Cum se întâmplă să n-avem bani ca să cheltuim banii europeni
România nu are bani dar se bazează mult pe fondurile care trebuie să vină de la Uniunea Europeană. Totuşi, acum trăim un paradox: banii sunt gata să vină, dar nu-i putem cheltui tocmai pentru că n-avem bani. Dacă nu se întâmplă vreo minune, suntem pe punctul de a pierde şansa dezvoltării de mari proiecte de infrastructură rutieră şi feroviară finanţate din bani europeni. Până acum nu puteam să dăm vina pe nimeni pentru gradul de absorbţie de numai 2,4% a banilor care ne-au fost puşi la dispoziţie de Comisia Europeană. Nu am făcut proiecte, nu am acreditat agenţii de plăţi şi aşa mai departe. Cu alte cuvinte, nu ne-a prea interesat.
Situaţia s-a schimbat şi interesul a apărut. Toate agenţiile au fost acreditate, la fel şi programele operaţionale sectoriale. Ba chiar au fost făcute şi proiecte, iar unele dintre ele au primit deja aprobarea de la Bruxelles.
ste vorba de proiecte mari, de construcţii de sectoare de autostradă şi de reabilitare la standarde europene a unor tronsoane de cale ferată, toate situate pe Coridorul IV transeuropean de transport.
Şi totuşi, nu putem să le punem în practică. S-ar putea crede, la prima vedere, că nu există bani pentru cofinanţare.
Paradoxul tocmai în asta constă: fondurile există, dar nu putem să-i cheltuim. Pe de o parte, instituţii de credit ca Banca Europeană de Investiţii (BEI) sau Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) mai că nu ne imploră să ne dea împrumuturi în condiţii avantajoase. De cealaltă parte, însă, vine Fondul Monetar Internaţional şi ne impune un deficit bugetar de maximum 5,9% din PIB.
Într-adevăr, fondurile europene nerambursabile nu influenţează deficitul bugetar odată ce sunt cheltuite. Însă, pentru a cheltui 100 milioane de euro de la Comisia Europeană statul mai trebuie să pună şi el alte 100 de milioane, care automat se duc în deficit. Asta pentru că, atunci când construieşti o autostradă, de exemplu, exproprierile de terenuri şi mutările reţelelor de utilităţi se fac exclusiv din bani de la buget. Tot de la buget vine şi cofinanţarea de 15%, care iar se duce în deficit. Tocmai de aceea ministrul Transporturilor, Radu Berceanu, cere de săptămâni bune să se găsească o soluţie pentru a i se oferi un "spaţiu fiscal" de două miliarde de euro pe trei ani, adică să fie lăsat să cheltuiască suma respectivă, pe care o are sau poate face rost de ea în condiţii avantajoase.
Deunăzi, în sprijinul lui Berceanu a venit şi preşedintele Traian Băsescu, care i s-a plâns de acest paradox al infrastructurii vicepreşedintelui BEI, Mathias Kollatz-Ahnen, venit în vizită la Cotroceni. Cu această ocazie, preşedintele a arătat cu degetul şi către "unele state din zona euro", pentru care se închid ochii atunci când încalcă prevederile Tratatului de la Maastricht, adică deficit bugetar de maximum 3% din PIB şi grad de îndatorare mai mic de 60% din PIB. Chiar dacă nu a nominalizat-o, este evident că preşedintele se referea la Franţa, care pentru acest an şi bugetat un deficit de 8,2% din PIB.
În teorie, oficialii FMI au dreptate când ne împiedică să mărim deficitul bugetar, îndemnându-ne să apelăm la alte căi pentru a putea cheltui mai mulţi bani. Prima cale ar fi reducerea cheltuielilor statului. S-a dovedit însă, statistic, în ultimii 20 de ani, că nu se poate. Chiar şi acum, când Guvernul Boc a făcut concedieri de la Cancelaria primului ministru, respectivii s-au întors cu patalama de la instanţă, prin care se dispunea reangajarea lor, plus plata unor daune. Deci cheltuielile nici vorbă să scadă, ba dimpotrivă. Pensiile "nesimţite" ale unor categorii sociale, cum ar fi magistraţii, nu au putut fi reduse şi exemplele ar putea continua.
Cea de-a doua cale ar fi creşterea veniturilor statului, care se poate face, teoretic, prin îmbunătăţirea gradului de colectare a taxelor şi impozitelor şi combaterea evaziunii fiscale. În teorie se poate, însă nu şi în practică, atâta vreme cât dai oameni afară de la Garda Financiară, tocmai pentru... reducerea cheltuielilor.
Cum cele două teorii ale FMI au căzut la testul practic din România, nu rămâne decât găsirea unei soluţii de mărire a deficitului. Însă nu oricum, ci numai pe proiecte punctuale care să atragă bani europeni. Altfel, fondurile de la Bruxelles vor rămâne doar pe hârtie, iar infrastructura României se va degrada în continuare.
Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine













10 Comentarii [+] Adauga un comentariu
VEZI MISCAREASOCIALISTA.RO
trebuie sa platim sute de mi de euro la clientela, la puradeii generalilor de tot felul, sa umflam conturile securistilor, nomenclaturistilor si turnatorilor.
si din gros la melitie, justice si la toti care asigura protectia guzganilor.
numai partial ai dreptate. redactarea si aprobarea proiectului dureaza pana la 18-24 luni. Deci noi vorbim acum (la infrastructura) de proiecte facute pe vremea lui Orban (adica cam ZERO). DUpa care executi (cu bani proprii) si la sfarsit, faci receptia finala cf. calitatii cerute de UE si abia apoi capeti bani. Absorbtia e numai la sfarsit dupa receptie. Eu stiu firme care au intrat in faliment pentru ca nu au putut respecta calitatea si au refacut pe banii lor. In alta ordine de idei, orice banca cere pentru cofinantare garantii. Ia vezi cam ce garantii (acceptabile de banca) poate avea o primarie si ce ARE VOIE sa puna gaj si cam care poate fi valoarea lor....
Problema principala este ca PD-L-ul are drept tinta furtul fondurilor europene.
Sunt un primar ne-PDL-ist din jud. Brasov si am un proiect pe infrastructura prin FADR in evaluare.
Expertii de la Brasov si Alba care au venit pe teren mi-au dat de inteles ca nu am nici o sansa deoarece nu am culoarea politica corespunzatoare.
De altfel la institutiile care se ocupa de fonduri europene in judet (SAPARD si APIA) au fost inscaunati o doamna Tudor (fina de cununie a subprefectului) si un domn Ciocan (var cu Videanu) care au fost ,,setati" sa dirijeze fondurile europene spre camarila PDL-ista si sa ,,curete" institutiile respective de cei ce li se opun.
Cat despre competenta acestora:doamna Tudor a facut parte din echipa ce a ingropat uzina Tractorul iar d-nul Ciocan, fost profesor de istorie, a fost dat afara din invatamant pentru comportament indecent fata de eleve.
CINE NU CREDE SA VERIFICE
Schimba atitudinea! Lasa-i pe vanzatori sa te caute. Tu iti alegi cea mai buna oferta fara stres si fara bani. Intra pe WWW.SOLICITARI.RO si intr-un minut adauga anuntul!
Salut
Totul a pornit de la maririle desantate de salarii la bugetari si dublarile de pensii. Fara un suport economic solid. Luam un miliard de euro de la FMI sa platim 1 (una ) luna pensii - si investim cu mari strofocari si chinuri si "{Bechtel sunt excroci " - deci aici investim intr-un an 350 milioane euro...
Tara lui peste.
Nu comunic
Homosexualitatea nu este un drept al omului. Homosexualitatea, ca sumă de comportamente sexuale, nu poate reprezenta un drept al omului întrucât nu îndeplineÅŸte criterii necesare pentru a-i identifica pe homosexuali ca grup protejat prin legislaÅ£ia drepturilor omului. Pentru a putea beneficia de această protecÅ£ie, trăsătura care identifică acel grup ca minoritate trebuie să fie moÅŸtenită, înnăscută sau fixă (să nu se poată schimba). ÅžtiinÅ£a ne arată că * nu îndeplinesc nici unul dintre aceste criterii.
Voi prezenta mai jos o scurtă expunere a acestor cercetări. Pentru informaţii mai detaliate despre studiile ştiinţifice, puteţi accesa http://www.homosexualitate.ro.
Homosexualitatea nu este genetică
Nu există nici o dovadă convingătoare sau suficientă care să indice o cauză biologică, genetică sau hormonală absolută a homosexualităţii. Un mic procent din populaÅ£ie poate avea o predispoziÅ£ie către sentimente homosexuale, dar aceasta nu înseamnă că aceÅŸti oameni se implică în comportamente homosexuale ca urmare a unei explicaÅ£i genetice. PredispoziÅ£ia către un lucru nu înseamnă că acel lucru este inevitabil sau că acea predispoziÅ£ie nu poate fi sau nu trebuie să fie controlată sau depăşită.
Homosexualitatea nu este înnăscută
Ceea ce face o persoană (comportamentul) nu trebuie echivalat cu ce este acea persoană. Nici o fiinţă umană nu poate ÅŸi nu trebuie redusă la impulsurile ei sexuale. Impulsurile nu îi pot impune comportamente sau identităţi fără acceptul acelei persoane.
În plus, dovezile actuale sugerează că influenÅ£ele externe de mediu, familiale ÅŸi personale determină în mare măsură formarea tendinÅ£elor homosexuale. Åžaptezeci de ani de consiliere terapeutică ÅŸi studii de caz arată o uniformitate remarcabilă în identificarea impulsurilor homosexuale ca fiind cauzate de o identitate de gen nefinalizată, de căutarea propriului * ÅŸi a împlinirii unor nevoi cărora nu li s-a răspuns în perioada copilăriei.
Homosexualitatea se poate schimba
Studii reputabile ÅŸi decenii de tratare cu succes arată că comportamentul * se poate schimba. Miile de foÅŸti homosexuali sunt o dovadă în acest sens. Conform asociaÅ£iei Positive Alternatives to Homosexuality (PATH), o coaliÅ£ie de organizaÅ£ii dedicate ajutării celor ce vor să-ÅŸi schimbe atracÅ£iile homosexuale, „în peste 50 de ani de cercetare, incluzând 48 de studii... există date ÅŸi materiale publicate care documentează peste 3.000 de cazuri de schimbare de la homosexualitate la heterosexualitate – în termeni de atracÅ£ii, identitate ÅŸi comportamente”. PuteÅ£i vedea lista acestor studii aici.
MulÅ£i activiÅŸti homosexuali citează decizia AsociaÅ£iei Americane de Psihiatrie (APA) de a scoate homosexualitatea din lista bolilor, în anul 1973, ca fiind o dovadă că homosexualitatea este naturală ÅŸi că nu se poate schimba. TotuÅŸi, decizia de a scoate homosexualitatea din Manualul De Diagnostic ÅŸi Statistică (DSM) s-a luat numai după ce liderii ÅŸi membrii APA au făcut obiectul câtorva ani de presiuni politice ÅŸi acÅ£iuni perturbatoare din partea grupurilor de homosexuali militanÅ£i. Chiar ÅŸi psihiatrii pro-homosexualitate recunosc că decizia APA a fost una pur politică, nu una ÅŸtiinÅ£ifică.
Homosexualitatea este caracterizată prin comportamente distructive pentru individ şi societate
Homosexualitatea este caracterizată prin comportamente riscante, dovedite a fi distructive pentru individ şi societate. Cele mai grave consecinţe ale stilului de viaţă * sunt expunerea la HIV/SIDA şi alte boli cu transmitere sexuală. Dovezile arată că 50% dintre homosexuali se vor infecta cu HIV sau cu o altă boală cu transmitere sexuală fatală.
De asemenea, cercetările arată că homosexualitatea este legată de creÅŸterea semnificativă a consumului de droguri ÅŸi alcool ÅŸi de tulburări mintale ÅŸi emoÅ£ionale. Un studiu a constatat că bărbaÅ£ii care au parteneri de acelaÅŸi * au de 6,5 ori mai multe ÅŸanse decât bărbaÅ£ii heterosexuali să încerce să se sinucidă, iar un alt studiu a demonstrat că homosexuali au de trei ori mai multe ÅŸanse să sufere de depresii acute ÅŸi tulburări de anxietate generalizate.
IncidenÅ£a violenÅ£ei casnice este mult mai mare în cuplurile de homosexuali, în special la perechile de lesbiene. Un studiu efectuat pe o mie de lesbiene a constatat că peste jumătate au declarat că sunt agresate verbal, emoÅ£ional, psihologic sau fizic de partenerele lor.
Cercetările arată că nu există nici o reducere a incidenÅ£ei suicidului, bolilor mintale, abuzului de substanÅ£e, alcoolismului ÅŸi violenÅ£ei casnice în acele state în care homosexualitatea este acceptată social, ceea ce dovedeÅŸte că incidenÅ£a ridicată a problemelor emoÅ£ionale ale homosexualilor nu este generată de societate, ci este mai degrabă rezultatul comportamentului sexuale deviant care afectează sănătatea emoÅ£ională ÅŸi fizică. AceeaÅŸi listă de consecinÅ£e negative aferentă oricărui alt comportament ar determina societatea să facă eforturi în sensul prevenirii ÅŸi descurajării acelui comportament.
Concluzie
Homosexualitatea nu este un drept al omului. ÅžtiinÅ£ele sociale sunt încă de partea familiei. DeÅŸi corectitudinea politică ÅŸi o politică oficială de „nediscrimare” la adresa homosexualilor au un efect negativ asupra afirmării adevărului, afirma realitatea este atât în beneficiul celor ce se confruntă cu probleme de homosexualitate, cât ÅŸi în folosul societăţii, în sensul limitării ÅŸi gestionării responsabile a unor comportamente individuale care pot avea repercusiuni ce depăşesc nivelul individual.
Bogdan Mateciuc, AFR