De ce nu e loc de Shakespeare în şcolile din România
De ce nu e loc de Shakespeare în şcolile din România
Ar fi bine ca elevii să nu mai tocească sute de pagini de comentarii ale operelor lui Slavici, Sadoveanu sau Eminescu şi să încerce, măcar la nivel de bază, să-i descopere pe Shakespeare, Dostoievski, Umberto Eco sau Borges? Mai mult, să dea examene pe baza cunoştinţelor dobândite din parcurgerea literaturii universale? Ar fi un câştig pentru generaţiile următoare ca, în loc să parcurgă ecuaţii complicate, să înveţe sau, mai bine zis, să înţeleagă scopul cunoştinţelor elementare de fizică sau matematică?
Răspunsurile la întrebările lansate de societatea civilă iau cel mai adesea forma unui paradox. Chiar dacă părinţii se plâng că dau mici averi pe meditaţiile copiilor şi că aceştia au un program mai încărcat decât al lor, majoritatea sar ca arşi atunci când vine vorba despre schimbarea sistemului. Un studiu recent arată că trei sferturi dintre aceştia sunt de părere că şcoala îi pregăteşte pe copii pentru viaţă, în timp ce aproape 90% sunt mulţumiţi şi foarte mulţumiţi de performanţele şcolare ale copilului. Reacţia tipică este: cum, dom'le, să renunţăm noi la clasicii noştri, să coborâm nivelul predării? Păi românul e deştept din născare. Olimpicii noştri adună colecţii de medalii, iar absolvenţii noştri sunt vânaţi de mai toate universităţile americane. Mentalitatea cetăţenească se reflectă şi la nivel decizional. În timp ce toţi cei implicaţi în sistem, de la experţii Ministerului Educaţiei la miniştrii care au condus învăţământul în ultimii zece ani, recunosc că este nevoie urgentă de reformarea programei şi a curriculei, nimeni nu a avut curajul să pună piciorul în prag.
Deşi MECI raportează anual, în cifre, starea învăţământului: un sfert dintre elevi sunt submediocri la matematică şi ştiinţe iar în privinţa citirii îi întrec doar pe cei din Muntenegru şi Azerbaidjan, schimbarea este de fiecare dată amânată. Şi asta fără ca măcar să aibă scuza lipsei de fonduri. Întreaga reformare a curriculumului nici măcar nu presupune costuri foarte mari, ci, în cel mai bun caz, apelarea la oameni cu mintea deschisă care să fie coordonaţi printr-o politică educaţională coerentă. În acest punct, responsabilitatea este pasată la mare artă. Miniştrii şi secretarii de stat spun că procesul cere timp precizând că "se lucrează" (întotdeauna la Ministerul Educaţiei "se lucrează"). Experţii însă ridică din umeri susţinând că nimeni nu îi întreabă de sănătate decât cu câteva săptămâni înainte de a se stabili programa.
Deci, şi să vrea, nu ar avea timp să modifice în substanţă ceea ce elevii ar urma să înveţe în anul următor. Cât îi priveşte pe profesori, aceştia susţin de fiecare dată prin vocea sindicală că rezultatele sunt slabe pentru că şi salariile sunt mici. Carevasăzică, se predă prost pentru că, pe de o parte, cei care au vocaţie de dascăli nu intră în sistem, iar pe de altă parte, profesorii buni şi-ar da silinţa, numai că nu îi lasă inima când se uită în portofel. Cum ar putea, în atare condiţii, să ajungă şi Shakespeare în şcoli? Cei care ar beneficia de un sistem performant cred că merge şi aşa, cei care ar trebui să-l aplice nu au nici o tragere de inimă, iar cei care ar trebui să decidă nu vor să rişte. Dacă cineva vrea să şi înţeleagă ceea ce a învăţat la şcoală nu are decât s-o facă pe cont propriu. Să renunţe la orice pretenţie pe care ar putea s-o aibă din partea sistemului de învăţământ, finanţat de altfel din bani publici.
Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine
















80 Comentarii [+] Adauga un comentariu
literatura romana e minora, asemenea natiei; sa faci teoria chibritului -comentarii la Slavici-avea un rost cand vindeai chibrite (Romania Mare si Romania Socialista); dar azi....
UN MARE DOBITOC
Domnule Florea, daca dumneata crezi ca invatamantul de calitate se face cu vorbe frumoase si legi, te inseli amarnic.
Dupa sapte ani de predat in invatamant, acum lucrez ca programator cu aproximativ 2300 euro /luna.
In invatamant dupa 7 ani aveam aprox. 950 ron /luna salariu net.
De ce crezi ca am plecat din invatamant, de ochi frumosi?
daca rostul schimbarilor din ivatamant este sa-l invatam pe Shackespeare si nu pe Slavici , Raule , tata ,DU-TE SI TE SINUCIDE SI NU MAI MAZGALI PROSTII PRIN ZIARE !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
In sfarsit cineva mentioneaza aspectul asta. Imi amintesc si acum mizeriile pe care eram fortat sa le studiez la liceu: concert de muzica de bach, rugaciune de octavian goga, si alti idioti. In perioada in care eram la liceu ajunsesem la concluzia ca literatura nu este pentru mine; orice incercare de a aprecia un alt autor/poet in afare de Eminescu imi era fatala. Doar sa descopar dupa terminarea liceului ca literatura nu este de fapt gustul amar de voma pe care ti-l lasa ocatvian goga dupa ce ai terminat de citit una din creatiile dumnealui. Problema, de fapt, este mediocritatea care invaluie romania in toate functiile ei, literatura bineinteles nefiind crutata. Sigur ca avem autori ce isi posteaza numele in manualele scolare, dar valoarea lor este minima din atat de multe puncte de vedere incat nici nu ar trebui mentionati. De ce sa se studieze Mos Costache si Trifanda cand acum 400 de ani in urma, un nene, in modestia lui vorbea de Hamlet.
Adica pe Eminescu il "tocesti" si pe Shakespeare il "descoperi"? Ai ajuns mos, da' tot copil t'ampit ai ramas. Poti sa te iei de mana cu profesorul ratat, Raul Flocea, si sa-l "descoperiti" pe Jorge Luis Porces la domiciliul lui actual.
articolul tau nu vizeaza pe nimeni din MEC. Pe cine nu numesti nu se simte lezat. Singura atingere a fost aceea cu in MEC se lucreaza. Cine a zis-o?
Si de ce vrei sa-i scoti pe Slavici, Eminescu sau Sadoveanu? Sa inteleg ca vrei sa inlocuim literatura romana cu literatura universala?
de mult am asta in minte insa nu ma pot face auzit de atata lume pe cat puteti dumneavoastra. sper sa devina o initiativa serioasa, oficiala. felicitari!
Nu vad de ce ar trebui sa se excluda lucrurile. Adica de ce n-am putea face si literatura romana, si literatura universala? La profilul uman, vreau sa spun. Imi pare rau, dar inainte-vreme, adica pana prin 2000, se facea literatura universala in liceu. Multa si serioasa, daca erai la uman. Vreau sa spun ca 2 ore de literatura universala pe saptamana intr-a XI-a si a XII-a erau suficiente pentru a descoperi marii autori ai omenirii. Si se facea si Homer, si Horatiu, si Dante, si Shakespeare, si Cervantes, si Tolstoi, si Proust. Dupa 2001-2002, s-au cam schimbat lucrurile. In rau. Azi nu se mai face deloc, ceea ce e grav, pentru ca elevul roman iese din scoala cu ideea nefericita ca literatura inseamna numai Eminescu, Creanga si Rebreanu, ignorand faptul ca, pe vremea cand ai nostri se apucau de scris cronici, altii aveau deja in spate secole de literatura respectabila. Eu nu as scoate literatura romana, cum sugereaza autorul ca ar trebui sa se procedeze, din simplul motiv ca orice natie, cat ar fi ea de neinsemnata, isi studiaza propria istorie si literatura. Nu spun ca ar trebui sa fim cine stie cat de patrioti, dar colea asa, de samanta, nu ne strica sa stim si noi de ce am fost in stare de-a lungul vremii. Nu cred ca ungurii sau italienii au renuntat sa-si mai studieze autorii lor de dragul lui Shakespeare.
Cat priveste matematica, nu stiu ce se poate face. E, intr-adevar, o mare problema: elitismul cu care este inteleasa aceasta disciplina de catre cei ce-au facut programa este mult prea departe de lumea reala. Eu imi aduc aminte ca, prin ultimele clase ale liceului, faceam niste abstractiuni care-ti puneau creierii pe moate si-ti dadeau fiori pe sira spinarii. La un moment dat, ajunsesem, la analiza, intr-a XII-a, sa mi se para ca ceea ce copiam de pe tabla era o limba totalmente straina si atunci mi-am dat seama ca ceva nu e in regula: daca eu, care nu eram tocmai printre prostii clasei, nu puteam pricepe o iota, insemna ca ceva scartaia in sistem. As propune o reevaluare radicala a intregii discipline: adica, cineva (mai multi) sa ia frumos materia asta la puricat si sa faca o alta programa. Dar nu sa taie pe ici pe colo, cum mai s-a facut pana acum, ci pur si simplu sa regandeasca disciplina din temelii, incepand de la clasa I pana la a XII-a. Sa se uite cum predau americanii, englezii, finlandezii. Am vazut probleme de matematica date la SAT (un fel de bac american): elevii nu au nevoie sa memoreze sute de formule, sa opereze cu cine stie ce abstractiuni cu care nu se vor intalni niciodata in viata, ci, pur si simplu, trebuie sa rezolve probleme normale, de care este foarte probabil sa se loveasca si mai departe.
Dl Raul dvs ziceti ceva de bine, ideea e buna in sine dar nu sunt de acord cu dvs. in ce priveste modul de implementare. Sunt de acord ca un elev care termina un liceu trebuie sa-l cunoasca pe Shakespeare, Dostoievski, Umberto Eco, Proust, Hemingway, Poe, Tolstoi, dar cum credeti dvs. ca un elev de gimnaziu care nu l-a citit pe Slavici ar putea sa-l citeasca si sa-l inteleaga pe Cehov? Sau unul care nu l-a citit pe V.I.Popa, T. Musatescu, Cargiale ar putea sa-l citeasca si sa descopere dulceata lui Shakespeare sau si mai mult a lui Poe? Daca nu esti familiarizat putin cu literatura romana credeti ca poti sa-i citesti pe Dostoievski, Umberto Eco si sa-i intelegi? Nu credeti ca intodeauna ca sa mergi trebuie sa faci primul pas? Ca sa treci la titanii literaturii universale si sa-i intelegi trebuie sa ai o baza, studiul literaturii romane nu trebuie eliminat si inlocuit cu studiul literaturii universale, ci acesta din urma trebuie adaugat in continuarea primului. PS. De Eminescu nu pot sa zic nimic, pentru ca, contextul in care va referiti dvs. la Eminescu mi se pare o blasfemie.