Marian SULTĂNOIU
Marian SULTĂNOIU
3157 vizualizări 19 nov 2017

Cătălin Ivan, europarlamentar PSD, a dovedit, încă de la plecarea lui Ponta, că are, pe lângă dintele crescut împotriva lui Dragnea, apetenţa de a se exprima împotriva liderului de la Kiseleff.

Spre deosebire de alte personaje cu clonţ conjunctural – Chirica, de la Iaşi, Ponta, de la Petroşani/Bucureşti, Grindeanu, de la Timiş (pentru o perioadă) -, care au fost excluşi din funcţii sau din partid cu ţambal şi lăutari, Ivan a beneficiat de un ignor interesant (nici azi nu se ştie exat care e statutul lui PSD), aplicat de conducere, probabil din dorinţa de a se evita un nou scandal, şi, încă, unul cu oarecare rezonanţe bruxelleze. Astfel, Ivan a devenit emiţătorul predictibil al unui zgomot, tolerat, de fond, avatarul îngăduinţei şi al practicii democratice a Kiseleff-ului, în PE.

De ce să-ţi aprinzi paie-n cap (şi-o fi spus Dragnea&comp.), generând agitaţie, în loc să-l laşi în plata Domnului.

Mai „mişcător” pentru partid se pare că a fost scandalul produs de demisia lui Sorin Moisă, europarlamentar PSD, cunoscut în PE, chiar dacă unii membri ai partidului susţin, aici acasă, că n-au auzit de el.

„Prozelit” al stilului incisiv al lui Ivan, Moisă îl acuză, direct, pe Dragnea, şi îi cere demisia: ”Chiar dacă la finalul procesului nu i s-ar dovedi vinovăţia, poziţia lui Liviu Dragnea în fruntea partidului şi a Parlamentului României a devenit nesustenabilă oriunde în lumea civilizată. Pe 13 noiembrie, frecventabilitatea europeană şi internaţională a PSD, atât cât a fost ea construită în ultimii 20 de ani, a fost spulberată. (…) Chiar dacă în sufletul lui s-ar şti nevinovat, singurul act cu adevărat patriotic pe care îl poate face acum Liviu Dragnea, dacă într-adevăr iubeşte România, este să se retragă”, spune Sorin Moisă.

Acuzele târzii şi vehemente pe care i le aduce, astăzi, partidul - Olguţa Vasilescu: „Dacă eu nu vă cunosc, electoratul pe care pretindeţi că îl respectaţi, nici atât! Am pierdut prea mult timp azi cu un securist mititel şi neînsemnat ca Dvs... Prindeţi viteză că are Cioloş nevoie de un argat acolo!" (acesta candidând, totuşi, la europarlamentare, pe listele PSD, partidul acceptându-l ca atare) -, dovedesc o îngrijorare crescândă în Kiseleff.

Pe fondul nervozităţii produsă de demisia menţionată, Ivan se turează iar şi atacă, ţintit, conducerea social-democrată: "Liviu Dragnea şi cei din jurul său sunt tot mai rupţi de realitate. PSD este deturnat cu bună ştiinţă de la scopul sau real, de partid de stânga, şi este târât într-o luptă cu un duşman imaginar, un rău general care vine de undeva, din afară dar şi din ţară, de la servicii, de la multinaţionale, de la bănci, de la ambasade, de oriunde mai puţin de la conducerea partidului. (…) Da, există statul paralel. Numai că statul paralel este însuşi Liviu Dragnea, un om putred de bogat, cu o avere pe care nu va putea niciodată s-o justifice, şi care mimează, cu destul talent, grija pentru săraci”.

Întrebările care se pot pune ar fi: ce urmează? Vor apărea şi alte voci critice? E mai uşor să spui adevărul de la distanţă? Vor fi încurajate/„contaminate” personaje de la Bucureşti? Există, aici, acasă, receptori ai mesajelor dure transmise de europarlamentari PSD? Vor folosi ei, mai devreme sau mai târziu, aceste semnale pentru a declanşa o acţiune anti-Dragnea? Sunt întreţinute sau doar tolerate aceste pulsaţii critice, de Bucureşti? Au ele vreo valoare, sunt considerate semnale de alarmă pentru partid sau sunt percepute ca simple defecţiuni generate de personaje dubioase, duplicitare, duşmănoase?

Sau, în antiteză cu vechiul slogan „Cine-a stat cinci ani la ruşi, nu poate gândi ca Bush”, ne-ar putea răspunde întrebărilor unul mai nou: „Cine şade la Bruxelles, îl vede pe Daddy altfel…”?

Citește și: