Marian SULTĂNOIU
Marian SULTĂNOIU
1533 vizualizări 11 apr 2018

Ştiu! O să mi se spună că un serviciu secret nu lucrează la „lumină”. Că a fost nevoie de o astfel de „colaborare” pe fondul proliferării, tot mai accentuate, a corupţiei, în România şi transfrontalier. Că ideea a fost bună, că a ajutat, că a dat startul…

La rigoare, pot fi de acord că o bună colaborare - în sensul consacrat al cuvântului - a Serviciului cu anumite instituţii, un taiming controlat, o corectă sincronizare, au rostul lor, fără îndoială. Dar, repet, ca mecanism bine controlat la nivelul conducerii statului.

Altfel, fiecare drum pavat cu intenţii bune poate face, oricând, curba către iad.

Întrucât, cred că nu poţi rămâne tu, serviciu secret, în stadiul de unealtă „supusă” a statului, câtă vreme aduni megaputere de control, din poziţia timpanului care vibrează la un flux considerabil de informaţii „top secret”.

Pentru că eşti tentat – şi oameni sunt şi „secreţii” – să creşti mare. Să te faci puternic. Să-ţi impui tactica de joc. Să-ţi alegi, tu însuţi, „stăpânii” pe care vrei să-i deserveşti, în schimbul poziţiilor tale viitoare.

Şi atunci, te arunci în supa aia de care vorbeam, cu capul înainte şi cu „secretele” în braţe, pe motiv că, într-un fel, ai o acoperire generală; lipsa de transparenţă şi faptul că, la început, a fost cuvântul/ordinul/hotărârea (17 a CSAT). După care a urmat dezlegare la mister şi cooptarea de instituţii-prozelite, cu scopul de a „binemerita”, şi ei, de la statul lingav.

Dar minciuna, împletită cu un anume soi de laşitate, asta mi s-a părut mie, în context, piatra de hotar a consecinţelor injuste.

La început, imediat după declasificarea protocolului SRI-Ministerul Public, toată lumea bună/toţi decidenţii în cauză au rămas, chipurile, cu gura căscată. Nimeni nu ştia nimic.

Între altele, Traian Băsescu, preşedintele jucător şi foarte prezent în societatea în perioadă plămădirii protocoalelor (2005-2009 şi ulterior), a fost foarte ferm în a declara că habar n-a avut de existenţa acestora.

El, care spunea, într-un interviu din 2014, acordat Melaniei Cincea, la finalul dezbaterii „Continuăm reforma statului”, desfăşurate la Timişoara: „De exemplu, când în CSAT am constatat – mai mult decât este scris în Strategia Naţională de Apărare –, că există corupţie în Justiţie, că există corupţie la nivelul Guvernului, la nivelul Consiliilor Judeţene, a fost emisă o hotărâre CSAT care menţionează toate instituţiile cu responsabilităţi în depistarea şi combaterea acestui proces, dar responsabilizează masiv şi SRI. O hotărâre CSAT în care, de exemplu, se specifică obligativitatea funcţionării unor structuri mixte Parchet-SRI-Poliţie, pe diverse paliere, de la depistarea şi combaterea corupţiei în Justiţie până la combaterea evaziunii fiscale”.

Şi dacă, după patru ani, Băsescu se declară „neştiutor” şi inocent în cauză, totuşi, nu ezită să-i acuze de minciună şi implicare în „manoperă” pe unii dintre vechii săi colaboratori. „Kovesi se pare că a lucrat foarte bine cu SRI, de la a minţi că nu sunt protocoale, că nu ştie nimic, că e fetiţă încă neajunsă la pubertate, până la a fi un vizitator continuu al vilelor SRI-ului, ceea ce Morar nu făcea. Lazăr e Coldea, e un substitut de Coldea, o apără pe Kovesi fără nicio rezervă. Eu nu fac acuzaţii, spun doar ce gândesc”, opina fostul preşedinte, fără să clipească.

Iar finalul suitei sale de declaraţii seamănă cu o revenire-şoc, dintr-o lungă şi grea amnezie.

„Permiteţi-mi să fac un efort să-mi aduc aminte de Hotărârea CSAT 17/2005 care este menţionată – eu nu ştiu de ce n-o facem publică – dar fac un efort să-mi aduc aminte un articol relevant. (…) La punctul 3 spune aşa: Ministerul Public, Parchetul Naţional Anticorupţie, împreună cu structurile de informaţii şi Ministerul Administraţiei şi Internelor să stabilească priorităţi şi să identifice mecanisme adecvate de luptă împotriva corupţiei, fraudei şi spălării banilor. Când mă forţez, dintr-o dată îmi aduc aminte. Nu citesc din ea, am o memorie formidabilă. (…) Avem procurori cu înalte funcţii care au semnat protocoale ilegale. Asta ne spune dl Neacşu (n.r.: fost membru al CSM), asta mi-au spus şi judecătorii. Avem procurori, parte din ei la DNA, care au aplicat ilegal protocolul. Avem ICCJ care a semnat un protocol cu SRI. Mie mi se pare incredibil. Avem CSM care a semnat protocol cu SRI. Avem Inspecţia Judiciară. (…) Dacă la protocoalele cu Parchetele găsim hotărâri CSAT, nu există nicio decizie CSAT care să facă referire la cooperarea cu CSM, cu ICCJ, cu Inspecţia Judiciară. Aici aceste instituţii s-au aşezat în genunchi şi au spus da, stăpâne, dacă tot ne mai biciuieşte Băsescu, hai să ne găsim un stăpân”, a spus Băsescu.

Şi care sunt, atunci, concluziile?

Fie preşedintele-jucător, care spune că nu ştie nimic despre protocoalele SRI - dar se vede că ştie foarte bine despre „hotărârea CSAT în care, de exemplu, se specifică obligativitatea funcţionării unor structuri mixte Parchet-SRI-Poliţie” – a traversat o perioadă de intensă amnezie, ca toţi ceilalţi; ori a fost trimis, vreme de câteva reprize, în tribune, de unde n-a observat cât de adânc au intrat echipele mixte „Parchet-SRI-Poliţie”, dincolo de lege, în „câmpul tactic”; ori au ştiut toţi, despre toate, de la preşedinte la şefi de instituţii, i-a durut la bască, iar acum ne mint de la obraz. 

Iată, de exemplu, ce zicea Laura Codruţa Kovesi în februarie 2017: „ Nu  există şi nu a existat nici un protocol de colaborare SRI-DNA şi nici protocol secret Coldea/Kövesi. Nu au existat echipe mixte SRI-procurori ori întâlniri între procurori şi ofiţerii de informaţii în case conspirative. Dosarele penale sunt instrumentate strict prin raportare la Codul penal, Codul de procedură penal şi Legea 78/2000” 

Citește și: