Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
1634 vizualizări 15 feb 2018

Două televiziuni (Canal 10 şi Canal 2) au comandat sondaje de opinie, după ce marţi poliţia anticorupţie, Lahav 433, a recomandat Procurorului General punerea sub acuzare a prim ministrului Netanyahu pentru mită, fraudă şi abuz de încredere.

Publicul  - împărţit în “bibişti” şi ”antibibişti”, fanatizaţi şi unii şi ceilalţi – nu crede, în majoritate, scuzele premierului (cel mai strâns scor apare în sondajul celor de la Canal 2, respectiv 45 la sută la 40 la sută), însă din ambele cercetări sociologice reiese clar că partidul lui Netanyahu, Likud, ar câştiga cele mai multe scaune în Knesset dacă în viitorul imediat s-ar desfăşura alegeri.

Chiar dacă poziţia politică a şefului Likud pare solidă, demonstranţii anticorupţie şi anti-Bibi exultă, iar Haaretz (The New York Times-ul lui Netanyahu, faţă de care premierul se comportă la fel de agresiv ca Trump faţă de opoziţia sa media) a publicat astăzi în zori unul dintre acele editoriale de linie, nesemnate, asumate de întreg colegiul de redacţie, intitulat ”Netanyahu, urmează-ţi propriul sfat şi du-te acasă”. Iată ce spune textul care începe ca o analiză şi se termină ca un manifest:

”Conform legii, prim ministrul Benjamin Netanyahu nu este obligat să demisioneze. A declarat că n-are nici o intenţia să facă asta. Intenţionează să-şi apere nevinovăţia, continuând în timpul acesta să conducă treburile Statului. Prezumţia de nevinovăţie e un drept fundamental al fiecărui cetăţean, inclusiv al prim ministrului. Însă e păcat că astăzi Netanyahu – hăituit, nestăpânit şi agresiv – nu ţine seama de sfatul lui Netanyahu cel din urmă cu douăzeci de ani care, ca şef al Opoziţiei, avusese o poziţie foarte limpede cu privire la <un premier băgat până-n gât în  cercetări>. Potrivit acelui Netanyahu, un astfel de premier <nu are mandat moral sau public să ia decizii hotărâtoare pentru Israel>.  (...) La vremea aceea, Netanyahu invoca <o îngrijorare sinceră şi nu lipsită de temei că el (premierul de atunci, Ehud Olmert, n.m.) va lua decizii ţinând seama de supravieţuirea sa personală şi politică şi nu de interesul naţional. Lucrul cel mai bun pe care poate să-l facă actualul guvern e să plece acasă, să restituie mandatul alegătorilor>. (...) Dacă lui Netanyahu îi pasă sincer de ţară mai mult decât de el însuşi, va demisiona imediat. Cât timp nu are de gând să facă asta, şi cât timp partenerii săi de coaliţie sprijină această anomalie în scopul de a-şi salva fotoliile, putem doar spera că Procurorul General Avichai Mendelblit va ajunge curând la o decizie. Asta ar putea reduce măcar potenţialul de a provoca daune al lui Netanyahu”.

Tot astăzi în zori, în aceeaşi publicaţie, editorialul (tăios, ca de obicei) al lui Gideon Levy, care îi compară pe soţii Netanyahu cu soţii Ceauşescu – ”Nicolae Ceauşescu al Israelului (cu soţia sa, Elena) se îndreaptă spre casă şi probabil spre puşcărie (...). Comportamentul lui e respingător, prejudiciul pe care l-a provocat ţării – considerabil, suspiciunile împotriva lui – grele. Mandatul trebuie să i se încheie imediat. Netanyahu, du-te acasă. (...) Netanyahu a afişat o corupţie dezgustătoare alături de marea corupţie de stat, care a fost comisă de aproape fiecare prim ministru în ultimele decenii. Urmaşii săi pot sta departe de trabucuri şi şampanie, dar nici unul dintre ei nu poate rezolva marea corupţie a Israelului – corupţia instituţionalizată (...)”.

Premierul nu va demisiona. Va merge spre anticipate rapid, cât partidul său e primul în sondaje şi până ca Procurorul General să se pronunţe. Premierul e în stare, la nevoie, să moară cu ţara de gât.

Citește și: