502 vizualizări 12 mai 2010

Te ştiu de mult, mi te agăţi în fiecare zi de picioare, umil şimieros ca un cerşetor. Întorc îngreţoşat capul şi te aud cum măînjuri pe la spate de mamă. N-ai nevoie de banul meu, obrazul ălagros îţi plesneşte de sănătate, dar aşa te-ai învăţat: să măbuzunăreşti, să mă fraiereşti, să măfaci. Pentru tine, am fost întotdeauna un prost bunde jefuit. Ai mei m-au învăţat să las de la mine, să învăţ, să lasloc de bună ziua şi chiar să fiu căpos ca să răzbesc, dar nu mi-auzis nimic despre tupeu.

Tu, maestru al tuturor şmecheriilor, ai tupeu din plin. Cealtceva decât tupeul te împinge să cerşeşti azisolidaritatea mea? Spui că ţi-e greu, cătrebuie să fim solidari în faţa crizei. Eu, solidar cu tine?! N-amnimic de-a face nici cu hoţia, nici cu prostia ta. Când tute-ndopai, eu strângeam cureaua. Când tu petreceai la iarbă verdecu mici şi bere, eu strângeam gunoiul în urma ta. Când tu încingeaifolcloristele de toate sărbătorile legale, eu făceam ore pesteprogram. Când tu te uitai la filme porno pe o poală de bani lastat, eu băgam sâmbete şi duminici la privat ca disperatul. Ştiu cănu-nţelegi cum e cu privatul decât dacă are şi un Channel încoadă.

Acum descoperi că e criză şi-mi ceri sacrificii, făcându-miparadă de austeritate. Economiseşti foile din imprimantă sau stingiun bec în cameră, ca să te vadă strada că şi tu te restrângi.Promiţi să-i miluieşti pe săraci cu leafa ta până la sfârşitulanului, ca să mă convingi că şi tu suferi. Ce-ţi lua să te gândeştila "austeritate" anul trecut, când te spărgeai în chermezeelectorale? Acum îmi vinzi chifla că faci reformă, când, de fapt,tu mă scobeşti în buzunar să-ţi achit nota de plată.

Cauţi să scoţi bani din piatră seacă, de la mame şi bătrâni, înloc să-i pui pe bogaţii tăi, înavuţiţi din contracte cu statul, săfie ei solidari cu tine. Un singur sfat îţi dau: să nu te atingi depamperşii lui fi-miu. E spre binele tău, crede-mă!

Doar plăcerea de a mă umili este pe măsura tupeului tăumonstruos. Mă umileşti la circa financiară, când mă plimbi pe lacinci ghişee ca să-mi iei banii, cu aceeaşi plăcere cu care măumileşti în spital, când îmi arăţi buzunarul halatului sau când mătrimiţi să-mi aduc medicamentele de acasă.

Te-ai obişnuit să tac, să bag capul în pământ, să trec cuvederea, când mă claxonezi isteric pe trecerea de pietoni. Printr-oglumă nefericită a istoriei, m-ai luat în primire încă de lanaştere. M-ai condamnat să fiu solidar cu tine, oricât de solitaraş fi vrut eu să fiu. Aş fi avut posibilitatea să fug, dar, dinfrică sau laşitate, am rămas, ca să mă faci tu mioritic întalk-show-uri şi în gazete.

Ai o mie de feţe, eşti peste tot, pe stradă şi la televizor. Nuştiu cum să-ţi zic: ar fi prea puţin să te numesc Stat, prea multsă-ţi spun România. Eşti Fratele meu mai mare, manelistul. Ştiu cănu vei înţelege, dar din partea mea nu vei avea solidaritate, cidoar dispreţ.

Citește și: