Constructorul şi demolatorii
În dorinţa de a-i face lui Traian Băsescu un cadou de neuitat, majoritatea 65 la sută şi-a propus să respingă abia însăilatul Guvern Croitoru, chiar de ziua lui. Este, în această ieftină simbolistică, ideea de a-i strica aniversarea şi planurile de putere, de a-l însemna cu încă o înfrângere politică, înainte de momentul hotărâtor al scrutinului, când cel perceput ca fiind mai slab pierde. Numai că PSD, PNL şi UDMR nu vor da peste cap nici petrecerea, nici strategia lui Traian Băsescu, ci vor intra în jocul lui, acţionând conform aşteptărilor.
Parcă-l văd, ieşind la tv, pe la ora 17 - după ce Cabinetul Croitoru va fi trimis de Parlament la plimbare - şi adresându-se, în direct, "poporului". Îşi va lua figura gravă şi vorba apăsată şi îşi va manifesta regretul, dezamăgirea faţă de comportamentul iresponsabil al celor trei partide, care au refuzat un guvern de oameni capabili, împingând România în prăpastia economică, trădându-şi ţara (cuvântul "trădare" l-a rostit deja) în lupta oarbă pentru putere. Cine l-ar auzi atunci, pentru întâia oară, ori cine nu s-a interesat până acum de politică ar crede că este singurul om cu scaun la cap, de pe aceste meleaguri bezmetice. Şi i-ar lua mult să înţeleagă cine a condus, de fapt, buldozerul şi strigă la ceilalţi, cu mâna încă pe volan, că nu pun cărămizile la loc.
Strategia lui Traian Băsescu urmăreşte, în această scurtă perioadă de campanie, să atenueze imaginea de personalitate conflictuală, generatoare de scandaluri a acestuia şi să pună în loc una de ctitor al statului modern, concentrat doar pe rezolvarea marilor probleme, nu pe certurile politice. "Voi avea o campanie constructivă", a spus la deschiderea oficială a acesteia. Drept urmare, nu şi-a pomenit contracandidaţii, "desemnându-l", în băşcălie, pe Mircea Geoană prim-ministru doar ca răspuns la întrebarea unui ziarist. Era relaxat, bine dispus, în vreme ce prezidenţiabilul PSD ţinea un discurs furios şi cu dedicaţie, la Ploieşti, cu referiri negative la preşedinte, în fiecare frază.
Nici Crin Antonescu nu a uitat să-l atace, de la Timişoara, liderii PSD şi PNL dând astfel impresia că singura raţiune pentru care ei cuvântează este aceea de a-i trage scatoalce verbale lui Traian Băsescu. Sigur, atacurile sunt inerente campaniei electorale, dar cele obsesive dăunează acelora care le poartă, candidaţii pesedist şi liberal părând că nu au nimic a comunica electoratului despre ei înşişi, ci numai lucruri rele despre adversar, ceea ce îi face lipsiţi de consistenţă politică. Totodată, îl ajută să-şi edifice imaginea de "constructor" (al campaniei civilizate, al guvernului, al statului), în timp ce se lasă folosiţi de acesta pe post de demolatori. Antibăsescienilor furibunzi le merg la inimă astfel de discursuri, însă alegătorilor echilibraţi sau nehotărâţi li se vor părea excesive şi nu se vor duce să voteze împotrivă, doar fiindcă Geoană se vaită întruna că, altfel, e de rău.
"Ctitorul" Băsescu deja nu mai luptă cu indivizii Geoană şi Antonescu. Şi-a ales drept adversar un monstru politic - coaliţia "Grivco", cum numeşte alianţa PSD-PNL-UDMR. "Mă tem, mă tem că ne apropiem cumva de un fel de trădare a interesului naţional", a avertizat-o, anticipând următoarea catastrofă: renegocierea acordului cu FMI, în caz că Guvernul Croitoru va fi respins. Că se va întâmpla sau nu până la alegeri nu mai contează, important este să pună presiune asupra inamicului şi să-l culpabilizeze, derobându-se astfel împreună cu "urmaşii lui Traian", pedeliştii (apud Elena Udrea), de toate păcatele. Strategia prezidenţială are, totuşi, un mare neajuns: nu-l poate rupe pe Traian Băsescu de contextul istoric şi înfăţişa drept nou-nouţ. Este primul preşedinte care intră în alegeri cu conflicte asurzitoare şi criză politică şi nimeni nu poate garanta că, acesta fiind eroul, un al doilea mandat va fi altfel decât primul.
Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine















21 Comentarii [+] Adauga un comentariu
de fiecare data rezultatul alegerilor reflecta fidel starea electoratului autohton. Am inteles imediat dupa 1990 ca avem exact politicienii pe care-i meritam. Dacă aveam un electorat matur, normal, cu tinere de minte, onorabilul viitor fost-presedite Basescu nici nu mai candida. Sansa lui e memoria scurta a carasului mioritic si el stie foarte bine asta, si arunca mereu noi pietre in iaz ca sa le faca uitate pe cele vechi. Si campania asta electorala, ca toate campaniile din ultimii 20 de ani sunt bazate pe visceralitate si umori. Acum 5 ani am votat Basescu ca sa scapam de Adrian Nastase, acum votam Geoana ca sa scapam de Basescu si tot asa..
Doamna Ciobanu, felicitari! Subiectul dezvoltat este necesar si binevenit! Poate il citesc consilierii contracandidatilor dlui Basescu. Un personaj malefic!
sunteti epilata jos?Daca doriti sa imi raspundeti la aceasta intrebare imi ziceti partial , total sau deloc.
Eu il iubesc pe dl Basescu, dar nu inteleg cum 80% din afisele electorale sunt ale lui, desi se lauda ca e modest si cinstit.
HAI LA REFERENDUM, SÄ‚ VOTÄ‚M PARLAMENT BICAMERAL ÅžI HAI LA PREZIDENÅ¢IALE, PRIN VOT, SÄ‚ I-O DÄ‚M DICTATORULUI BÄ‚SE ÎN BOT!!!
Numai daca se va merge masiv la vot, posibilul furt va fi procentual mai mic. Convingeti de asta rudele, vecinii, prietenii.
Fragment din opera „Alegeri 2009”
Nuţi: Noi ne tragem din Traian!
Corul: Ea ÅŸi-o trage cu Traian!!
Alegătorii: Să i-o tragem lui Traian!!!
mulţumiri papaya!!!!
Strategii \"Grivco\"(322 / 254) ne invata ca, in democratie, majoritatea dicteaza. Ca atare, presedintele Basescu este obligat sa il desemneze prim-ministru pe Klaus Johhanis, alesul majoritatii din parlament. Strategii sustin ca acesta este \"siritul\" constitutiei, ca presedintele nu are libertatea de a-l alege pe cel pe care sa il si desemneze, prim ministru.
Strategii \"Grivco\" fac pe prostii (cuvantul \"prost\" este preluat din limba rusa si inseamna \"simplu\", om simplu care nu sta prea bine cu intelegerea lucrurilor ce ii sunt mai departe de lungul nasului).Iata ca strategii \"322\", nu mai sunt atat de stricti in aplicarea literei constituriei, ca in cazurile in care apelau la sprijinul interpretativ al Curtii Constitutionale, tot cu scopul de a-l anihila pe Bsasescu.
La ei, strategii, conteza, dupa caz, cand siritul cand litera constitutiei.
Strategii mai spun ca presedintele, conform literei constitutiei, trebue sa nu se amestece in treburile celor trei puteri, legislativa (L), executiva (E), judecatoreasca (J), mai mult decat \"sa medieze intre aceste puteri\", cand acestea se afla in conflict.
\"A media\" inseamna, conform DEX, a gasi o pozitie de mijloc intre doua extreme.
Asta inseamna, in intelesul strategilor ca, atunci cand apar divergente intre toate trei sau intre numai doua dintre acestea (L contra E, L contra J, E contra J), presedintele, folosindu-si niste puteri magice, trebue sa ii aseze la o masa pe cei aflati in conflict si, indiferent de complexitatea (chiar de detaliu), a cazului in speta, sa inteleaga mai bine decat ei, si sa isi foloseasca bagheta magica, sa faca dreptate, sa ii impace. Numai Cel de Sus poate avea o putere atat de mare bland-dominatoare, a-tot-convingatoare.
Practica ne invata ca, si in conflice mai micute, intre doi oamenii, mediatorii nu prea au succes. Dupa mediere, cei ce se aflau in conflic, se recunosc a fi mediati si pleaca cu conflictul in sulet.
A se vedea cazul celor ce decid sa divorteze.
Stiti, probabil, intamplarea cu cei doi vecini ce se luptau, intre ei, de o viata, pentru o palma de pamant, care, iesind de la medierea acceptata de ei, au avut urmatorul schimb de cuvinte, dupa ce si-au dat mana prieteneste :
Vasile catre Ion : \"Asa sa ramana, ba Ioane si, ce imi doresti tu mie, iti doresc si eu tie\";
Ion catre Vasile : \"Ba, iar incepi?\"
Asa ca, vedeti cum stau lucrurile cu eficienta medierii, chiar atunci cand nu sunt implicate decat doua \"persoane fizice\".
Cum sa mai speri in puterea, in eficienta medierii, atunci cand este vorba de conflicte intre institutii supreme ale tarii, alcatuite, fiecare, din sute de oameni, toti cu studii inalte, cu vasta expertiza politica si cu ramificatii in strafundurile societatii, ramificatii ce fac permanent presiuni asupra \"centrului\", Ramificatii ce au propriile interese, care nici vorba sa poate fi conciliate.
Oare, cei ce coduc aceste institutii supreme sunt atat de prosti (simpli) inat sa nu cunoasca institutia \"compromisu-lui\" si sa o foloseasca fara ajutorul unei persoane din afara lor? Aceste sute de intelepti au nevoie de un singur om, din afara lor, mai destept decat ei toti, de Traian Basescu? Isi recunoasc ei,toti, aceasta pozitie de inferioritate?
EA I-O * LUI TRAIAN!
* = S. U. G. E.