COMENTARIU LIVE - Lista problemelor României care nu sunt remaniate
Lista problemelor României care nu sunt remaniate
Remanierea miniştrilor, oricare ar fi ei şi cu oricine ar fi înlocuiţi, nu va duce la creşterea, peste noapte, a PIB, nu va împiedica statul să fie din ce în ce mai dator bancherilor, nu va putea anula tăierea salariilor bugetarilor cu 25% şi nici nu va permite construcţia reţelei de autostrăzi.
Dacă în cazul statelor dezvoltate se spune că revenirea ţine de recâştigarea încrederii populaţiei şi a mediului de afaceri, în România situaţia este cu totul alta. Statele dezvoltate au economii funcţionale, România nu. Ele au nevoie de un impuls psihologic, de un val de optimism care să aducă populaţia din nou la rafturi, în timp ce noi avem nevoie de reforme.
Indiferent cine va ocupa fotoliul, deloc confortabil, al Ministerului Finanţelor Publice, adevăratul ministru trebuie să rămână, în lipsă de ceva mai bun, documentul redactat de echipa de economişti cu laptop pe care FMI ne-a trimis-o pentru a ne vinde creditul de 20 de miliarde de euro.
Indiferent cine va fi noul şef al Muncii, sau al Şomajului, cum este el alintat de contribuabili, sistemul de pensii de stat este tot în colaps iar bugetul ajutoarelor sociale este în continuare căpuşat de sute de mii de persoane care primesc bani deşi nu merită, cel puţin conform legii.
Greşeala fatală a Guvernului ar fi ca în urma remanierii România să se distanţeze şi mai mult de acordul cu FMI, care, aşa cum e el, calculat şi vândut românilor pe un munte de bani de economiştii de la Washington, arată foarte clar ce este de făcut: reforma aparatului bugetar, prin scăderea bugetului alocat angajaţilor statului, reforma sistemului de pensii de stat şi programarea multianuală a banilor statului.
România nu poate trăi prea mult cu bani de împrumut. La un moment dat nimeni nu ne va mai crede în stare să ne plătim creditul şi nu vom mai avea de unde să luăm bani. Datoria publică era în iunie de peste 42 de miliarde de euro, ceea ce corespunde unei ponderi de 34,66% în PIB. Asta înseamnă că suma cu care statul este dator bancherilor este mai mare decât veniturile bugetare pe un an întreg. Până la o datorie publică de 60% din PIB, plafonul maxim impus de statutul de membru UE mai este cale lungă, însă nu este deloc una ieftină. Anul viitor statul va plăti bancherilor cel puţin două miliarde de euro sub forma dobânzilor la creditele luate până acum, adică aproximativ 5% din veniturile vistieriei de la Finanţe.
Remanierea miniştrilor, oricare ar fi ei şi cu oricine ar fi înlocuiţi, nu va schimba aproape nimic. Problemele sunt aceleaşi, cu aceleaşi soluţii ştiute aproape dintotdeauna. Nu este nevoie de un anumit ministru, ci de orice ministru dispus să muncească pentru toţi şi nu doar pentru el sau pentru prietenii lui.
Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine















8 Comentarii [+] Adauga un comentariu
Domnul Rotaru aveti dreptate, dar pe cine credeti ca intereseaza problemele Romaniei? Poate pe noi, astea amaratii, pe guvernantii nostri in nici un caz. Vorba aceia, Tara arde si Basese se piaptana pe chelie ca sa-i poata tine piept Lenutei.
Da, dl. Rotaru. Suntem in faliment, tara abea mai respita iar astora le arde de-a joaca de-a guvernarea. Poporul se bucura si tace , inca mai are din ce trai si nu o duce chiar atat de rau, gasca de la guvernare se bucura ca nu-i deranjata nici de popor si nu-i nici presata de opozitie insa, de Romania, saraca, nimeni nu mai are nici o grija, daca poate razbi asa de una sigura, bine, daca nu, nu! ce ne pasa nou de taara in care traim? Pai nu ne pasa, de ce sa ne pese, ea cu ale ei, noi cu ale noastre!
Lucrez de circa 15 ani de zile in cadrul Departamentului Agricol American ca Consilier in probleme de stragedie si dezvoltare Agricola
Suntem aproape de Grecia in ce-a ce priveste imprumuturile, am elaborat un program in anul 2000 impreuna cu fostul ambasador al Americi la Bucuresti Domnul Rossapepe pe care l-am invitat aici in Texas, un program in care se dadeau de munca la peste 1 milion de oamenii, acest sistem falimentar din anul 1990 se poate reface dar nimeni nu ma baga in seama si mai jos as dori sa i se citeasca si Domnului Boc aceasta scrisoare si daca nu ma cheama macar ca Consilier Romania va fi FALIMENTATA
Parafrazand titlul unei melodii de exceptie a baietilor de la Parazitii – care spuneau “Daca as fi pentru o zi presedinte / V-as amaneta pe toti si nu v-ati prinde”, mi-am permis un exercitiu de imaginatie pe ideea … ce as face … “Daca as fi pentru o zi premier” ?
Cu mintea de pe urmă şi în al doisprezecelea ceas, dacă aş fi în locul domnului Boc măcar pentru o zi, nu aş mai întârzia nici o secundă privatizarea companiilor la care guvernul are deţineri, fie minoritare fie majoritare! După un calcul simplu (făcut în numărul 30 al revistei Forbes România) aş încasa între cinci şi zece miliarde de euro. Dar mai mult decât atât, prin privatizarea acestora aş face economii serioase la buget rupând legăturile prin care societăţile sau regii autonome (adică statul) sunt acum căpuşate prin tot felul de contracte mai mult sau mai puţin dubioase!
Aş începe cu CFR şi Poşta Română, aş continua cu societăţile din sectorul energetic şi cel minier, după aceea cu porturile aeroporturile şi Tarom, şi aş face tot posibilul ca până miezul zilei, să fi parafat deja privatizarea Loteriei şi a Metrorex-ului.
În paranteză şi cu cinism fie spus, actualul guvern ar trebui să vândă companiile de stat, măcar şi … doar pentru a” se răzbuna” pe sindicate, care i-au pus serios “sula-n coaste” în ultimul an şi jumătate. Privatizarea companiilor de stat ar slăbi mult puterea unor sindicate care nu mai sunt decât foarte puţin reprezentative. Odată muncitorii trecuţi în mediul privat vor fi mult mai puţin dispuşi să se lase manipulaţi de liderii de sindicat, iar mişcarea sindicală se va întoarce natural la funcţia ei primordială: aceea de a reprezenta muncitorii în faţa patronatului. Având un “patron” la cârma societăţii, liderii de sindicat nu vor mai putea căpuşa compania, mână în mână cu directorii numiţi politic! Povestea spaţiilor comerciale ale Metrorex este poate cel mai elocvent exemplu – dar nu singurul, de afacere sindicală “de succes”.
Prin vânzarea acestor companii, aş rupe şi lanţul vicios al numirilor politice în funcţii de conducere în diferite societăţi de stat! Mi-aş asuma astfel riscul de a lovi în propria-mi clientelă politică. Deşi, poate i-aş face chiar un bine, pentru că nu i-aş mai lăsa pe cei din clica mea “să se chinuie să fure” clienţii companiilor de stat (şi google-ul îţi serveşte rapid un astfel de exemplu, în relaţia dintre Grupul Feroviar Român, Conpet şi CFR Marfă)! Le-aş da posibilitatea să ia clienţii acestora … cu tot cu concurenţi! M-aş grăbi să fac tranzacţiile înainte ca societăţile de stat să ajungă în faliment!
Cum le-aş vinde? Obligatoriu prin bursă! Fie în întregime, fie măcar pachete semnificative din fiecare companie în parte! Aş împuşca astfel mai mulţi iepuri dintr-un foc: consolidarea pieţei de capital, creşterea culturii financiare a populaţiei, şi aş atrage atenţia investitorilor străini asupra României (aşa cum fac polonezii). În plus, voi aduce pe viitor mai mulţi bani la buget din impozitul pe tranzacţiile făcute la bursă.
Şi nu m-aş opri aici! Aş scoate la vânzare toate casele, vilele, terenurile sau fondurile de vânătoare şi cele piscicole din patrimoniul RAPPS! Asta mi-ar aduce nu doar banii din vânzări, ci m-ar şi scăpa de cheltuielile cu întreţinerea acestora. Cheltuieli care sunt făcute acum de la buget, şi nu cred că mai este cazul să reamintim cât de uşor se lasă “prostit” statul la încheirea contractelor cu societăţile private. Dar şi mai important este că, puse la lucru în sistem privat, toate aceste active ar genera afaceri, profituri şi bani la buget.
Şi pentru a rămâne la patrimoniul RAPPS, nu pot să nu aduc în discuţie clădirea Casei Presei Libere, pentru care sunt sigur că cel puţin Sorin Ovidiu Vântu (care are întregul trust Realitatea-Caţavencu în acest spaţiu) s-ar putea scormoni prin buzunare după ceva mărunţis! Ba cred că aş putea “licita” pentru a ridica preţul, pentru că Dan Voiculescu, Silviu Prigoană, sau alţi oameni de afaceri, “ar pune bid” măcar pentru o aripă din această imensă clădire.
Şi asta mi-ar consuma în mod sigur prima parte a zilei! Şi cum mandatul meu este pentru 24 de ore, aş intra grăbit în cea de-a doua parte în sistemul sanitar! Este în faliment? Îl privatizez! Avem circa 450 de spitale îngropate în datorii de managerii numiţi politic! De cealaltă parte a baricadei, în sistemul privat de sănătate, avem întreprinzători care se chinuie să-şi construiască unităţi spitaliceşti, dar care fac un business ce creşte cu 20%-30% de la un an la altul. În această situaţie nu aş sta să mă gândesc decât la “cum” şi “cât de repede” pot da cel puţin două treimi din spitale pe mâna privaţilor! Cu banii din vânzarea acestora aş transforma cealaltă treime în aşezăminte sociale! Câţi bani aş lua? Greu de spus! Dar nu asta m-ar interesa în mod deosebit, cât mai ales faptul că voi ridica sistemul de asistenţă de sănătate la un nivel superior şi voi determina realizarea de investiţii care vor trage în sus PIB-ul. Voi câştiga însă mult mai mult din economiile făcute la buget, pentru că nici guvernul şi nici Casa de Asigurări de Sănătate nu vor mai plăti la preţuri de zeci de ori mai mari decât cele reale, aparatura, medicamentele, materialele de uz curent sau renovările clădirilor!
În paralel cu privatizarea spitalelor aş stimula populaţia să-şi încheie asigurări private de sănătate prin subvenţionarea unei cote părţi din costuri şi prin deduceri de la plata impozitelor şi taxelor. Şi de ce nu, aş introduce un sistem de “bonuri de sănătate” după exemplul celor de masă!
La fel aş face şi cu sistemul de învăţământ! E slab? Neperformant? Consumă resurse? Îl privatizez şi sprijin educaţia populaţiei prin acordarea de burse celor lipsiţi de posibilităţi financiare şi de garanţii guvernamentale şi stimulente fiscale (sau de orice altă natură) familiilor care vor să facă împrumuturi la bănci pentru trimiterea copiilor la studii! Aş introduce iarăşi în joc sistemul privat de asigurări şi pe cel bancar, şi aş contribui (eu – Guvernul) alături de părinţi la crearea unui fond bănesc pentru fiecare copil, exclusiv pentru şcoală. Nu m-aş da în lături să pun din buget chiar o treime din bani! Instituţiile private de învăţământ “s-ar bate” astfel în competitivitate pentru atragerea de elevi şi studenţi.
Probabil că administraţia mi-ar da serios de furcă. Este oare supra-dimensionată? Sigur! Un guvern cu mai puţin de zece ministere este primul pas! Suficient pentru o ţară de dimenisunea şi condiţia României! Aşa aş reduce numărul de miniştrii, consilieri, secretari şi secretare, directori şi directoraşi! Cu acelaşi risc de a lovi în oamenii care m-au ajutat să vin la putere! Mi l-aş asuma şi aş trece şi mai departe la administraţia locală!
Pentru ce avem nevoie de 42 de judeţe, cu 42 de prefecturi, 42 de prefecţi, sub-prefecţi, secretare, cu 42 de bugete de protocol? Adică o instituţie a prefecturii la aproxiamtiv 500.000 de cetăţeni! La ce bun 42 de direcţii sau structuri judeţene în instituţiile de control sau de autorizare ale statului? Nu sunt oare prea multe? Avem nevoie de 2.700 de comune, cu tot atâţia primari, şi cu mii de angajaţi?
10 judeţe, cu 10 prefecturi, 1000 de comune, şi un sfert din direcţiile teritoriale ale instituţiilor de autorizare şi control ale statului ar fi mai mult decât suficiente! Aş reduce povara unui aparat administrativ supradimensionat şi aş consolida resursele disponibile. Asta ar elimina multe dintre aberaţiile adesea întâlnite, când un drum, conductă, sau un simplu şanţ începute într-o comună se termină brusc la marginea comunei vecine. Iar aceasta la rândul ei are un proiect de aceeaşi natură, care se încheie tot undeva “în aer” la hotarul unităţii administrativ teritoriale următoare.
Ce facem cu primăriile şi prefecturile rămase goale după redesenarea unităţilor administrativ-teritoriale? Le vindem sau le închiriem, indiferent de preţ! Privatul va găsi sigur cea mai profitabilă destinaţie pentru respectivele spaţii! Aşa scap de cheltuielile de întreţinere şi mai aduc şi bani la bugetul noilor structuri administrative!
Ce aş face cu banii (mai mulţi sau mai puţini) pe care i-aş încasa din vânzarea companiilor de stat, a patrimoniului RAPPS şi din vânzarea sau închirierea celorlalte spaţii (primării, prefecturi, etc)! I-aş concentra pe unul sau cel mult două proiecte de infrastructură! Nu aş sta mult pe gânduri pentru a alege finalizarea autostrăzii prin care să leg până la urmă Bucureştiul de litoral! Din restul de bani … aş adăuga măcar câteva din porţiunile ce lipsesc încă celebrei autostrăzi “Transilvania”! Aşa voi tonifica sectorul construcţiilor – şi nu prin contracte de asfaltare sau de înlocuire a bordurilor, cum se practică acum. Şi dacă aş rămâne în pană de cash, i-aş face pe români părtaşi la aceste proiecte! Fie prin acordarea dreptului de a subscrie acţiuni la companiile dezvoltatoare ale respectivelor proiecte, fie prin emiterea de obligaţiuni sau titluri de stat! În oricare dintre variante aş folosi piaţa de capital pentru a asigura accesul oricărui român interesat. BVB-ul şi Sibex-ul abia aşteaptă, iar fondurile de pensii private nu ar refuza un astfel de parteneriat.
Ar fi foarte mult de lucru, dar la încheierea acestei ipotetice zile, nu mi-ar mai rămâne decât două lucruri de făcut: dublarea controlului vamal prin aducerea unei firme private (după model bulgăresc) şi introducerea amnistiei fiscale (aşa cum au făcut ruşii în urmă cu 10 ani). Şi pe ultima sută de metrii a mandatului meu de o zi, aş lua topul Forbes, şi pe primii 20 sau 50 de oameni din topul celor mai bogaţi oameni din România i-aş invita să facă parte dintr-o strutură numită ad-hoc “Consiliu Economic Consultativ”. Vom câştiga cu toţii dintr-un schimb de idei deschis!
S-a făcut ora 12.00! La final de mandat i-aş invita pe cei 20 sau 50 de afacerişti români să ciocnim un pahar de şampanie! Poate nu vor veni toţi, dar eu mi-am făcut datoria de a încerca să aduc pe un făgaş comun interesele divergente care rup acum România în bucăţi. Asta o va putea face însă şi Prim-ministrul de mâine!
cam semeni a conu dinu, mai... mai pe burta ca se vede
asta-i lista
astia sant banditii criminalului iliescu.
cand astia si si cei ca ei si psd pc pnl cuibul banditilor vor piri Romania va fi PRIMA IN LUME la lucruri bune pe care acei banditi le saboteaza mereu.
vantu aceasta potaie s-a hranit din moarte si blestem. si si-a umflat progeniturile cu aceias hrana. si ii umfla pe banda lui geoana de sauna care este psd cu moartea pensionarilor fni pe cei mai umili vandut jigodii ziarsti ca tuca tatulici ursu si turcescu. aceasta mortacine a adus Romanilor mai multa moarte dect a adus stalin rusilor.
patriciu comunistul imbogatit necuvenit la care ponta merge sa-l asigure ca poate continua delicventa evaziunea si ne plata contributiei linistit daca casa sova avocatii diavolior in gruparea iliescu psd pnl pc * judecatori si procurori si banditii psd pnl pc apuca fraiele/frane ale Romaniei.
Felix buhait betiv. Expresia tupeului securistului tortionar zelos care-si arata fata la Romani in sfidrea victimelor comunismului zelos criminal care este iliescu si banda lui psdpnlpcprm. Acest securist felix dupa legile si constitutia si judecatorii lui iliescu mai primeste si salariu si beneficii de parlamentar.
Un guvern psd pc pnl ar fi un guvern iliescu vantu voiculescu cu vanghelii si mazari si nastasi si voici. Ce bine ar duce-o parazitii si ziaristii suflete vandute care au invrajbit intristat sabotat terorizat omorat Romani cu Reckless Disregard la cloacele banditilor vantu voiculescu antenna 3, 2, 1, realitatea tv, unii de la N24, jurnalul national, gardianul, cotidianul, ziua…, Si comentatori lor bolai mortaciuni capusi parazite si activisti agitatori banditi ar zburda. Daca ar muri un milion de romani pe zi la antena 3 si realitatea tv ar fi minunat. Din moartea lor s-ar hrani ochi bovini sau porcini badea firea gadea ursu ciutacu ciuvica tuca turcescu tatulici hurezean rosca stanescu ctp si alti draci vanduti Hotilor si Dusmanilor si Sabotorilor si Invrajbitorilor si Criminalilor Romaniei care ESTE psd pc pnl, banda ilici vantu voiculescu patriciu.
http://www.sentinta.ro/articole/editorial/view/minicronica-nopTii-necredinciosu-zice-alba-ca-zapada-nitel-violata
@edgar
* PDL-ist !
Arschloch!
La * cu voi !
Basescu & CO ! Rusinea Romaniei si spaima democratiei !
Hau ab hier, Edgar !
Domnule Victor ROTARIU. Am inceput sa citesc articolul si m-am oprit dupa primele doua cuvinte: "Remanierea miniştrilor...". S-ar putea sa aveti dreptate sau nu despre ce anume scrieti in articol, sa fiu sau nu de acord cu dumneavoastra. Problema este ca deranjati prin modul de utilizare a limbii romane. Problema dvs e ca ar mai trebui sa va perfectionati la un curs de gramatica. Uitati-va in dictionar sa vedeti ce anume inseamna "remaniere", ce anume se "remaniaza". Se remaniaza un guvern, o masina, utilaj, etc. Un ministru, nu se spune ca, este remaniat ci ca "este schimbat", demis, inlocuit, plimbat, etc. Oricum, nu sunteti singurul care face aceasta greseala. Am tot vazut-o in ultimele zile pe mai toate posturile urmarite, la diversi moderatori, ziaristi, politicieni, etc, toti cu pretentii. L-am vazut si auzit inclusiv pe intelectualul Andrei Cornea de la GDS, persoana cu pretentii membru al unui grup cu pretentii.