lor dos. Pentru ei, alegerile au fost un foc de paie care le-a pârlit un pic şoriciul gros. S-au întors la vechile aranjamente şi panseuri de doi bani („Valul de cereri de arestare fac rău imaginii României”). Oricum Parlamentul nu era iubit de popor, oricum cota de încredere a senatorilor şi deputaţilor a coborât la nivelul de jos, trebuia să mai vină acum şi Marele Şoldan să ne certe sfidător: „Aici nu e fabrică de trimis la eşafod. Să fie clar pentru toată lumea”.

Ce e clar pentru toată lumea este că aceşti inşi ucid puţin câte puţin ideea de democraţie, şi aşa foarte fragilă în România. Cât timp nu se schimbă Constituţia, această castă de Aleşi va continua să fiinţeze. Da, este vorba despre Constituţia pe care cetăţenii au cerut-o masiv la referendumul din 2009. La anul, aceşti farisei o să vină să vă cerşească din nou votul: întrebaţi-i ce s-a întâmplat cu Legislativul unicameral şi cu cei 300 de parlamentari. Întrebaţi-l pe Călin Anton pe cine serveşte. Ca să fie clar pentru toată lumea.

Citește și: