Marian SULTĂNOIU
Marian SULTĂNOIU
3361 vizualizări 31 dec 2016

Dacă ne-ar caracteriza, şi pe noi, calmul englezesc - vorba lui Toma Caragiu, dacă am fi mai puţin contorsionişti, din punct de vedere logic, dacă n-am dori, musai, război, şi numai război – şi nu unul de coate goale, ci unul total -, dacă n-am vedea în toate, o ciocnire a orgoliilor, pe care încercăm, uneori, zadarnic să le manipulăm, şi dacă n-am „frisona” la scandalul cu de toate şi sughiţuri, am putea să remarcăm uşor că dracul nu e chiar aşa de negru.

Iată câteva „întâmplări” fireşti, dintre care, pe unele le-am „uitat” sau nu vrem să le luăm în seamă, iar pe altele le-am amplificat nejustificat.

Întârzierea începerii lucrului la guvern, în contextul numirii premierului, nu cred că e, neapărat şi exclusiv, vina preşedintelui.

De-a lungul întregii campanii, Liviu Dragnea a ţinut în manşetă cartea sa „norocoasă” – numele premierului. N-a scos o vorbă, o silabă, o consoană, scontând pe elementul surpriză.

Dacă şeful PSD s-ar fi desprins de partitura liderului maxim de misterios, lucrurile ar fi stat cu totul altfel. Să nu ne facem că uităm invitaţia preşedintelui la Cotroceni, adresată şefilor partidelor care au trecut pragul electoral, potrivit exit-poll-urilor şi a numărătorii paralele, la o zi şi jumătate de la încheierea votului, adică marţi 13 decembrie:

„Acum, aşteptăm rezultatele finale. Se pare că aceste rezultate vor veni în cursul acestei săptămâni, probabil spre sfârşitul săptămânii, după ce se rezolvă şi contestaţiile care au fost depuse.

Pentru a avea o claritate asupra evenimentelor care vor avea loc în zilele următoare, în afară de acest lucru, vreau să se ştie că mâine voi avea prima rundă de consultări cu partidele politice care au intrat în Parlament. Vom vedea cum vede fiecare partid continuarea. Care continuare, evident, de data această are de-a face cu formarea unui guvern.

Dacă până la sfârşitul acestei săptămâni vom avea rezultatele finale, atunci este foarte probabil ca în cursul săptămânii viitoare să convoc noul Parlament. Aceste lucruri vă vor fi comunicate în timp util.

Agenda consultărilor de mâine este fixată şi Departamentul Comunicare Publică vă va pune la dispoziţie detaliile”.

Ghinion. Toată lumea a fost surprinsă de viteza de reacţie a preşedintelui – inclusiv sussemnatul -, cutuma fiind: convocarea partidelor la consultări, după oficializarea rezultatelor alegerilor.

Ca să n-o mai lungim, singurii care au refuzat să meargă la prima rundă de consultări preliminare au fost liderii PSD şi ALDE.

Dacă ar fi făcut-o, ar fi putut aduce în discuţie numele candidatului la funcţia de prim-ministru, iar pe data de 17, eventual, 18 decembrie, preşedintele l-ar fi putut informa pe Dragnea, în legătură cu decizia sa, indiferent care ar fi fost aceasta, vizavi de propunerea respectivă. Astfel, în cazul respingerii, liderul social-democrat ar fi avut posibilitatea să propună preşedinţiei un alt nume la data următoarei întâlniri, dacă nu cumva chiar mai devreme, dând posibilitatea preşedintelui să negocieze şi să accepte un al doilea candidat – în speţă Grindeanu -, cu câteva zile înaintea Crăciunului.

Astfel, respingerea de către preşedinte a primei propuneri (Sevil Shhaideh), făcută de PSD-ALDE abia pe 21 decembrie, s-ar fi putut produce – dacă păstrăm aceeaşi perioadă de gândire – pe data de 18 decembrie. Menţinând, ulterior, aceiaşi paşi, pe data de 19, PSD-ALDE l-ar fi propus pe Grindeanu, iar pe 21, propunerea ar fi fost acceptată de către Klaus Iohannis, deci cu nouă zile în avans, timp berechet pentru formarea noului guvern.

Apoi, despre respingerea primei propuneri am mai vorbit, cu precizarea că, în nicio situaţie, România nu mai e chiar de capul ei. Am vrut în NATO şi UE, atunci, în opinia mea, trebuie să luăm în seamă şi părerea aliaţilor şi a partenerilor strategici, fiind decent şi necesar să ne consultăm asupra unor chestiuni, cel puţin, delicate.

Timpul de gândire şi respingerea unor propuneri de candidaţi la şefia guvernului, de către preşedinte, sunt „acţiuni” cât se poate de constituţionale într-un stat democratic.

Ameninţarea şi şantajul cu suspendarea, anihilarea, exmatricularea sau mai ştiu eu ce, nu pot constitui decât o forţare la limită, şi neserioasă, a jocului politic.

Nominalizarea unui candidat la şefia guvernului României nu poate fi făcută de preşedinte, la ordinul unui partid, chiar victorios-majoritar fiind, fără drept de apel. În ultimă instanţă, odată acceptată propunerea, preşedintele devine, implicit, răspunzător de nominalizarea în discuţie. La o adică, Dragnea ar putea spune, oricând, „Eu l-am propus, dar preşedintele l-a acceptat. Ar fi trebuit să chibzuiască mai bine, să-l verifice în amănunt”. Şi spunând asta, Liviu Dragnea ar fi avut dreptatea sa.

Iar dacă preşedintele a făcut cunoscut faptul că l-a denumit, prin decret, pe Grindeanu, candidat la şefia guvernului, printr-un comunicat dat publicităţii, e dreptul lui. Tot aşa cum dreptul trio-ului Dragnea-Tăriceanu-Constantin a fost să trimită la Cotroceni nominalizarea în plic, pe mail şi prin fax.

În consecinţă, dacă Dragnea nu ar fi palmat atât de ferm prima propunere – făcând-o, cred, mai degrabă ca să nu-l afle partidul, decât preşedinţia -, la această oră guvernul ar fi avut deja semnătura aşternută pe primele măsuri de creştere a bunăstării populaţiei.

Iar ca să putem beneficia şi noi, vă urez „Un călduros La mulţi ani!”

Citește și: