217 comentarii 16 afișări

Crucea şi kalaşnikovul

de Lelia MUNTEANU Postat la: 19.02.2008 21:23 Ultima actualizare: 19.02.2008 21:40

„Serbia ar trebui să-şi regrupeze forţele armate, să declare Kosovo teritoriu ocupat şi să cumpere arme de la Rusia pentru a putea redobândi controlul provinciei“. Par vorbele unui şef de stat major în miliţiile sârbe, nu ale unui episcop. Ce-l mână în luptă pe Prea Sfinţitul Artemie, întâistătător de Raska-Prizren şi Kosovo-Metohia? Întâi că, de amar de ani, eparhia kosovarilor nu e staţiune de odihnă şi tratament, un loc de pelerinaj pe harta Ortodoxiei, ci un teatru de război cu icoane stropite de sânge, cu biserici care ard luminând calea credincioşilor în bejenie. Când vorbim despre un arhiereu, noi ne închipuim că e un bătrân radiind de bunătate şi blândeţe, cu degetele încurcate în mătănii, uşor ipocrit, predicând pace şi bunăînvoire.

Aşa o fi, dar nu în vremuri grozave, după ce lumina ochilor ţi s-a întunecat de scene atroce, după ce ţi-au murit oameni în braţe, după ce sfintele lăcaşe ţi-au fost pângărite, după ce arhipăstoriţii ţi-au fost alungaţi din casele lor cu baioneta, după ce te-ai uitat spre cer şi nu L-ai mai văzut pe Dumnezeu de fumul antiaerienei. Ştiu cum e să ţi se balanseze sufletul între credinţă şi tăgadă, să-ţi vină să urli şi să ştii că încă n-ai văzut nimic.

(În hotelul ieftin din Belgrad, stăteam sub bombardament şi cu doi ziarişti ruşi. Erau prietenoşi, veseli, cântau frumos. Într-o zi s-au dus spre Kosovo cu un taxi – n-aveai cum altfel. Au convins un taximetrist, l-au îngropat în bani şi-au plecat. N-au dat nici un semn de viaţă şi s-au întors peste vreo trei zile, când tocmai îi contabilizam la „pagube colaterale“. Şoferul lor fusese ucis pe drum. Ce s-a întâmplat n-am aflat de la ei niciodată. Au intrat în hotel, nici nu mai erau ei, erau umbrele lor, s-au aşezat pe scaunele înalte de la bar, fără nici un cuvânt, se uitau în golul dintre rafturi, zile întregi i-am văzut acolo, nemişcaţi, cu privirea fixă. De câte ori îi zăream ne treceau fiorii: umbrele lor derulau pe pereţi un film de groază. Poate mai sunt şi astăzi acolo, două statui ale disperării, dezinfectate cu vodcă).

Un ierarh e un părinte. Ierarhul e un om, un intercesor, un ministru al lui Dumnezeu. Nu poate să-ţi vină în prag cu crucea şi căldăruşa cu busuioc, să-ţi stropească pereţii cu apă sfinţită, când nici tulumba pompierilor nu stinge casa care arde în vâlvătăi. Prea Sfinţitul Artemie a spus duminică exact ce i-a dictat sufletul să spună. Acum o săptămână, după o vizită disperată în America, de unde se întorsese tot plin de amărăciune, convins că politicienii sârbi nu vor şti sau nu vor dori să reacţioneze ferm la o adică, Artemie se adresa credincioşilor săi cu „Cel din urmă îndemn – un minut înainte de ceasul al 12-lea“: „Dragii noştri întru Hristos, dacă lăsăm să atace credinţa noastră, ţara noastră, poporul nostru doar pentru că ne-am arătat nişte laşi, atunci nimeni altcineva nu va fi de vină, singuri vom fi vinovaţi pentru soarta noastră.

Dacă lăsăm ca actuala criză a guvernului să paralizeze puterea Serbiei de a înfrunta aşteptările duşmanilor noştri şi dacă ne vom înfăţişa duşmanilor noştri doar ca o pradă uşoară, fiţi siguri că vom fi blestemaţi de generaţiile viitoare de Sârbi ortodocşi. Dacă nu ne vom strădui să punem în ordine treburile propriei noastre case şi dacă nu ne unim să apărăm tot ceea ce pentru noi e sfânt şi de preţ, fiţi siguri că vom da răspuns pe lumea asta şi pe cea de apoi“.

Unde e însă patriarhul Pavle al Serbiei, de ce nu i se aude glasul întru apărarea sfintei lui patrii (cum frumos o numeşte)? E pe un pat de spital, în semi-conştienţă. Omul acesta uriaş, „sfântul care umblă printre noi“ – cum îi spun, cu dragoste filială sârbii – patriarhul care merge cu tramvaiul, urcă spre Dumnezeu şi s-ar putea să nu-l mai poată întoarce nimeni din drum.

Scund, subţire, cu o rasă neagră, fără odăjdii, de pus la icoană, Sfântuleţul, pe vremea când el însuşi era episcop în Kosovo, a rămas de pomină răspunzându-le unora care, grijulii, îl rugau să primească o maşină: „Voi primi când fiecare gospodărie din eparhia mea va avea o maşină“. Şi-a făcut toată viaţa drumurile pastorale în căruţă sau pe jos, ca apostolii. În 1999, când îşi îmbărbăta credincioşii sub bombele care cădeau în Vinerea Mare, avea 85 de ani. Atunci, Sfântuleţul, fragil şi puternic ca un semn de exclamare, îşi pusese camilafca – îl cobora în mormânt pe Iisus Hristos, în groapa comună, lângă fraţii lui sârbi…

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine


 

 

Tag-uri:
cruce
,kalaşnikov
[+] Adauga un comentariu
Urmareste Gandul.info prin:
facebook
twitter
RSS  | mobil

217 Comentarii [+] Adauga un comentariu

#1 gandul.info 19.02.2008 21:44

„Serbia ar trebui să-şi regrupeze forţele armate, să declare Kosovo teritoriu ocupat şi să cumpere arme de la Rusia pentru a putea redobândi controlul provinciei“. Par vorbele unui şef de stat major în miliţiile sârbe, nu ale unui episcop.

 
#2 La arme!!! 19.02.2008 21:44

Sa ne ajutam fraţii ortodocşi, împotriva hoardelor barbare de albanezi musulmani. Sârbii sunt fraţii Romanilor. Sa mergem sa luptam alături de ei !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! ! Ascultaţi mesajul subliminal transmis de Lelia Munteanu !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! !!!!!

 
#3 ElZap 19.02.2008 21:45

Superb Lelia. In rest tacere, vorba lui...

 
#4 cind ride diavolul!! 19.02.2008 21:50

Trist,foarte trist!

 
#5 sonia 19.02.2008 22:04

Lelia ,Astazi ti se iarta toate injuraturile. Cat adevar ai rostit . Dumnezeu sa te binecuvanteze !!

 
#6 ateul 19.02.2008 22:06

cand popii nostri or umbla pe jos sau cu caruta, promit sa ma duc la biserica. Pana atunci, cer iertare lui Dumnezeu, dar nu pot avea incredere cei ce spun ca-L servesc.

 
#7 @ateul 19.02.2008 22:13

Ca te si baga pe tine cineva in seama!

 
#8 _E@ateul 19.02.2008 22:13

Daca il vei putea vedea pe Dumnezeu in firava floare de cais, nu este absolut nevoie sa-l cauti in biserica.

 
#9 @_E 19.02.2008 22:19

Bun sfat de dat la dusmani.Cu asa prieten ca tine nimeni nu mai are nevoie de dusmani.Cautati-l oriunde in lumea asta pe Dumnezeu,numai la El acasa,adica la Sfinta biserica ,sfintita si in care se coboara Duhul Sfint in timpul Sfintei Liturghii sa nu cumva sa va duceti sa-l cautati,ca o scapati de prietenul vostru pe care-l slujiti si ca vreti si ca nu vreti si tot la el veti ajunge in cele din urma.Ride dracu de voi cu gura pina la urechi!

 
#10 @ateul 19.02.2008 22:24

Sa nu dea Dumnezeu sa vina vremea aia in care sa vrei sa te duci la Biserica pentru a-L gasii si sa nu mai poti face lucrul acesta,ca va fii vai si amar de capul tau!

 
Vezi toate »

Adauga un comentariu

Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Gândul. Campurile marcate cu rosu nu sunt valide! Comentariul a fost adaugat!

Cod captcha invalid!

Introdu numarul din imagine:
Versiune mobil | completa