Cum se execută miniştrii unii pe alţii

PSD şi PD-L, forţe guvernamentale relativ egale, au împărţit ţara în două şi fiecare luptă împotriva celuilalt cu ce le-a dat Dumnezeu şi votul naţiei. Unii cu Parlamentul, alţii cu Guvernul. Unii descind pe flancuri cu comisiile de anchetă, alţii răspund pe întreg frontul cu un atac fulger al corpului de control. Lupta fratricidă a coaliţiei naşte monştri care ţopăie pe la televizoare, ameninţă pe la radio şi se atacă prin ziare. Mircea Diaconu închipuia lupta fără sfârşit a meleului guvernamental ca pe o ciocnire între două cete medievale de forţe relativ egale, ai căror şefi îşi crapă capul cu ciomagul, hoardele lor ţinându-le isonul şi făcând, evident, acelaşi lucru.

Neam să se facă linişte până când unul nu-l bagă sub masă pe celălalt, aceasta fiind unica rezolvare în logica deplină a lucrurilor, aşa cum stau ele în politica românească. Comisia Ritzi, ca titlu generic al unui fenomen inedit şi extrem de eficient în serviciul parlamentar autohton, a avut asupra politicului nostru de factură medievală, efectul conştientizării performanţelor unui pistol mitralieră. PSD a simţit că, luându-şi ca aliat opoziţia liberal-udemeristă, poate mitralia sau măcar ameninţa întreagul grup de miniştri ai PD-L, adevărat stat major al comandamentului de partid şi de stat, pentru a-i ţine sub control şi pentru a pregăti pe un teren defrişat, viitoarele alegeri prezidenţiale. Astfel, odată eliminată, Ritzi i-a făcut loc în bătaia puştilor Elenei Udrea. Udrea a intrat în panică. S-a enervat, a acuzat, a ameninţat. În final a lansat binecunoscuta strategie de luptă „pentru fiecare ministru PSD ar trebui înfiinţată câte o comisie parlamentară”.

Un sfat bine primit de PSD, care a preluat îndemnul şi e gata să-l aducă în faţa plutonului de execuţie al comisiilor parlamentare de anchetă pe cel de-al treilea ministru democrat-liberal: Radu Berceanu. De la al treilea în sus totul devine mult mai simplu. Se pregătesc Videanu, Blaga, Pogea şi nou instalata în funcţie, doamna Plăcintă, căreia pesediştii vor să-i numere mult mai atent foile din declaraţia de avere şi de interese.

Panica a cuprins întreg flancul drept al Guvernului Boc, Berceanu însuşi manifestând câteva nuanţe de fatalism în propria apărare, prea firav construită. „Dacă au ceva împotriva mea, să mă bage la puşcărie, iar dacă nu, să mă lase în pace!! M-am săturat de şantajul pesediştilor. Îi cunosc prea bine şi ştiu unde pot ajunge. Ponta mi-a mai făcut un dosar penal în 2002, la ordinul lui Năstase.” s-a revoltat ministrul Transporturilor.

Deşi par aproape înfrânţi în acest război pe viaţă şi pe moarte, surse din Guvern susţin că micul Boc a găsit marea rezolvarea. Va trimite la atac, evident că întâi împotriva miniştrilor social-democraţi, corpul de control al Guvernului ca să controleze cum s-au cheltuit banii pentru publicitate şi promovarea imaginii... ministerelor. Aşadar, legea Talionului este pusă în aplicare cu minuţiozitate în Guvernul României. Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, ban contra ban. Nimic şi nimeni nu se lasă nepedepsit în interiorul unei coaliţii născute în binele ţării.

În binele ţării, dar cu o condiţie: toţi preopinenţii să aibă timpul şi tăria să se judece unii pe alţii, până la capăt.
 

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine