Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
5360 vizualizări 31 oct 2017

Rabbi Elimelech, rabbi Shmuel, rabbi Mordecai şi rabbi Amram sunt prinşi într-o dispută teologică, al cărei “scor” e mereu trei la unu. Finalmente, rabbi Amram, aflat în minoritate, apelează la argumentul autorităţii:

-Doamne, ştiu că eu am dreptate! Dă-mi un semn să le-o dovedesc!

Şi, dintr-o dată, din seninul cerului, începe să ningă.

-Vedeţi? Un semn!

-Nici vorbă, replică rabbi Shmuel. Ce mare lucru puţină ninsoare în plină iarnă!

-Doamne! nu se lasă rabbi Amram. Dă-mi un semn mai mare!

Un ţurţure de gheaţă uriaş cade de nicăieri şi se înfige în pământ. Rabbi Amram exultă:

-Nici ăsta nu-i un semn?!

-E un simplu fenomen natural, constată sceptic rabbi Elimelech.

În timp ce rabbi Amram se roagă fierbinte pentru încă un semn, Dumnezeu, expasperat, le strigă din tării:

-El are dreptate!!!

-Ei?! îşi priveşte rabbi Amram, cu superioritate, conlocutorii.

Rabbi Mordecai constată vag plictisit:

-Ce mare lucru? Acum suntem trei contra doi...

*

În cea mai bogată sinagogă din Galiţia, în plină slujbă, dus de valul pietăţii, rabinul locului cade în genunchi, atinge podelele cu fruntea şi strigă din rărunchi:

-Dumnezeul meu, înaintea Ta sunt nimic!

Văzându-l pe rabin, ca să nu apară în faţa obştii credincioşilor mai puţin pios, cantorul cade şi el în genunchi, atinge podelele cu frunte şi strigă din rărunchi:

-Dumnezeul meu, înaintea Ta sunt nimic!

Urmărindu-i pe cei doi, Mendel, croitorul, se ridică de pe scaun, cade în genunchi, atinge podelele cu fruntea, strigând şi el din rărunchi:

-Dumnezeul meu, înaintea Ta sunt nimic!

La una ca asta, cantorul se întoarce spre rabin, pufnind:

-Ia uite cine crede că e nimic...

Citește și: