Marian SULTĂNOIU
Marian SULTĂNOIU
22542 vizualizări 22 iul 2017

Numărul adversarilor, oricum, nu contează; doar greutatea, grupul, valoarea politică a acestuia, în meandrele concretului pesedist.

Ia spune: Geoană şi „Grupul de la Cluj” vs Iliescu!

Sau: Ponta, Sârbu, Vanghelie vs Geoană!

Altceva! Alte jocuri, alte forţe, alte structuri. Nu epigonii tinerei, de astăzi, când toţi rinocerii s-au retras. Când se joacă partida la suprafaţă, ca un război cu bărcuţe într-un lighean de silicon. Nu mai există masă, forţă, berbece cu care să spargi fronturi.

Nici nu ştiu dacă pe Dragnea e necesar să-l mai apere careva! Apăi, cine? Organizaţia de femei?! Codrin Ştefănescu şi secretarele sexy? Bădălău şi Stănescu?

Pe Dragnea, la o adică, l-au apărat minorităţile. De ce?! Pentru că Sevil Shhaideh e omul preşedintelui. Pentru că toţi acei care n-au înţeles rolul numirii lui Shhaideh, la vremea ei, îl pot înţelege astăzi.

În PSD s-a schimbat paradigma: grupurile strategice, „cauzele”, şefiile şi ierarhiile roşii, au apus. Forţa, „structurile”, conducerea partidului înseamnă bani, „acţiunile” la purtător, cum s-ar zice. Controlezi banul, controlezi partidul.

Dincolo de doi-trei idealişti scăpătaţi, restul partidului n-are nici un fel de apăsare vizavi de electorat, de „promisiunile de îndeplinit faţă de acesta”, de respectarea programului… Haida de! Nevoia necesară a tuturor fidelilor e fideaua; mă rog, mălaiul!

Unicul element/moment, când Dragnea putea fi înlocuit, a trecut: moţiunea! Acel episod a arătat cât de slab, în toate direcţiile, e partidul. Slab şi în a rămâne neclintit; slab şi în a se schimba, în a se reforma, în a deveni altceva.

Ce forţă poate avea un partid şi ce dorinţă de schimbare, sau de „neschimbare”, dacă în cel mai critic moment al său este „stabilizat” de o „forţă” politică eterogenă, de conjunctură: de grupul minorităţilor din Parlament?!

Astăzi, Liviu Dragnea nu are nevoie, în partid, de o gardă pretoriană. Nici n-ar fi posibil: baronii s-au dus pe apa Sâmbetei sau a „Techirghiolului”, a Dunării sau a Styx-ului, pur şi simplu.

Marian Oprişan a rămas singur, ca un fel de mumie vivantă a ceea ce a însemnat, cândva, această forţă motrice, de nestăvilit, dispusă în teritoriu; organizatorii – cu excepţia lui Dragnea, însuşi – au fost şi ei lăsaţi la vatră, odată cu apusul ultimilor mohicani, pre numele lor, Cozmâncă & Hrebenciuc.

Apoi, nici intelighenţia, grupul de la Cluj, n-a mai însemnat mare brânză în capetele umflate de mucegaiurile brânzeturilor de la centru. Dâncu, Rus, Sârbu, Maior, au vorbit tot mai puţin până când s-au dat pe mute, de la sine.

Pe Liviu Dragnea îl sprijină, la nevoie, CEx-ul, CCR şi Sevil Shhaideh.

Aceste instituţii nu vor fi schimbate, iar nici ele nu-l vor schimba pe el, vreodată

Şi, totuşi?!

Totuşi, singurul care îi va putea lua locul, posibil în viitorul sezon de toamnă-iarnă, când situaţia va redeveni explozivă, este Mihai Tudose, care se va „baricada în guvern” până când următoarea moţiune de cenzură a PSD, „depusă împotriva propriului guvern”, va pica - deoarece grupul minorităţilor se va afla, atunci, la Tokyo, în grevă japoneză.

Citește și: