Dacă voi nu mă vreţi, eu mă vreau
Dacă voi nu mă vreţi, eu mă vreau
Poate că Sorin Oprescu le-ar reda românilor puţină încredere în clasa politică, dacă o importantă delegaţie de pesedişti l-ar implora să candideze la Preşedinţie, iar el i-ar răspunde: „Băieţi, degeaba vă târâţi, ca nişte râme, la picioarele mele. Eu nu sunt un guguştiuc politic care una dă pe guşă azi şi alta, mâine. Am zis că stau trei mandate la primărie, asta fac!”. Şi i-ar trimite la plimbare. Niciun alai de partid nu a venit însă să i se închine, nici intelectualii nu i-au adresat invitaţii deschise, nici poporul rugăminţi fierbinţi şi, totuşi, primarul de trei mandate al Capitalei intenţionează să nu-l ducă până la capât nici măcar pe primul. „Iau în calcul foarte serios candidatura mea pentru Cotroceni”, a declarat el, animat de dorinţa de a le reda românilor încrederea şi o viaţă normală şi mizând pe nehotărâţi, al căror procent, conform măsurătorilor, se ridică la 61 la sută.
Întrebarea care se pune este următoarea: cum poţi să le dai compatrioţilor ceea ce spui, când lucrul la care te gândeşti nu este de încredere sau normal? Abandonarea unei funcţii în care te-au ales cetăţenii tocmai fiindcă au crezut în tine, pentru o alta, mai înaltă, nu face parte din catalogul gesturilor credibile şi fireşti, chiar dacă în România, după precedentele Traian Băsescu şi Emil Boc, tinde să devină o cutumă. Este o anomalie politică, generată de criza de oameni, de soluţii, de lipsa de cuvânt şi de respect faţă de alegători. Primăriile marilor oraşe încep să fie folosite ca trambuline, de pe care personaje ambiţioase ţâşnesc în fruntea statului şi a guvernului. De la Victor Ciorbea, care a dat tonul, Bucureştiul a avut doar primari generali part time şi, în consecinţă, instabilitate, ceea ce a făcut ca marile proiecte urbanistice să rămână doar pe planşă ori să se schimbe după imaginaţia numeroşilor ocupanţi ai fotoliului de edil şef. Din acest punct de vedere, şi un cătun a avut o soartă mai bună decât Capitala, iar bucureşteanul Sorin Oprescu, posibil prezidenţiabil, nu dovedeşte mai multă grijă faţă de marele oraş decât predecesorii săi. „Nu am dorit să dezamăgesc, să mint, sau să trădez”, se disculpă el, justificându-şi intenţiile serioase faţă de funcţia prezidenţială prin faptul că, de anul trecut şi până astăzi, viaţa politică s-a schimbat. „Ştia Oprescu că vom ajunge la circul ăsta, care se petrece acum, cu oamenii ăştia care stau toată ziua şi zic că îi preocupă poporul iar asta înseamnă scandal şi ceartă?!”, îşi exersează el retorica, lăsând să se înţeleagă că situaţia îi impune candidatura. Aşadar, încă un salvator. Vadim, Becali, Băsescu, chiar şi Geoană în adâncul fiinţei lui, toţi sunt providenţiali, toţi scapă România de sărăcie, corupţie, hoţi şi hahalere. Această emfază a salvării este cu atât mai ridicolă, cu cât, după atâţia ani de declamaţii, la o scuturătură mai zdravănă, România se trezeşte în pragul colapsului, iar preşedintele-erou, rămas fără trucuri, citeşte contoarul. Poate lucrurile ar fi stat altfel, dacă ar fi fost mai puţini providenţiali şi mai mulţi politicieni care se ţin de cuvânt. Era nevoie măcar de unul. După felul în care vorbeşte, nu Sorin Oprescu va fi acela: el deja a luat ţara în primire şi-i face respiraţie gură la gură.
Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine














70 Comentarii [+] Adauga un comentariu
mai bine Oprescu sau chiar Cornel Palade, partenerul lui Tociu (ori invers) decat Base!!!
nu vrei mai bine un CD cu Minune? hai, ca e moka la toamna pentru entuziasti ca tine...
nedumerire; daca pan'acu' m-am facut porc cu vinul, sa ma apuc si de tarie?
doamne iarta-ma, dar cum s-a mai pomenit la noi in tara ca politicienii sa isi respecte promisiunile, sa fim seriosi! promisiunile se respecta in tarile civilizate, precum si in burkina faso,togo,lesotho etc.
bravo doamna rodica. in sfarsit un comentariu realist si sincer, pe linga cascada de osanale pentru providentialul oprescu care si-a dovedit capacitatea administrativa la crasma independentul!
la munca, ba, ca o ia orasul la vale!
ma gandesc serios sa ma apuc si eu de baut precum domnul de mai jos. da'nu stiu cu ce sa incep; vin, tarie, bere, oricum vreau ceva ce nu ingrasa ca eu ma ingras si daca mananc nisip cu aer.
fii cuminte!
sa dedic urmatoarele versuri domnilor de la gandul:firicel de floare albastra, floare de nu ma uita/ea cu voi dragostea vostra si pe matrozii cu ea...
stimata doamna, multa dreptate aveti. romania nu a scos in fata in acest moment un candidat capabil sa redea demnitatea pierduta poporului roman, desi, un asemenea om sunt sigura ca exista. situatia este cu atat mai grava cu cat, cele trei mari partide politice mizeasa pe candidati care nu o sa fie in stare sa scoata lumea la vot. romanului necajit, amarat, prins in valtoarea de zi cu zi si fara speranta, numai de alegeri nu o sa-i arda, dar,cine stie, se poate ca, datorita acestei crize econimice care o sa tranteasca romania in colaps, sa se alega graul de neghina.