Candidatul Cristi
„V-am ascultat şi am intrat în politică, să scap de gura voastră..., m-am înscris în partidul pe care mi l-aţi ales voi, deşi era tocmai cel pe care îl dispreţuiam mai mult (...) N-am protestat niciodată, nu m-am supărat niciodată... dar, acuma, nu mai merge..., să ştiţi... Să vă intre bine în cap... nu primesc să fiu candidat ... pentru nimic în lume..., nu primesc, şi pace... ”
Am vorbit joi cu Cristian Diaconescu. „În niciun caz nu candidez, poţi să mă citezi, în niciun caz”. Replica lui, ca, de altfel, toată situaţia în sine, îmi suna cunoscut, parcă mai văzusem scena asta cândva, nu ştiam când şi unde. Sentimentul de dejà-vu m-a însoţit pe toată durata zilei de ieri. De dimineaţă, aflasem că nimeni nu vrea să candideze la Primărie. Mitrea decisese joi seara să nu intre, după ce negocierile pentru retragerea candidaturii lui Oprescu eşuaseră. Vanghelie nu mai voia nici el să candideze, convins că nimeni din Biroul Executiv nu-l va accepta. I s-a propus lui Cristian Diaconescu. A protestat, le-a spus să le intre bine în cap, el nu primeşte să fie candidat. Cristi…
Nu ştiu să fi existat o şedinţă la PSD care să se fi terminat cu aplauze. După trei ore de chin, în care a fost prelucrat sentimental de toţi, de la Hrebenciuc la Iliescu, Cristi s-a predat: „Da, candidez”. Mulţi chiar s-au ridicat în picioare în urale, iar Oprişan a lăcrimat.
„Da, primesc candidatura”, îşi accepta soarta de candidat Nea Spirache, personajul tragicomic din „Titanic vals”, împins, de la spate, în cursa electorală, de insistenţele unei familii dornice să parvină în politică. Asemeni lui Spirache, Cristi n-a primit şi pace. Asemeni lui Spirache, Cristi n-a avut tăria să se împotrivească până la sfârşit. Şi a primit.
Splendidă catastrofă la PSD! De o săptămână, Geoană, Mitrea, Vanghelie şi Hrebenciuc, chibiţaţi de Oprescu şi Iliescu, au jucat pe degete candidatul de Bucureşti, iar când, în cele din urmă, şi-au prins mâinile în ghemul de sforării, au apelat la Cristi, pesedistul onest, să-i scoată din, pardon, rahat.
Cei mai mulţi ziarişti îl strigă pe numele mic, luându-i amabilitatea şi bunul simţ drept o formă de familiaritate. În partid, tot Cristi îl strigă. Cristi, băiatul bun la toate. A fost, în anii aceştia, ca iarba fiarelor – deschide orice uşă: a fost propus pentru cele mai variate poziţii, ministru, prim-ministru, şef al SIE, candidat la Cotroceni, cap de listă la europarlamentare sau preşedinte al partidului. N-are gura slobodă, nu s-a certat cu nimeni în PSD, oengeurile de dreapta îl simpatizează, presa îl răsfaţă, este un „TV darling”. Vorbeşte bine, deşi rareori spune câte ceva. Vorba unei ziariste de televiziune, care, aflând ce „i-au făcut lui Cristi”, suspina cu o urmă de regret: „Era invitatul perfect. Vorbea pe orice temă”. De altfel, acesta era şi tonul general ieri: pentru Cristian Diaconescu, nominalizarea la Primărie pare o pedeapsă, nicidecum un cadou. Iar apariţia proaspătului candidat în faţa camerelor, cu mutra pleoştită, ca şi când ar fi fost pus să înghită o pilulă amară, a întărit această impresie.
Este clar că n-a vrut. De frică, dintr-un calcul politic, din comoditate, nu ştiu.
E clar că fiecare lider al PSD, începând de la Geoană şi terminând cu Vanghelie, încearcă să facă un joc cu el: dacă-şi rupe gâtul, un candidat mai puţin la funcţia de preşedinte al PSD, dacă va câştiga, va fi meritul partidului că l-a propus.
E clar că n-are treabă cu administraţia Bucureştilor, că va fi pus să înveţe rapid varianta scurtă a „ofertei” electorale, că-l vor scoate cât mai puţin în confruntări cu ceilalţi contracandidaţi. Doar partidul este păţit cu Geoană, care nu ştiuse în ce sector e Măgurele.
Candidatul Cristi joacă cea mai importantă carte a carierei lui politice. În zilele următoare, partidul va încerca să-l ducă la grătare, la mici şi la bere, cu tot poporul, să-l îmbrace cu tricoul roşu de 1 Mai, să-l urce pe scenă cu trupele la modă, să-l încalţe în cizme şi să-l trimită pe şantiere, cum a făcut cu celălalt „diplomat”, în 2004.
Este clar că n-are nervii tari ai lui Mitrea, plăcerea băilor de mulţime a lui Iliescu, ambiţia lui Vanghelie, stilul savuros al lui Oprescu.
Singura şansă a candidatului Cristi este să fie în campanie domnul Cristian Diaconescu. Şi să strige, precum Spirache Necşulescu, din toţi porii fiinţei lui: „Vă rog să nu mă votaţi!”
Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine















97 Comentarii [+] Adauga un comentariu
Nu ştiu să fi existat o şedinţă la PSD care să se fi terminat cu aplauze. După trei ore de chin, în care a fost prelucrat sentimental de toţi, de la Hrebenciuc la Iliescu, Cristi s-a predat:
mascota va fi pusa in fata prostimii! in spate sunt sacalii pesedisti, baroneii, capitalistii de cumetrie si lista continua...voi vota pesedul comunist al lui ilici-iliescu si tamara lui nastase peste 20 de ani cand poate se va spala ceva in acest partid. pana atunci acest tricou, poate mai alb decit altele, nu poate ascunde murdaria care este in psd
sondaj > are vreo sansa cristian diaconescu la primarie? > sondaje.php0h.com/pr imar08.php
alo!unde este bre comentariul meu?se reinfiinta cenzura si nu aflai eu?
nea spirache , iesi bre din partideaua ! lasati-i cu pacatele lor .
vad ca merge,deci sa reiau,cristi,mielul dus la sacrificare de catre pesedea,blaga,magarul dintre oi si miei,va cistiga inainte de final prin aruncarea prosopului,ca vroia postul de primministru...canci,este arvunit de stolo,o zice un fost peledist,actualmente nici nu stiu ce sunt,seful meu a carmit-o inapoi la pnl...asa ca...eu cu cine votez?
completare,asta cred ca a deranjat,oparescu pe listela lui nebunache,in fond securistii mai tineri sau bashinosii batrani,toti au nevoie de doctor si oparescu,ca fiu de securist este cel mai nimerit,ca va lua mijlocul lui cinci...este alta treaba...chiar mare.
asta sa fii convins ca esti...sugator de p00li pdliste,cunoscatorule!
dar electoraratul este atit de destept , serios si intelept, sa/l voteze pe cel care striga,
nu ma votati?!
bucurestenii stau acasa si se uita la columb eanca, bah mutanca si andre sanca, decit sa dea un vot pt. 4 ani. daca in drumul spre vor se impiedica blonda de-o bordura, minoritarul de pavele, oierul de meciul brichetat si taherii de afaceri?
diaconescu este singurul de care ma temeam! si asta pentru ca eu, principial, nu am cum sa votez stanga! au facut o alegere buna si daca oponentii vor continua sa se bata cu pumnul in piept si sa-si "umfle muschii", spunand "e victima sigura!", s-ar putea ca, la sfarsit, singurul lucru "umflat" sa le ramana buza! am spus-o cu mult timp in urma: diaconescu lupta sub un steag gresit! dar asta nu inseamna ca nu poate invinge! sa vedem cum va rezista presiunii mediatice, pentru ca, acum, nu mai dispune de lejeritatea de a aborda orice subiect, fara nicio teama, criticandu-si chiar propriul partid! invingatorul, din pacate, se va decide la televizor! nu la mici, nu la bere, nu pe proiecte! asta nu merge in bucuresti!