Ce-mi doresc eu ţie, dulce Românie

Postat la: 22.09.2009 19:17 Ultima actualizare: 22.09.2009 19:18

Am primit poruncă de la Stăpânire să ne înfiorăm de patriotism. 'nţeles, să trăiţi! Tocmai ne pătrundem de acest nobil sentiment.

Dăm slavă lui Dumnezeu că - după ce v-aţi tras cagulele pe faţă, de nu vi se mai vedeau decât ochii ăia de coţofene, şi aţi prădat ţara, care cum v-aţi priceput mai bine - acum, când nu mai e nimic de furat, aveţi vreme să staţi cu noi şi să ne purtaţi de grijă. Înţeleg că vedeţi România ca pe o şezătoare fără sfârşit şi aţi pohti la ceva cântece de dragoste de neam, că v-aţi dedulci la programe artistice. Cum v-ar prii: unde vedem o horă, să ne prindem şi noi în ea? Unde e rost de-o nuntă, să jucăm şi noi steagul? Unde se pune de-o cumetrie - hop şi noi? V-ar plăcea să ne ţinem cu toţii de după gât, să ne fotografiem cu telefonul? Să ne scoatem scobitoarea dintre dinţi şi să rostim câteva fraze memorabile despre mândria de a fi contemporani cu voi?

Dacă aţi fi avut timp să introduceţi, pe lângă tichetele de vacanţă, budismul, am fi putut trăi toţi într-un zenmanfişism. Dar, pravoslavnici cum ne ştim, ne complacem într-o contemplaţie agitată, privindu-vă cu admiraţie cum dormiţi în parlament ca viermii-n crisalidă.

Trăim cu voi o epocă de măreţe prăbuşiri - se umple gura noastră de lauda voastră. Aţi făcut din ţara asta o farsă reuşită. Mulţumim că ne-aţi miluit cu bilete de favoare, ca fără să dăm un ban să stăm în faţă. Dacă ne mai găsiţi ceva de votat până la prezidenţiale, dacă mai măriţi reportul la loterie, dacă mai puneţi de-un festival, dacă mai băgaţi nişte tombole, vă foarte mulţumim…
Ce altceva să-mi mai doresc eu ţie, dulce Românie? Dezleagă-ne de Lunea Rătăcită în care ne învârtim în fiecare zi. Nu lăsa cugetul nostru să deraieze ca trenurile-n câmp. Ridică-ne peste Marţea Neagră a acestei guvernări, hărăzită să fardeze hoitul bugetului ca pe-un mort frumos. Dă-ne nouă puterea de a săvârşi Istoria Exasperării, ca s-o agăţăm, filă cu filă, de gardul Cotrocenilor. Scoate-ne pre noi barem până la limanul Joii Mânioase. Şi ne iartă nouă că, iubindu-te fără nădejde, nu le putem întoarce şi obrazul celălalt.

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine


 

 

Urmareste Gandul.info prin:
facebook
twitter
RSS  | mobil

Adauga un comentariu

Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Gândul. Campurile marcate cu rosu nu sunt valide! Comentariul a fost adaugat!

Cod captcha invalid!

Introdu numarul din imagine:
Versiune mobil | completa