Din Oceanu Pacific / A ieşit un poet mare

Nu le am p-astea cu poezia. Am rămas la "Cum doreşte căprioara apa rece de izvor/ Tot aşa bea Băse-aghiazmă din pahar fără picior". Sau "Eşti o floare, eşti un Crin/ Eşti parfumul cel mai fin/ Şi participi la scrutin". Sau "Din Oceanul Pacific/ A ieşit un peşte mic/ Şi pe coada lui scria:/ Geoană, nu mai candida!". Sau "Când deschizi acest caiet/ Umblă, domne, mai încet/ Căci aici stă şi oftează/ Un om care te votează".

De mic copil mi-a plăcut poezia, da' n-am avut talent. Am încercat şi io ceva de suflet: "Astăzi pe la ora trei/ Am pus mâna pe condei/ Şi îţi spun de la distanţă:/ Te iubesc fără speranţă". Scriam, plângeam; şi invers. Asta nu m-a oprit să disec o broască cu foarfeca, să atârn o tinichea de coada câinelui şi să-i dau foc, să tai râmele pe din două ca să observ cum părţile se descurcă singure. Pe urmă, ca să evit măsurile de retorsiune, mă ascundeam în pod şi compuneam: "În deşertul din Sahara/ S-a deschis alimentara/ Şi pe firmă, sus, scria:/Te iubesc, nu mă uita!" (Sigur, versurile nu erau chiar ale mele, le văzusem într-un oracol şi m-au emoţionat profund. Pe atunci existau alimentare. Astăzi aş rescri-o: "În deşertul Atacama/ Unde nu-i nimic în jur/ (Poate-un cactus, poate-o lama) / S-a deschis un nou Carrefour/ Printre rafturi ai trecut/ Te-am văzut şi mi-ai plăcut".

Pe mine mă copleşeşte lirismul bardului de la Cotroceni. Dac-ar fi şi ceilalţi candidaţi la fel de sensibili, campania ar fi un poem. Tot nu mai e nimic de promis. Vedea-i-aş duelându-se în versuri. Oprescu zice duios: "'Raţi ai dracu' de molâi/ Că vă fac din turu-ntâi". Băsescu zice cu elan: "Găozari şi păsărici/ Oligarhi, moguli, popor/ Mă găsiţi cu toţi aici/ Şi la anu viitor". Geoană zice cu drag: "Ceasul ne arată timpul/ Calendarul - anotimpul/ Iar Băsescu cel urât/ Ne-arată minciuni decât". Crin zice cu foc: "Afară bate vântul şi rupe trandafirii/ Ne ducem toţi la urne, căci asta-i legea firii/ Dar când s-o pune, albă, zăpada pe coceni/ Să-mi faceţi loc de-acuma, că vin la Cotroceni"...

Stânjenei şi viorele, eu îmi iau la revedere.

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine