Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
3260 vizualizări 23 dec 2017

Ambasadorul Nimrata Haley invită cei 64 de prieteni ai Americii (cu alte cuvinte, pe aceia asupra cărora rugăminţile, ameninţările, şantajul domniei sale au avut efect), pe 3 ianuarie 2018, între orele 18-20, la o recepţie.

Iată care sunt cei 64 de prieteni, în ordine alfabetică, începând cu cei 8 care au votat alături de Statele Unite, continuând cu cei 35 care s-au abţinut şi terminând cu cei 21 care au fugit de la vot:

Guatemala, Honduras, Israel, Insulele Marshall, Micronezia, Nauru, Palau, Togo, Antigua-Barbuda, Argentina, Australia,  Bahamas, Benin, Bhutan, Bosnia-Herţegovina, Camerun, Canada, Columbia, Croaţia, Cehia, Republica Dominicană, Fiji, Filipine, Guineea Ecuatorială, Haiti, Jamaica, Kiribati, Lituania, Lesotho, Malawi, Mexic, Panama, Paraguay, Polonia, România, Rwanda, Insulele Solomon, Sudanul de Sud, Trinidad-Tobago, Tuvalu, Uganda, Ungaria, Vanuatu, Republica Centrafricană, Congo, Georgia, Guineea-Bissau, Kenya, Sfânta Lucia,  Mongolia, Moldova, Myanmar, Federaţia Sfântul Kitts şi Nevis, Salvador, Samoa, San Marino, Sao Tome şi Principe, Sierra Leone, Swaziland, Timorul de Est, Tonga, Turkmenistan, Ucraina şi Zambia.

Precizare: între fugiţii de la vot, Sfânta Lucia şi Federaţia Sfântul Kitts şi Nevis nu sunt ficţiuni, ci naţiuni. Cea dintâi are, de pildă, o populaţie de vreo zece ori mai mari decât Nauru, iar Kitts şi Nevis – o suprafaţă de 4 ori mai mare decât San Marino.

Cât despre Palau, Vanuatu, Tuvalu - acestea sunt, pentru cei care urmăresc voturile la rezoluţiilor ONU anti-Israel, nume de-a dreptul notorii. (Vechea anecdotă e că populaţia din Tuvalu nu se ridică la numărul participanţilor din congresele  AIPAC).

Pentru cine întreabă: Bulgaria a votat cu Rusia, vreau să spun contra Americii.

Doamna Haley, care – cu obstinaţie – nu pierde nici un prilej de a tăcea inteligent, va avea pentru fiecare dintre cei 64 o vorbă de duh. Vor fi unii care abia au descoperit flanela (pe 3 ianuarie la New York va fi ger), alţii (Kiribati) încă plini de mândria faptului că la ei s-a dat breaking news cu Anul Nou, alţii aşteptând cu înfrigurare dividendele amiciţiei.  
 
Mărturisesc că la party-ul cu prietenii Americii mi-aş dori să fiu măslina din paharul de Martini al domnului ambasador la ONU Ion Jinga (nu vă închipuiţi că i-aş fi ştiut numele înainte de a-l căuta prin metoda Vanghelie; omul e disciplinat, deci discret).

Apropo, România şi-a lansat oficial, în iunie anul acesta, campania de promovare a candidaturii la un loc între cei zece membri nepermanenţi ai Consiliului de Securitate, pentru alegerile din 2019. Deviza campaniei: “România pentru CS ONU: Un angajament pe termen lung în favoarea Păcii, Justiţiei şi Dezvoltării”.

Fără să fac greşeala de a compara România cu Polonia, cea din urmă intră peste câteva zile, la 1 ianuarie, în mandatul de membru nepermanent al Consiliului de Securitate, pe care şi l-a câştigat cu deviza “Solidaritatea, responsabilitate, angajament“.

Citește și: