Criza viitorului Guvern

de Victor ROTARIU Postat la: 21.11.2008 21:02

Cea mai importantă perioadă a anului viitor va fi luna decembrie din 2008. În decembrie, în principiu, ar trebui să avem noul Guvern. Indiferent ce culoare politică va avea sau de cine va fi condus, Executivul se va afla într-un moment de cotitură. Guvernul viitor este cel care trebuie să gestioneze criza. El se va afla la o răscruce cu trei drumuri mari şi late: cele trei căi principale de a trata criza din România.

Prima cale presupune intervenţia agresivă a statului în economie. De la amnistii fiscale pentru ca firmele să nu dea afară oamenii la naţionalizări pe bandă rulantă. Statul va începe să controleze mişcările de capital şi va lua măsuri protecţioniste, atentând astfel la libertatea pieţelor şi anulând, în diferite stadii, posibilitatea lor de a controla costurile. Pe termen scurt, vor fi salvate locuri de muncă şi se vor ţine în frâu eventualele mişcări sociale. Pe termen lung, intervenţia statului va speria investitorii, străini sau români, şi va îndatora România, nevoită să cheltuiască mai mult decât produce pentru a menţine, artificial, o senzaţie de bine în rândul poporului.

A doua cale presupune intervenţia minimală a statului. Criza va fi lăsată să îşi facă treaba, respectiv să “cureţe” economia de elementele “bolnave”, pe principiul “dacă ar fi fost sănătoase, nu ar fi murit”. Economia va fi lăsată să îşi încheie complet un ciclu, de avânt şi de cădere, în mod natural, pentru a reechilibra lucrurile. Exemplul cel mai potrivit pare a fi criza din 1929-1933 din SUA. Herbert Hoover, preşedintele de atunci, fost secretar al comerţului, a luat decizia de a nu interveni direct. Băncile şi afacerile au falimentat pe bandă rulantă iar şomajul a ajuns la peste 20% în 1933. Producţia industrială şi piaţa serviciilor au căzut pentru că nu mai exista cerere. Statul a sprijinit economia numai prin cheltuieli care au luat forma investiţiilor şi nu prin aruncatul cu bani tipăriţi la repezeală spre mâinile furioase ridicate de cei afectaţi. Din punct de vedere economic, decizia lui Hoover, deşi dusă la extrem, a pus încă de atunci bazele unei economii sănătoase, în care încrederea, uşor exagerată, e drept, în libertatea pieţelor, a primat. Mai mult decât atât, s-a lansat atunci un mesaj clar de asumare a responsabilităţii de către mediul privat, care nu ar trebui să se aştepte ca statul să vină să îl salveze din probleme în care a intrat singur. Din punct de vedere politic însă, miza excesivă pe abilitatea mediului privat de a se descurca singur a fost un eşec. Presa şi opozanţii politici au lansat sintagma, folosită până în zilele noastre, de “paltoanele lui Hoover”, cu referire la ziarele cu care se înveleau persoanele fără casă. Hoover a susţinut şi pe ultima sută de metri a campaniei că nu este treaba statului să rezolve criza socială, ci în special a autorităţilor locale. A pierdut alegerile în faţa lui Franklin Delano Roosevelt, care a declarat la instaurarea în funcţie că “singurul lucru de care trebuie să ne fie frică este frica”.

Cea de-a treia cale, de mijloc, o combinaţie a primelor două, care se aşterne în faţa viitorului Guvern de la noi, ar putea reduce dar şi prelungi, în acelaşi timp, agonia economiei. Ea nu va soluţiona problemele care au stat la baza acestei căderi. Niciodată nu se vor putea ajuta suficienţi oameni să scape de şomaj, dar în acelaşi timp să se reuşească şi curăţarea economiei de factorii care au dus iniţial la izbucnirea crizei. Variaţiuni pe această temă au fost întâlnite la finele anilor ’90, când problema principală a Executivului de atunci şi a întregului mediu politic şi economic era dacă să “taie coada dintr-o lovitură sau din mai multe?”. Dacă să se închidă tot ce nu este productiv şi este condus prost, de către stat mai ales, pentru a nu trage în jos eventualul avânt ce ar putea veni în viitor? Dacă să se facă reformă cu forţa, peste noapte, sau cu picătura, pentru a nu deranja alegătorii?

Dintre cele două căi, cea mai sănătoasă pe termen lung ar fi cea de-a doua. Nu la extrema ei, dar spre ea. Cu un Guvern al cărui cuvânt de căpătâi să fie „prudenţa”. Cu un Guvern care să sprijine economia prin investiţii în infrastructură, prin simplificarea mediului fiscal şi prin îmbunătăţirea colectării taxelor şi impozitelor, un Executiv care să nu angajeze bugetul de stat la plăţi pe care nu le poate onora decât prin împrumuturi în condiţii proaste şi care să nu se folosească de problemele economice pentru a interveni într-o piaţă liberă. Care să nu dea pomeni electorale din banii pe care încă nu îi are.

Dintre cele trei căi, două sunt probabile şi una este aproape exclusă. Fiindcă anul viitor este un an electoral. Oricare partid ar fi la guvernare nu îşi va permite să aleagă acea cale, dură, dar corectă. Alegerea va fi, cel mai probabil, una dureroasă din punct de vedere economic pe termen lung. 


 

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine


 

 

Urmareste Gandul.info prin:
facebook
twitter
RSS  | mobil

34 Comentarii [+] Adauga un comentariu

#1 gandul.info 21.11.2008 22:54

Cea mai importantă perioadă a anului viitor va fi luna decembrie din 2008. În decembrie, în principiu, ar trebui să avem noul Guvern. Indiferent ce culoare politică va avea sau de cine va fi condus, Executivul se va afla într-un moment de cotitură.

 
#2 Iliuta 21.11.2008 22:54

Deci sunt doua sau trei cai? Calea de mijloc conteaza au ba? hai, Victoras, spune, asa cu cuvintele tale!

 
#3 CULOAREA GUVERNULUI 22.11.2008 00:41

de va fi sa fie guvern preponderent psd va fi "prima cale"_voios ilici trecea!
de va fi sa fie preponderent pdl va fi a doua cale.
de va fi sa fie guvern pnl sustinut de psd+pc va fi cu curu-n doua barci (a treia cale)

 
#4 doctor in logica 22.11.2008 01:41

prima cale : lichidarea depozitelor inaintea caderii monedei nationale in fata deflatiei euro / dolar..... a doua cale: inapoierea imobiliarelor catre banci si rascumpararea lor la 30% din valoarea actuala.

 
#5 ***.politicienii.ro 22.11.2008 02:36

prostitutie in psd ! binecunoscuta lavinia samuila, "omul de baza" al deputatului carasan ion mocioalca, lider al psd-istilor din caras severin si vice-presedinte al grupului parlamentar social democrat din camera deputatilor, are o serie de activitati neortodoxe, practicand fara dezinhibitii ce-a mai veche meserie din lume ! articolul intitulat : "ce-a mai veche meserie loveste psd - scandal sexual in otelu rosu" si publicat de noi a fost comentat sub numele de "trucaj! ana birchall in varianta caraseana: secretara unei organizatii psd, in posturi compromitatoare pe internet" in editia de transilvania - banat a cotidianului "gardianul". printr-o decizie pe care nu o cunoastem inca site-ul prezentat in paginile noastre si in cotidianul mentionat a disparut ! orice accesare a acestuia fiind directionata catre o alta adresa fara nici o legatura cu primul. va invitam sa cititi analiza facuta de noi acestui eveniment.

mai multe detalii in : ***.ohabaferdinand.ro sau ***.politicienii.ro

 
#6 a 22.11.2008 03:23

nu hoover a salvat economia americana,ci (daca e sa o luam asa)roosvelt,prin puternice masuri interventioniste decise (si)la interventia econnomistului keynes.dar eu cred ca economia mondiala a iesit din criza datorita extraordinarei relansari a economiei germaniei datorate politicii economice a regimului instaurat la inceputul anului 1933.acum,fiecare cum va crede ,bine va fi.

 
#7 cititor 22.11.2008 03:31

cred ca "analiza"privind romania nu are nici o valoare.nu" putregaiul" din economia romaniei a dus la criza mondiala,asta o stie oricine.economia romaniei,chiar de ar fi fost condusa de cei "11.ooo" de specialisti,tot aici ar fi ajuns,pentru ca,de fapt,easte economia vest-europeana locata in aceasta tara.sunt interesele lor,sunt contractele lor,sunt pietele lor si banii lor,in proportie de 80%.ati facut absolut orice pentru a determina aceasta situatie:noi suntem tampiti,asadar trebuie sa cedam toate parghiile celor buni si drepti.acum ce vreti de la guvernul romaniei,care,spre deosebire de industrie,este chiar romanesc?

 
#8 pitu adrian 22.11.2008 08:29

nu cred ca o criza economica (mai ales daca aceasta a avut loc acum un secol),poate fi comparata ca efecte,solutii si ce mai vreti dumneavoastra cu cea de acum.autorul articolului ne vorbeste despre trei solutii intr-un moment in care marile puteri ale lumii respectiv cele mai luminate capete,nu reusesc sa le identifice ci doar sa bajbaie.america a alocoat de la rezerva de stat cateva sute de miliarde iar aceasta asa zisa solutie s-a dovedit a fi frectie la un picior de lemn pt economia americana.probabil ca in cele din urma piata se va autoregla dar foarte multa lume va avea de suferit.

 
#9 gigel 22.11.2008 10:41

victor rotariu a a avut nota zece la lectiile de "capitalism stiintific" acolo se spune ca piata se autoregleaza.dar daca si-ar ridica ochii din minunata carte albastra s-ar intreba cand se autoregleaza piata?cum se poate ajunge la o valoare a pietii financiare in america mai mare decat ce va produce omenirea impreuna in 100 de ani.si ca sa se vada cat de bine se autoregleaza au intrat si europenii in piata asta care face minuni.la urma urmei te intrebi ce ar trebui sa se intample ca oamenii sa lase miturile si sa vada realitatea.sper ca criza de acum ii va ajuta pe altii mai mult decat pe rotariu.nu exista minuni ,nu este ceva in afara omului care poate face minuni.deci nici piata nu este o minune.

 
#10 gunigugu 22.11.2008 10:59

nu a exista o alta cale si daca chiar ar exista ? cine sa mai profite de tot acest dezmat . problema aceasta a dominarii omului prin economie si marea industrie a companiilor aflate intr-o puternica lupta a glogalizarii nu se concepe sa schimbe ceva pana cand nu vor secatui toate resursele acestei planete . este greu de crezut ca daca s-ar dori nu s-ar putea shimba tegnologiile mari consumatoare de tot ce vrei si ce nu vrei. lupta pt existenta si suprvietuire un trebuie data cocotndu-ne unul in spatele celuilalt si care poate domina pe cei din jur vand doar iluzii degradad fiinta umana . funtionare acestui sistem astfel structurat a capotat iar mentalitatea lacomia si indiferenta celor ce pt huzurul personal nu pot sa isi imargineze viata decat supralicitand consumul . generatiile viitoare vor fi victime sigure dar cine sa ii opreasca din acest dezmat care cu siguranta nu se va sfarsi niciodata

 
Vezi toate »

Adauga un comentariu

Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Gândul. Campurile marcate cu rosu nu sunt valide! Comentariul a fost adaugat!

Cod captcha invalid!

Introdu numarul din imagine:
Versiune mobil | completa