Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
4276 vizualizări 16 mar 2017

Un comunicat al Casei Albe subliniază (până şi stilistica oficială s-a contaminat de limbajul excesiv al preşedintelui Trump) că Arabia Saudită va rămâne un consultant important al Statelor Unite pentru Orientul Mijlociu, în chestiuni economice şi de securitate, dar şi în ce priveşte pacea israeliano-palestiniană şi Iranul. Ideea de continuitate nu prea are ce căuta. Relaţiile saudiţilor cu SUA s-au răcit din vremea Primăverii Arabe, din clipa când americanii l-au lăsat din braţe pe preşedintele egiptean Mubarak (e celebru telefonul furios al regelui saudit către Obama) şi s-au apropiat de îngheţ după semnarea Pactului nuclear cu Iranul.

Declaraţiile candidatului Donald Trump, în campania electorală, referitoare la Arabia Saudită, n-au fost deloc încurajatoare - de la scandalul banilor saudiţi încasaţi de Fundaţia doamnei Clinton, la corecta întrebarea retorică din interviul de la Fox News, din ultimele săptămâni înainte de alegeri: “Cine a aruncat în aer World Trade Center? N-au fost irakienii, ci saudiţii”.

În august 2015, în cunoscuta emisiune ”Meet the Press” a NBC, realizatorul i-a reamintit lui Trump ceea ce scrisese în 2011 despre Arabia Saudită: “Este cel mai mare sponsor al terorismului din lume. Arabia Saudită absoarbe petrodolarii noştri, banii noştri, pentru a finanţa teroriştii care caută să distrugă poporul nostru, în timp ce saudiţii se bazează pe noi să-i protejăm”. În urma acestei neaşteptat de realiste judecăţi, a venit întrebarea: “Cum vor decurge relaţiile americano-saudite într-o administraţie Trump?”. Răspunsul: “Ei bine, cum vor decurge... înainte de toate, mă înţeleg foarte bine cu ei. Îmi plătesc milioane de dolari pentru apartamente, ok? Îmi place asta.  Ştiţi, aşa face şi China. La fel şi Mexicul. La fel, o mulţime de alţi oameni. E bine? Fac o imensă mulţime de bani vânzându-le celor foarte bogaţi din alte părţi ale lumii şi din Statele Unite apartamente şi alte chestii. Au închiriat de la mine spaţii de birouri extraordinare. La fel China. Cea mai mare bancă se află în clădirea mea, într-una dintre clădirile mele. Aşa că nu se pune problema să nu mă înţeleg cu toţi – mă înţeleg cu ei. Dar liderii lor sunt mult mai inteligenţi decât liderii noştri, ca şi când ar fi de pe altă planetă. Arabia Saudită face un milliard de dolari pe zi, ok? Ei fac un milliard de dolari pe zi! Arabia Saudită, dacă n-ar fi pentru noi, n-ar fi acolo. N-ar exista. Trebuie să ne plătească!”.

Între timp, din cauza preţului petrolului, Arabia Saudită a mai scăpătat. E motivul pentru care, tată şi fiu, regale şi prinţul moştenitor (coordonatorul proiectelor economice ale Regatului şi ministru al Apărării) au pornit-o prin lume. Regele - şubred, dar proptit de un anturaj de 1500 de persoane, într-un lux orbitor (în tradiţia orientală, cu cât te apropii de faliment, cu atât te prezinţi mai plin de strălucire în faţa celor cu care speri să închei afaceri), fiul – crud încă şi pripit, dar investit în ultimii ani cu o putere uriaşă, complimentându-şi abundent şiretul interlocutor de la Casa Albă.

Între Trump şi Muhammed bin Salman s-au conturat deja proiecte economice de 200 de miliarde.

Saudiţii sunt, deocamdată, încurajaţi de retorica agresivă a noii administraţii faţă de Iran şi de faptul că, printre cele 7 state musulmane pentru care preşedintele Statelor Unite, în lupta sa cu terorismul, a închis graniţele, nu s-a numărat şi ţara lor (chiar dacă, între cei 19 atentatori din 11 septembrie 2001 - episod cu care Trump a argumentat măsura – 15 erau de origine saudită).

Propria lor ţară e sub un sever program de austeritate, cu muncitori străini (10 milioane, dintr-o populaţie de aproximativ 31 de milioane) tot mai prost şi nu totdeauna la timp plătiţi, cu restrângerea drastică a programelor sociale pentru propriii cetăţeni, cu şomaj galopant în rândul tinerilor, cu stipendii ceva mai mici pentru cei vreo 12.000 de prinţişori (în cazul în care nu vor fi ţinuţi ocupaţi, în continuare, cu shoppingul de lux şi cu distracţiile, pot crea probleme mari Curţii). Dacă nemulţumirile ar răbufni sub regimul ultra-autoritar (care, în urmă cu câţiva ani a înecat în sânge revolta din Bahrein), iar în Arabia Saudită ar înflori o “Primăvară Arabă”, prăbuşirea Casei Saud ar inaugural, poate, o eră a păcii în regiune.  

Probabil că socoteala de la Riyadh e următoarea: câtă vreme producătorii americani de armament trebuie să-şi vândă marfa (saudiţii n-au investit doar în mişcările extremiste, de la Al Qaeda la Daesh, dar poartă şi un război cu cea mai săracă ţară din zonă, Yemen), regele şi prinţul moştenitor pot sta liniştiţi – pacea nu va fi niciodată o opţiune.

Punându-şi majoritatea jetoanelor pe saudiţi în ruleta Orientului Mijlociu, pe termen mediu preşedintele Trump s-ar putea să piardă.

O vorbă veche din deşertul saudit, leagănul familiei domnitoare, avertizează: ”Cămila se aşează din două mişcări” (întâi pe picoarele din faţă, apoi pe picioarele din spate). Cine uită asta, riscă să cadă din şa.     

Citește și: