Cum a ratat candidatul român întâlnirea cu internetul
În urmă cu trei săptămâni, am devenit „prieten” cu Tăriceanu. Pe Facebook. La început de campanie electorală, premierul tocmai îşi consolidase prezenţa online, după lansarea site-ului personal şi a blogului, prin deschiderea unui cont pe cea mai populară reţea de socializare. Brusc, alături de mulţi alţi oameni politici din România, preşedintele liberalilor părea să descopere un nou mediu numai bun de persuadat alegătorii.
Dacă în confruntările electorale anterioare campaniile online aveau mai degrabă titlul de excepţie (cu o menţiune specială pentru Traian Băsescu, singurul care a valorificat inteligent şi original noul mediu), anul acesta aproape că nu a existat candidat la locale sau parlamentare, (cu buget) serios, care să nu ia în calcul şi prezenţa sa pe internet. Aflând toate acestea, ai fi putut crede că mulţi dintre candidaţi au fost cuprinşi deodată de inteligenţă politică şi că scena electorală de la noi a păşit într-o etapă de normalitate, urmând modele care şi-au dovedit eficienţa în ţări mult mai civilizate.
În intimitatea blogului său, pe reţeaua sa de socializare sau pe site-ul său personal, candidatul poate pentru prima dată să comunice direct cu alegătorul, neperturbat de „impertinenţa” vreunui moderator de talk-show sau de întrebările incomode ale vreunui contracandidat. Pe internet, nu avem un CNA care să sancţioneze vreo libertate prea mare pe care şi-a luat-o politicianul, iar hostingul şi mentenanţa site-ului nu costă nici pe departe cât o biată apariţie la vreo televiziune de nişă, dacă ar fi să ţinem cont de ultimele tarife publicate de presă. Şi, dacă adăugăm că un clip postat pe youtube poate avea până în zece minute şi rulează oricând vrea alegătorul să-l vadă, internetul poate părea un paradis al candidatului. Ce-i drept, un paradis cu audienţă mult mai mică decât televiziunile, dar un paradis în care politicianul îşi poate promova, nealterat, mesajul său, oricare ar fi acesta.
Dar ce face candidatul român cu această libertate totală pe care i-o dă internetul şi pe care, urmărind bătăliile politice de pe afară, a găsit de cuviinţă să o folosească? O foloseşte prost!
Exceptând, poate, câteva bloguri de politicieni active cu mult timp înainte de campania electorală, majoritatea prezenţelor politice online se pot împărţi în două categorii: politicieni lăsaţi nesupravegheaţi pe internet şi consilieri care fac treaba în locul candidatului.
În prima categorie avem site-uri şi clipuri care au făcut deliciul presei în ultimele săptămâni prin penibilul lor, imnuri electorale pe ritm de manea sau Dumnezeu pe post de agent electoral. În cea de-a doua categorie, unde, ce-i drept, nu avem parte de umor involuntar, găsim discursuri serbede şi prezenţe corecte de politicieni. Doar că lipseşte politicianul viu, cel adevărat din spatele imaginii construite de consilieri. Nu sunt atât de naiv încât să cred că, între o şedinţă de Guvern, o negociere cu sindicatul şi o replică trimisă preşedintelui Băsescu, Tăriceanu a pus mâna pe mouse-ul calculatorului de premier şi m-a adăugat la lista de prieteni…
Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine















34 Comentarii [+] Adauga un comentariu
În urmă cu trei săptămâni, am devenit „prieten†cu Tăriceanu. Pe Facebook. La început de campanie electorală, premierul tocmai îşi consolidase prezenţa online, după lansarea site-ului personal şi a blogului, prin deschiderea unui cont pe cea mai populară reţea de socializare
bafta multa si noroc. c talentu de ziarist bun de citit vine cu datu la pila.
degeaba aleg metode moderne de a se prezenta. neincrederea si chiar sila publicului fata de toti politicienii e prea veche si inradacinata. nu am frecventat nici un blog de politician pentru ca nu am cred in disponibilitatea lor fata de omul de rand, orice-ar face. prapastia e mult prea mare si ei au facut-o. e clar ca interfata asta e folosita in mare masura de consilieri si fani-asistenti si in cazul lui basescu. nu e cu nimic mai breaz sau mai autentic decat ceilalti.
gheorghita, te-as adauga si eu pe lista de prieteni fiindca scrii foarte bine. felicitari
dacã îmi faci o vizitã şi te loghezi, te adaug, personal, în lista de prieteni şi cunoscuţ
eratatilde : cunoscuţi . Mâncasem un i
am pus un # în plus şi în loc sã iasã eratã a ieşit altceva. te aştept sã te loghezi ca sã vezi cã e "pe bune".
doar "jmecheria" lui baescu e mai breaza decat a celorlalti si, din nenorocire, are o mare priza in romania. daca laudele constante din "gandul" la adresa lui basescu nu sunt comandate, aceasta "abilitate" a lui este apreciata din plin si de echipa ziarului.
gratie lui basescu si pdl-ului, aceasta "jmecherie" a fost ridicata la rang de virtute nationala!
mai sunt si politicieni care au blog nu doar de circumstanta electorala. putini, ce-i drept, dar exceptiile cred ca trebuie mentionate. un exemplu: corina cretu.