Cristian Tudor POPESCU
Cristian Tudor POPESCU
34308 vizualizări 20 ian 2012

Ieri s-au întâmplat trei lucruri.

Dimineaţa, T. Băsescu a oferit naţiunii un discurs îngheţat, lemnos, trufaş, demn de N. Ceauşescu, urmat de încă o băşcălie de bodegă la adresa presei.

La amiază, purtătorul de cuvânt PDL Sever Voinescu a transmis pentru prima dată după ani în şir o poziţie a partidului care nu-i aparţine lui T. Băsescu. Nu-i aparţine nici măcar dronei Boc. E rezultatul conştientizării de către unii membrii PDL a faptului că partidul a ajuns cu spatele la zid.

Dl Voinescu nu ne-a mai trimis la cinema. Le-a mulţumit românilor pentru "claritatea cu care îşi fac auzite cerinţele". A acceptat faptul că încercarea mult prea târzie a PDL de a iniţia un dialog s-a lovit de refuzul chiar şi al organizaţiilor societăţii civile care le erau tradiţional aliate. A acceptat faptul că dialogul de care abia acum şi-a adus aminte PDL "Unora le poate părea inutil. Altora nesincer", deci admite prezenţa obstrucţionismului cronic şi minciunii în atitudinea PDL.

"Argumentul" flaşnetat de Boc cum că se dărâmă ţara dacă au loc alegeri anticipate a fost abandonat. Dl Voinescu a ţinut să precizeze că sesiunea extraordinară a Parlamentului pentru dezbaterea situaţiei actuale "a fost votată în unanimitate în birourile permanente", în spatele acestei declaraţii aflându-se decizia de bun simţ a preşedintelui Senatului, Vasile Blaga, care, cu siguranţă, nu l-a întrebat pe T. Băsescu.

Apoi, recunoaşterea faptului că nu doar nişte sute sau mii de oameni care manifestează pe străzile României sunt nemulţumiţi de regimul Băsescu, e vorba de "nemulţumirea celei mai mai părţi a populaţiei", vine să contureze limpede conştientizarea de către PDL a ceea ce spuneam: a ajuns cu spatele la zid.

Şi că îi aşteaptă o înfrângere politică devastatoare, sentiment tradus în fraza: "oricine va conduce guvernul după alegerile de anul acesta".

În sfârşit, mitingul Opoziţiei politice de la Arcul de Triumf a fost urmat de o manifestaţie puternică a Pieţei Universităţii, care a respins liderii politici şi însemnele de partid.

Ce înseamnă toate acestea, petrecute într-o singură zi?

T. Băsescu se autoelimină din ecuaţia Putere-Opoziţie-Popor. El nu mai e bun de nimic, pentru că acum ar fi nevoie de funcţia fundamentală a unui preşedinte, aceea de moderator, pe care T. Băsescu a distrus-o complet. Ceea ce nu înseamnă că îşi va da demisia.

Pentru România ar fi groaznic să îşi mai alunge de la putere un preşedinte prin demonstraţii de stradă soldate cu victime. T. Băsescu a fost pus preşedinte prin votul democratic al românilor - mulţi dintre cei care urlă acum "Jos Băsescu!" n-ar recunoaşte în ruptul capului că l-au votat - şi e foarte important să plece tot prin vot.

Soluţia, cum am tot zis de la bun început, o reprezintă alegerile parlamentare anticipate - dacă Opoziţia câştigă, atunci îl poate suspenda pe T. Băsescu, Curtea Constituţională nu va mai îndrăzni să facă o ticăloşie asemenea amânării deciziei în cazul alegerilor comasate, şi, prin referendum, Băsescu va fi dat pe mâna poporului la care a zis de atâtea ori că vrea să se întoarcă.

Piaţa Universităţii. Am fost acolo, la naşterea acestui simbol naţional în noaptea de 21 decembrie 1989. I-am simţit lipsa în toţi aceşti ani în care am scris şi am vorbit împotriva batjocoririi înspăimântătoare a românilor de către Adrian Năstase, Miki Şpagă, Bittner şi Petrache, Cocoş, Udrea, Boc, Băsescu şi toţi ai lor.

Nu mai credeam că se va trezi.

Acum, important mi se pare ca "Piaţa Universităţii" să nu mai dispară indiferent de evoluţiile politice din România. Să se constituie o organizaţie civică, civilă, denumită "Piaţa Universităţii" în care să poată intra oameni din toată ţara (Piaţa este un simbol naţional), studenţi, pensionari, oameni ai muncii, ţărani sau intelectuali, cu condiţia să nu fie membri ai niciunui partid.

"Piaţa Universităţii" ar funcţiona ca un supraveghetor civic al clasei politice. Dacă lucrurile o iau razna ea poate căpăta autoritatea unui semnal greu pentru societatea românească.

Când Piaţa iese în stradă să se ştie că Puterea are o primă cruce pe răboj.

Citește și: